Ia cartela, neamule....

Ieri m-am certat cu Patraulea. Ăsta fiind administratorul asociaţiei de locatari, al cărui nume nu m-am obosit să i-l reţin. Oricum, faţa lui îmi aminteşte foarte bine de Patraulea, personajul din seriile de filme cu „B.D.”. La noi în bloc s-a montat interfon. Bloc vechi de 30 de ani, din plăci de beton care deja au crăpat, instalaţie electrică varză; ţevăraie aşişderea. Dar avem interfon. Chelului îi trebuia tichie de mărgăritar. Intră în continuare oricine, ca şi până acum, pentru că uşa de la intrare stă tot timpul deschisă. De fapt, nu chiar tot timpul. Cam de 5 ori pe zi, câte un ciutan o închide ca să poată să sune acasă şi să se converseze cu mă-sa prin interfon. Asta fiind o distracţie nouă pentru ei. Când sună cineva sau când vorbeşte, se aude cale de 3 poşte. Ei, şi după ce s-a montat interfonul, vine Patraulea pe la fiecare uşă cu punga de cartele. Două cartele de apartament intrau în preţul de achiziţie; cine voia mai multe, trebuia să plătească în plus. Îl întreb cât costă cartelele suplimentare, îmi răspunde: „35 de lei”. Atât de prost sunt, încât eram în stare să dau 70 de lei noi, adica 700.000 lei vechi, pe două bucăţi de plastic. Norocul meu a fost că încă nu eram hotărât câte cartele să mai cer în plus. Aşa că le-am luat pe cele două, am semnat pentru ele şi mi-am propus ca în zilele următoare să mă decid câte mai vreau şi să merg la sediul asociaţiei ca să le cumpăr. Între timp, m-am întâlnit cu un amic la care am văzut, atârnată de portchei, o cartelă asemănătoare cu cele de la blocul meu. Mi-am amintit că la el se pusese interfon cu vreo lună înainte. L-am întrebat cât a dat pe cartela suplimentară şi când mi-a spus 1,50 lei, să-mi vină rău. Iau eu cartela, o întorc pe toate părţile – era de la aceeaşi firmă care ne-a pus şi nouă interfonul. A doua zi mă duc la Patraulea cu-o falcă-n cer şi una în pământ. Cred că au mai fost şi alţii oarecum informaţi despre preţul cartelelor de interfon şi care au făcut gargară, pentru că nea Patraulea a-ntors-o ca la Ploieşti şi din 35 de lei a făcut 35 de mii. A rămas că sunt eu tâmpit sau că eram beat şi n-am înţeles bine de prima dată. Trecem peste faptul că oricum a cerut mult mai mult decât alţi administratori. Trecem şi peste faptul că mai târziu am aflat că alţi colocatari au plătit 37.000 sau 40.000 de lei pentru aceeaşi cartelă. Dar ce m-a enervat cel mai tare a fost faptul că, atunci când i-am cerut chitanţă, a zis: „aaa, nu se poate aşa ceva; n-am chitanţier pentru cartele.” I-am aruncat cartelele în cap şi i-am spus să şi le bage undeva, că eu mă duc să-l reclam. Nu m-am dus să-l reclam, dar de a doua zi s-a dat bolnav. De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, Patraulea se dă bolnav cam des. Poate că funcţia de administrator e prea solicitantă pentru el. Ar trebui să se lase.