De fapt, leul nostru se umflă la fel ca o gogoaşă la care s-a pus drojdie în exces. Se umflă, se tot umflă, e mare şi frumoasă, dar când muşti din ea, vezi că înăuntru e goală ca şi contul din bancă al cetăţeanului de rând. „Aprecierea” artificială, care dă bine la televizor şi încearcă să înveselească prostimea, se va resimţi mai târziu, sub forma unui dezastru economic. Dar pentru „şmecheri” nu-mi fac griji. Sunt convins că ştiu să se protejeze pe ei înşişi de faliment.
Nouă ni se spune că acuma, vezi-Doamne, s-au apucat londonezii să cumpere lei cu ghiotura. De „şmecherii” indigeni nu se suflă o vorbă. Şi ni se prezintă un exemplu: „Cine a schimbat anul trecut 10 000 000 de euro în 36 000 000 de lei pe care i-a depus la bănci româneşti, are acum aproape 39 000 000 de lei. Dacă îi schimbă acum în euro, obţine 12 000 000 de euro, adică un randament de 20%, de cinci ori mai mare decât cel al unui depozit în euro” (sursa: www.protv.ro/stiri/economie ). Mda... Eu de ce nu m-oi fi gândit să fac asta ? Păi, să vedem: un motiv ar fi că nu mă duce capul la speculaţii. Nu m-a făcut mama cu talent de bişniţar şi pace. Alt motiv ar fi că, fiind un român obişnuit şi frustrat, n-am acces la informaţii şi nici nu sunt neam cu Mama Omida, aşa că n-aveam cum să prevăd scăderea euroiului. Şi, în sfârşit, al treilea motiv ar fi că, din munca cinstită pe care o prestez, n-o să câştig nici în şapte vieţi o sumă atât de mare încât profitul pe care l-aş putea obţine în urma unor astfel de speculaţii să fie considerabil.
Aşa că mă mulţumesc să aştept cu resemnare apocalipsa economică. La urma-urmei, nu sunt decât un român frustrat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vă rog să vă semnaţi dacă doriţi să comentaţi, ca să ştiu cine mi-a călcat pragul blogului :) Mulţumesc.