marți, 20 decembrie 2011

SĂRBĂTORI FERICITE!

...


Zăpada cade peste tot în jurul meu
Copiii se joacă, se distrează
E anotimpul iubirii şi al înţelegerii
Crăciun Fericit tuturor!

E timpul petrecerilor şi al sărbătorii
Oamenii dansează cât e noaptea de lungă
E timpul darurilor şi al săruturilor
E vremea colindelor...

CRĂCIUN FERICIT, TUTUROR!








...

vineri, 9 decembrie 2011

Fraţi români, nu vă bateţi capul cu francezii care ne jignesc!

...

Cum să te superi pe o naţie care a făcut zi naţională din ziua evadării în masă dintr-o puşcărie marcând, cică, semnificativ istoria lumii !? (căderea Bastiliei – 14 iulie 1789 – sărbătoarea naţională a Franţei)

Umorul de (foarte) prost gust al francezilor, de fapt jignirile aduse României și românilor a primit deja o replică. Evident nu din partea oficialităților, pentru că Teodor Baconschi & co. a demonstrat că agrează ca România să devină un sac de box. Un blogger – „Moshemordechai” – a găsit, sub forma unui pamflet – dar care conține o serie de adevăruri – să dea un răspuns pe măsură jignirilor aduse pe postul tv Canal plus.

Nu vă mai supăraţi pe francezi!

Zău nu înţeleg de ce se inflamează toată lumea pentru că, în nu ştiu ce emisiune care insistă că e umoristică, francezii ne-ar fi făcut păduchioşi şi aşa mai departe. E cusută cu aţă albă, parol! Nu vedeţi, bre, că cineva vrea să ne strice cu francezii şi bagă zâzanie? Nu e atât de evident că mizeria aia nu are legătură cu Franţa şi franţujii?

● Toţi ăia care apar în emisiune sunt albi. Ori se ştie bine că francezii sunt tuciurii cu părul creţ (lol).

● Emisiunea aia a fost difuzată la o oră la care majoritatea franţujilor sunt la moschee, implorându-l pe Allah (Franţa este de fapt denumită… Marele Califat Arab).

● Francezii nu au umor. Singurele glume reuşite sunt maşinile franţuzeşti.

● Nimeni în Franţa nu are timp de caterincă ieftină. Acolo toată lumea munceşte non-stop. Cei mai mulţi sapă la linia Maginot, iar cei rămaşi lucrează la noi modele de pantofi cu toc de 38 cm pentru preşedintele lor (ţigan ungur naturalizat în Franţa!).

● N-ai cum să mai faci bancuri pe seama altora când îl ai preşedinte pe unul ca Sarkozy.

● Cum să te superi pe o naţie care a făcut zi naţională din ziua evadării în masă dintr-o puşcărie? Les jours de gloire est arriveeeeeeeeeeeeeeeeee!?

● Teama de păduchi a franţujilor n-ar mai fi o problemă dacă femeile lor s-ar mai epila din când în când. Că doar ei au inventat scărpinătorile de păduchi.

● Parfumurile franţuzeşti sunt renumite în lume, s-au născut dintr-o lungă luptă cu duhoarea. Noi foloseam săpunul de casă şi levănţica din vremuri străvechi.

● Salutul tradiţional al francezilor, salam aleikum, habibi, ne arată că ei sunt, de fapt, un popor prietenos şi paşnic.

● Ce-i drept, au cu ce să se laude: cel mai mare conducător al lor – Napoleon – e corsican; cel mai mare comedian francez – Louis de Funès – e spaniol; un mare cântăreţ – Charles Aznavour – e armean, singura femeie din lume care a primit două premii Nobel – Marie Curie – e poloneză. Să nu uităm de mândria lor contemporană – scriitorii Eugen Ionescu, Mircea Eliade şi Emil Cioran, precum şi de marele sculptor Constantin Brâncuşi, care sunt la fel de "francezi" ca ceilalţi.


Echipa de fotbal a Franţei in 1959:



Echipa de fotbal a Franţei in 2008:




VOILÀ!


Priviţi clipul de mai jos. E din concursul „Vrei sa fii milionar?” varianta franţuzească. La întrebarea „cine se învârteşte în jurul Terrei”, concurentul a cerut ajutorul publicului care a votat „soarele”. Şi copncurentul a mers fără ezitare pe mâna publicului. Evident, a pierdut. Şi totuşi, concurentul a plecat acasă cu 1.500 de euro, de unde rezultă că întrebarea era una dificilă :)))



The Majority of French People Are Dumb - Watch MoreFunny Videos

...

marți, 22 noiembrie 2011

Veţi plăti!

...

Autor: Teodor Dungaciu


Trebuie să înţelegeţi, o dată pentru totdeauna, că Istoria nu iartă. Aşadar, veţi plăti toţi, până la ultimul, cu vârf şi îndesat. Voi toţi, cei din actuala infamă coaliţie, care a aruncat România în prăpastie. Voi, autorii celui mai nesăbuit act din întreaga Istorie a românilor: trădarea pe faţă a ţării. Tot ceea ce s-a clădit cu jertfă şi diplomaţie în decursul a două milenii - adică Statul Român Suveran Naţional şi Independent, Unitar şi Indivizibil - este astăzi distrus de o şleahtă bezmetică de troglodiţi vânzători de Neam şi ţară.

Voi toţi, cei din arcul guvernamental, aţi pus la cale şi, în parte, aţi şi înfăptuit distrugerea României. Vei plăti, Traian Băsescu, fără nici o îndoială! Să nu-ţi închipui că vei scăpa de judecata implacabilă a Istoriei. Ai venit la Putere pe un val de speranţă naţională, spre a te defini, mai apoi, drept un detonator primejdios al Statului constituţional. Ca să te cocoţi confortabil pe tronul de dictator, ai adus la guvernare fascista grupare udemeristă. Ştiai exact ce reprezintă această formaţiune iredentistă, şovină, antinaţională („soluţie imorală”, DA?). Şi, totuşi, nu ţi-a tremurat o clipă mâna duplicitară când ai semnat pactul cu diavolul. Ai aruncat iraţional Naţiunea Română în ghearele acestei cohorte revizioniste, prin susţinerea la fel de necugetată a unei adunături de derbedei şi mistificatori politici din partidul personal PDL şi din pramatiile traseise din UNPR. Act samavolnic şi ignobil, pe care Istoria îl va taxa ca atare, trebuie să ştii!

A căuta o logică naţională şi raţională în această acţiune stupefiantă de zdrobire a românismului este inutil. Acum stai şi rânjeşti cinic când vezi cum românii sunt loviţi în ceea ce au mai sfânt: Patria lor; cum haita minoritară maghiară îi batjocoreşte cu orice prilej, îi dispreţuieşte şi îi acuză - tocmai pe ei! - de discriminare etnică. Ai acceptat iresponsabil ca udemeriştii să facă legea în România. Dar cine ţi-a oferit această îndreptăţire? Aceasta-i întrebarea. Cine ţi-a spus că ai dreptul să le oficializezi limba? De ce le-ai dat pe mână Istoria sfântă şi geografia mirabilă ale României, spre a fi falsificate şi pângărite? Pentru ce ai segregat învăţământul naţional pe criterii etnice? De ce, umăr la umăr cu ei, pui la cale modificarea absurdă a Constituţiei, prin abolirea - între altele - a Articolului 1, care consfinţeşte România drept Stat Naţional? Căci proiectul de schimbare a Constituţiei e în conformitate cu pretenţiile udemeriste: descompunerea ţării în regiuni, deci şi a Transilvaniei. Dar cum? Cică, pe etape: mai întâi, câteva judeţe (ungurii cu ale lor!), iar apoi constituirea de hălci mai mari, una chemându-se chiar Transilvania, ce va fi făcută plocon Ungariei.

Vei plăti pentru toate acestea, Traian Băsescu! Nu singur, fireşte, ci împreună cu cea mai incompetentă şi mafiotă guvernare postdecembristă. Să n-ai nici o iluzie că nu va sosi vremea când lucrurile se vor aşeza în albia lor firească. Şi atunci, în aceeaşi firidă a nevolnicilor Istoriei, în aceeaşi bolgie a nemernicilor trădători de ţară, veţi intra toţi, în vrac, condamnaţi de implacabilul tribunal al timpului. Toţi: Boc şi ţaţa mahalagiilor cotrocenişti (ministereasa Dezvoltării Regionale, care are în subordine „judeţul Timşoara”), hoţoaica Roberta Anastase şi cinicul rânjitor Mircea Toader, broscoiul Oltean şi Blaga, zdreanţa Tabără (parcă mai ieri era preşedinte al unui partid „al Unităţii Naţionale"!), Berceanu şi Stolojan, Sulfina Barbu şi Cristian Rădulescu, Stoica şi Boureanu, Flutur şi soţii Ţurcan, Funeriu şi Boagiu, Cezar şi Cristian Preda, Lăzăroiu şi Canacheu, Oprea şi Berea, Gheorghe Tinel şi Vişan, Oajdea şi Popoviciu, Baconschi şi Cristian Diaconescu, Nicolicea şi Marian Sârbu, Ialomiţianu şi Blejnar, Frunzăverde şi Macovei, Voinescu şi Buda, Ariton şi Cinteză, Brânză şi Poteraş, Negoiţă şi Paleologu, Duţă şi Avramescu, Fota şi Kövesi, Morar şi Ungurenii ejusdem farinae. Un fariseu printre ei este şi fostul Şef al Statului Major General general Bădălan Eugen. Toţi - membri şi susţinători ai celui mai josnic, incompetent şi dezonorant guvern de violatori ai intereselor Poporului Român.

Vei plăti, Traian Băsescu! Vei plăti pentru genocidul social, cultural şi economic, pentru dezastrul din sănătate şi învăţământ, din sistemul de pensii şi salarii, programat şi executat împreună cu oastea udemeristă! O clică instalată cu propria-ţi mână la vârfurile de decizie vitale ale Puterii: literatul ratat Marko - vicepremier; veterinarul Kelemen - la Cultură; juristul mengelian Cseke - la Sănătate; Andreea Vass - mâna dreaptă a lui Boc la Guvern etc., etc. I-ai proţăpit pe udemerişti în funcţii de însemnătate naţională, de la secretari de Stat şi şefi de Agenţii până la prefecţi şi înalţi demnitari, pentru a se căpătui, dar şi pentru a submina din interior aceste instituţii. Impardonabilă decizie! Mai mult, ai căftănit unguri la şefia unor judeţe unde n-a călcat picior de strănepot al lui Attila. Dar, mai cu seamă, i-ai plasat în Transilvania, pe care ai lăsat-o la cheremul lor. N-ai suflat o vorbă despre prigoana românilor din HarCov. Le-ai dat voie udemeriştilor să-şi facă o lege a lor, poreclită a minorităţilor, care consfinţeşte, în esenţă, crearea unui stat maghiar în România. Pe care, mintenaş, să-l alipească la Ungaria, cu prima ocazie prielnică. Prilej, în genere, creat tot de Cotroceni. Un stat în stat, cu guvern, parlament, armată, drapel, procuratură, securitate, justiţie şi alte instituţii proprii. I-ai cultivat într-atât, încât le-ai dat liber să umble cu foarfeca, după bunul lor plac, pe harta ţării, dar numai în interesul lor propriu şi, fireşte, al Ungariei.

Toate acestea - dar şi câte altele! – le-ai conceput fără a cere acordul Poporului Român. În numele căruia zici că domneşti. De ce nu te mai consulţi acum cu acesta? De ce nu mai faci băi de mulţime? Ţi-e frică de reacţia românilor? Păi, nu strigai cât te ţineau bojocii că nu ieşi niciodată din vorba acestui popor? Sau nu-l mai recunoşti? Nu mai e bun pentru un dictator ca tine? Nu te mai suportă? Atunci, de ce nu-l abandonezi? Ştii de ce: nu vrei. Puterea te-a acaparat definitiv. Cloceşti - ascuns la Cotroceni, ori la Vila Lac 2 sau în Covasna - împreună cu udemeriştii legi antiromâneşti, pe care le transmiţi trompetei Boc şi trombonistei Udrea. Ei sunt, aşadar, poporul. Ei şi strânsura de cioloveci mancurţi şi ketmani din juru-ţi. Ai împins cârdăşia cu minoritarii maghiari până la subminarea statalităţii.

Să nu te mai prefaci că nu ştiai de acţiunea cu reprezentanţa „Ţinutului Secuiesc” de la Bruxelles, încuibată şi înfăptuită de cei mai îndârjiţi adversari ai Tratatului de la Trianon: revizioniştii udemerişti şi europarlamentarii lor (Laszlo Tökes, Sogor Csaba şi Gyula Winkler), ocrotiţi sub pulpana prezidenţială. De ce n-ai condamnat ferm acest act profund iredentist? Fiindcă eşti, ca şi ei, trădător. N-ai scos un scâncet măcar când martirul naţional Avram Iancu a fost spânzurat simbolic în inima Transilvaniei, sub forma blasfemiatoare a unei marionete.

Ca în nici o ţară suverană din lume, laşi capii oficiali de la Budapesta să se plimbe în voie prin Ardeal, ca vodă prin lobodă, făcând propagandă antiromânească şi pledând pentru autonomia inventatului „Ţinut Secuiesc”, care este o diviziune administrativã neconstituţională, în care trăiesc doar 260 de secui, înregistraţi ca atare la ultimul Recensământ. Bagi capul în nisip ca struţul, fiindcă ai făcut înţelegere cu Viktor Orban, liderul celui mai şovin, iredentist şi antieuropean partid de la Budapesta şi cu care ai ticluit alegerea ta ca preşedinte al României şi a antiromânului Tökes Laszlo (decorat cu Steaua României chiar de tine!) ca vicepreşedinte al Parlamentului European. Din care post trage din toate poziţiile în ţara noastră, terfelind-o şi acuzând-o de toate fărădelegile.

De câte ori ai fost în HarCov, ai stat la taclale numai cu maghiarii şovini, pentru a le satisface toate deşănţatele pofte de autonomie. O clipă n-ai plecat urechea la doleanţele românilor din acele judeţe. Şi cunoşti foarte bine că ei, acolo, atâţia câţi n-au fost alungaţi, îşi duc existenţa ca într-o ţară străină, sub ocupaţie. Toate acestea le ştii, Traian Băsescu! De aceea ai şi permis, dirijat şi realizat distrugerea sistemului educaţional naţional. L-ai segregat pe criterii etnice. În loc de reunificarea procesului de predare, ai iniţiat şi patronat continuarea separării acestuia. Dacă ai fi coborât în stradă, în localităţile din Covasna şi Harghita, ai fi băgat de seamă că limba română abia dacă se mai vorbeşte. Şi asta tot din cauza frăţiei cu iredentiştii udemerişti, prin care ai subminat şi capacitatea de apărare a ţării.

Ai acceptat, într-o veselie aiuritoare, cererile ungureşti de a desfiinţa şi a disloca unităţile militare din cele două judeţe amintite. Aşa după cum tolerezi în continuare statuia de la Arad a celor 13 generali unguri, care au comis grave crime şi atrocităţi împotriva românilor. Şi apropo de asta: de ce nu sufli o vorbă despre ceea ce au făcut udemeriştii, având susţinerea ministrului Culturii, Kelemen, la restaurarea statuii lui Matei Corvin de la Cluj-Napoca? Dar despre faptul că au smuls de pe soclu plăcuţa cu textul lui Iorga, care era o minimă reparaţie a grosolanului fals istoric executat de unguri (steagul Moldovei pus la picioarele lui Matei Corvin, când se ştie că acesta a fost bătut măr şi pus pe fugă de Ştefan cel Mare)? De ce defilează ţanţoş unguri din toată lumea prin România, la Şumuleu-Ciuc şi Ghimeş-Făget-Bacău, cu steagurile Ungariei Mari şi ale Ţinutului Secuiesc? Cumva să vadă graniţele fostului Imperiu Austro-Ungar? A cui e ţara asta, Traian Băsescu? Statul Român nu mai are nici o autoritate? De ce nu iei nici o poziţie? În care ţară din lume se mai întâmplă aşa ceva? Ar permite asta, de exemplu, Slovacia şi Serbia? Nu-ţi dai seama, prin aceastã toleranţă de nedescris, că jigneşti, în demnitatea lui naţională, întregul Popor Român?

Vei plăti şi pentru asta, Traian Băsescu! Te prefaci a nu observa că, zilnic, fasciştii unguri provoacă, instigă, se zvârcolesc, împroaşcă, scuipă pe ţară, şi-au creat organizaţii paramilitare, sapă adânc la temelia Statului Român. Au invadat ţara cu simboluri revanşarde, horthyste, organizează manifestări antinaţionale, incită la ură interetnică, defăimează tot ceea ce este românesc. Ai făcut prieteşug antistatal cu un lider de la Budapesta, al cărui ţel ultim este revendicarea Transilvaniei şi alipirea ei la Ungaria. Ştii foarte precis că unul dintre paşii importanţi pentru realizarea acestui scop este acordarea cetăţeniei de maghiar al statului revizionist maghiar tuturor liderilor UDMR din conducerea Consiliilor Judeţene Covasna, Harghita şi Mureş, precum şi primarilor UDMR-PCM din localităţile din zonă. Şi taci, taci, taci. Stai ascuns în păpuşoi, fiindcă, fără unguri, fără Boc şi alţii, n-ai mai fi la Putere. Ai încurajat terorismul politic practicat de udemerişti, obrăznicia şi dispreţul lor fascist. Te-ai făcut luntre şi punte, susţinut de toată clica personală din Parlament şi Guvern, de a nu pune la zid extremismul unguresc. Nici măcar atunci când, prin declaraţiile iredentiste ale preşedintelui Parlamentului ungar, venit intempestiv la Tg. Mureş, a vorbit despre - auzi! - legitimitatea autonomiei teritoriale pe bază etnică a „Ţinutului Secuiesc”. Ai făcut pe dracul în zece ca nu care cumva Parlamentul român să dea, acolo, o mică-micuţă declaraţie de condamnare a acestei intervenţii în treburile interne ale României. Ai dovedit - a câta oară? - că eşti un trădător, un capitulard, un preşedinte anticonstituţional. De aceea, nu mai miră pe nimeni că nu te-a deranjat în nici un chip înfiinţarea Consiliului Administrativ „Ţinutul Secuiesc". Desigur, nu-ţi creează insomnii nici inscripţiile cu „Ţinutul Secuiesc nu e România”. Ce ar trebui să se mai întâmple ca să te trezeşti şi să observi că ţara e în primejdie? Când unitatea naţională este destrămată fir cu fir, pas cu pas, de către aliaţii unguri de la guvernare, tăcerea prezidenţială e de rău augur: înseamnă inconştienţă sau trădare. Eşti la curent, fireşte, că noua stemă a judeţului Covasna este cea a fostului Haromszek (Trei Scaune) din perioada Imperiului Austro-Ungar. Aşa cum ştii că toată Transilvania, dar şi restul României sunt înţesate nu doar cu organizaţii antiromâneşti, ci şi cu broşuri propagandistice, studii, cărţi, filme, spectacole teatrale, concerte, emisiuni TV, presă, statui ale extremiştilor unguri, ediţii ale cărţilor criminalului de război, antiromânul condamnat la moarte în contumacie Wass Albert. Toate acestea îţi sunt binecunoscute, Traian Băsescu! Dar le tolerezi cu o iresponsabilitate strigătoare la cer. Nici o clipă n-ai luat poziţie fermă împotriva acestor acţiuni antistatale. N-ai avut nici o reacţie din funcţia de preşedinte al României.

Întrebarea e: de ce? Pentru ce taci? Astfel că vei plăti, Traian Băsescu! Toţi veţi plăti! Întreaga liotă de care te-ai înconjurat va plăti! Nici o scăpare nu va exista din perspectiva preabunei şi dreptei Istorii. Toţi veţi fi puşi la stâlpul infamiei. Câţi români vor mai rămâne după ce aţi pustiit şi nimicit această ţară vă vor blestema. O palmă de pământ dacă va mai exista din România de azi nu va fi dispusă să vă primească osemintele sau cenuşa. Conştiinţa voastră pătată, trădătoare, exclude comuniunea cu duhul românesc. Fiindcă n-aveţi nimic românesc în voi, nimic sfânt! Apărarea identităţii naţionale era datoria voastră esenţială, ca administratori ai Statului Român. Dar Guvernul Băsescu-Boc-Udrea a capitulat în faţa iredentismului unguresc. Acesta a învins România, prin cozile de topor de la Cotroceni, Palatul Victoria şi Palatul Parlamentului. România e o ţară eşuată, pentru că a încăput pe mâna unor impostori politici. A unor trădători incorigibili. Veţi plăti, aşadar, cu toţii! Dacă va fi să piară vreodată seminţia româneascã, atunci ultimul patriot român chemat la Domnul va fi cel de pe urmă care va scuipa cu năduf pe toxica voastră amintire de vânzători de Neam. Şi vom fi, astfel, răzbunaţi, măcar în eternitate!


De trimis oricărui ROMÂN, de oriunde!

Iată, în sfârşit, un articol semnat!

...

duminică, 13 noiembrie 2011

5 Metode pentru Tâmpirea Populaţiei (MTP)

Autor: Bogdan Cotigă

Sursa: http://www.ziarulring.ro/blog/2010/04/5-metode-pentru-tampirea-populatieimtp/



V-aţi întrebat vreodată de ce nu vă ajung banii, de ce copiii dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebui să vă servească, de ce nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce fetele poartă de aproape 2 ani cizme în miezul verii? Sunt convins că v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează, voi încerca să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare este, de obicei, "Nu pot".

Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţiei – pe scurt MTP-uri. Precizez că, în cele ce urmează, cuvintele cititor, telespectator şi cetăţean român vor fi înlocuite cu "bizon" şi/sau "fraier".


MTP-1

În fiecare zi pe toate canalele media, oferă-i fraierului un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe cât de mulţi bani are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin, fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui personaj. Apoi, oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări colorate. Nu la fel de bune, dar destul de eficiente, sunt şi informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un act caritabil. Toate aceste situaţii au menirea de a fi comentate de către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel, bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa dintre el şi acel personaj i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se sufocă în autobuz, şeful urlă la el ca la un animal, iar la cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.


MTP-2

În fiecare zi pe toate canalele media, explică-i bizonului de unde să îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a înţeles toate astea, combină totul cu MTP-1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe este garanţia pentru creditul tau imobiliar (deşi în reclama TV, el cântă şi se scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe creier), doctoriţa lu' peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (deşi o parvenită, complet lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan (un semianalfabet care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea de sute de euro pe lună la mobil. Apoi, nu uita să mănânci margarină de care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă cu căldură. După asta, ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din occident, dar produse sub franciză la noi.


MTP-3

În fiecare zi pe toate canalele media, dezvăluie-i bizonului prin ştiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l: fă un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoidă: "A furat el dar şi face!" Prin această metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper, arată-i fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie sau primesc pedepse cu suspendare.


MTP-4

În fiecare zi pe toate canalele media, arată-i fraierului informaţii ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi, spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori, pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP-2 şi MTP-3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierul va întreprinde treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe sine. Apoi, acesta aparent liniştit se va uita cu aviditate la cum îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat "uriaşa" cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează tone).


MTP-5

În fiecare zi pe toate canalele media, convinge fraierul că toată lumea este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP-1 şi prezintă-i "vedeta" (o femeie independentă care ţine la principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de "iubi" cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierul să se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un sărăntoc, un nimeni şi un urât.

Aceste lucruri consider că descriu cel mai bine parteneriatul stat + privat + media care acţionează , de ani buni, pentru indobitocirea indivizilor din această ţară. Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu nu mă încadrez în această categorie a fraierilor. Ce îmi place să cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc "pe această cale" propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu măcar un "fraier conştient". Dacă nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor şi cu alte Metode pentru Tâmpirea Populaţiei şi vă invit şi pe dumneavoastră să povestiţi în ce mod v-aţi simţit fraieriţi. Unii vor spune că nu ajută la nimic să ne dăm seama. Eu zic că ajută, şi ajută chiar unde doare mai mult: la cap şi la buzunar.

Succesuri!

...

joi, 3 noiembrie 2011

PLAYING FOR CHANGE

...




Playing For Change - este o miscare internationala care reuneste muzicieni din toate partile lumii.


...

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Personalitatea bărbaţilor după băutura comandată la bar

...




● Bere producţie internă: E sărac şi vrea să aibă parte de sex.

● Bere de import: Îi place berea bună şi vrea să aibă parte de sex.

● Vin scump: Speră ca vinul să-i confere o imagine sofisticată şi inteligentă care îl va ajuta să facă sex.

● Whisky: Nu-l interesează nimic altceva în afară de a face sex.

● Tequila: Dispăreţi fraierilor! O să fac sex.

● Şpriţ: E semi-homosexual.

Sursa: www.bar-mix.ro



...

vineri, 23 septembrie 2011

OUG 327/2011 – Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă

...


Art. 1. În urma rapoartelor primite de la Serviciul Român de Informaţii, s-a constatat că cei aproape 6 milioane de pensionari din România deţin (fără a fi trecute în declaraţiile de avere) cantităţi mari de metale preţioase (aur, argint), pietre preţioase etc. şi se sustrag de 20 de ani de la contribuţia lor în domeniul energiei (gaz metan, îngrăşământ natural etc.) aducând grave prejudicii bugetului de stat. S-a estimat că aceste averi nedeclarate ale pensionarilor reprezintă cam 80% din economia subterană, producând statului român pagube anuale estimate la 65 miliarde de euro.
Art. 2. Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008 privind nivelul pensiilor, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a pensiilor, potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a pensiilor, precum şi unele măsuri de reglementare a drepturilor prin legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008, aprobată cu modificari prin Legea nr. 177/2008, cu modificările şi completările ulterioare, se va aplica astfel:
Incepand cu data de 1 octombrie 2011, toţi pensionarii din România vor avea obligativitatea să depună declaraţiile de avere, pentru a fi impozitate toate bunurile stipulate la Art. 1., după cum urmează:
- Aurul din gură,
- Argintul din păr,
- Pietrele de la rinichi,
- Plumbul din picioare,
- Fierul din încheieturi,
- Zahărul din sange,
- Gazele emanate pe ascuns,
întrucât s-a constat că pensionarii au un uriaş potenţial energetic, neutilizat până acum şi reprezintă o soluţie ideală pentru reducerea importului de gaze din Rusia cât şi pentru înlocuirea îngrăşămintelor chimice cu îngrăşământ natural – esenţa de pensionar – aducând mari economii la bugetul ţării. La gaze se vor aplica accize în cuantum de 2,5 euro/mc de producţie, estimată de către specialiştii Guvernului pe bază de teste şi măsurători individuale foarte exacte.


(de pe internet adunate, autor necunoscut)


...

duminică, 14 august 2011

Planul secret al lui Boc privind noile taxe şi impozite – care ne vor scoate din criză, GARANTAT !!!

...




1. Reangajarea obligatorie a pensionarilor pentru a putea finaliza marile realizări începute în Epoca de Aur: Canalul Dunăre – Marea Neagră, Dunăre – Bucureşti, construcţia unei noi Case a Poporului etc.

2. Impozitarea consumului de hîrtie igienică în funcţie de straturi. În aşa vremuri căcăcioase, nu se poate trece cu vederea un asemenea potenţial. Cei care nu mănîncă nimic şi, în consecinţă, nu “produc”, vor plăti un impozit forfetar.

3. Taxa pe aer la un nivel de 0,04 euro/mc consumat. Numărul de metri cubi consumaţi va fi stabilit de către specialiştii Guvernului, împreună cu medicii de familie, în funcţie de capacitatea pulmonară a fiecărei persoane. Astmaticii au reducere de la 25% pîna la 100% în cazul în care se opresc din respirat mai mult de 15 minute.

4. Impozitarea pe kilogram. Orice român peste 35 de kg este un “gras nesimţit”, pe principiul lui Băsescu: “slăbuţul îl duce în spate pe cel gras”.

5. Taxa pe flatulaţie, că prea s-au obişnuit românii să-şi dea aere. Se vor monta detectoare la fundul fiecărui contribuabil. Acestea vor înregistra numărul flatulenţelor, intensitatea sunetului, intensitatea mirosului. Taxa va adăuga 19% la factura de gaz şi va fi obligatorie la fel ca taxa “radio – TV” de pe factura de curent.

6. Taxa pe a doua limbă vorbită. Daca au bani şi timp să înveţe o altă limbă în afară de română, să le fie ruşine şi să plătească pentru asta, pentru că sigur o fac intenţionat, să poată pleca din ţară. Taxa va fi de 50% din valoarea totală a alocaţiei pe care a primit-o persoana respectivă, de la stat, pînă la vîrsta de 18 ani. Sînt scutiţi de taxă ungurii din Harghita, Covasna şi Mureş, deoarece ei oricum nu ştiu decît maghiara, deci nu se pune problema că ar şti mai mult de o limbă.

7. Orice bărbat care are mai mult de 124.899 de fire de păr va plăti o taxă pe fir de păr calculată astfel: 10 euro/1.000 fire de păr. Peste 20.000 de fire în plus: se va considera ca ai un alt cap şi se va impozita dublu. Cei cu chelie proeminenta şi/sau cu şuviţă peste chelie sînt scutiţi.

8. Persoanele care îşi rod unghiile vor achita TVA, ce va fi calculat la 100 de grame de unghii, la un preţ care va fi stabilit de către guvern, deoarece consumă un aliment şi e normal să plătească.

9. Persoanele cu dizabilităţi care umblă în cărucioare pe străzi (“scaune electrice”, conform d-şoarei Elena Băsescu) vor achita taxa de drum, la fel ca orice autovehicul. Cei care nu au cărucioare electrice, ci din acelea împinse de o persoană (însoţitor cu retribuţia micşorată cu 15%), vor plăti “taxa de atelaj împins/tras de animal de povară” (bou/vacă, în cazul nostru). Dacă vor fi prinşi cu taxa neplătită, căruciorul va fi confiscat, iar aceştia vor fi trimişi acasă pe jos.

10. Taxa de caldură pentru vară, deoarece orice cetăţean care ţine geamul deschis primeşte gratuit încălzire prin bunăvoinţa Sfîntului Guvern şi nu este normal. Astfel, pentru fiecare geam deschis vara, la temperaturi de peste 18 grade, se va plati o “taxa de geam deschis” în valoare de 12 euro/geam. La mai mult de 3 geamuri deschise se va considera a doua casă şi se va impozita dublu. Pentru geamurile închise va fi acordată o reducere de 50%, dar numai în condiţiile în care temperatura nu depăşeşte 24 de grade.

11. Sugarii şi bebeluşii care folosesc pamperşi (nesimţiţii!) vor plăti o taxă de poluare în funcţie de gradul de periculozitate pe care îl prezintă fiecare din reziduurile acumulate în scutec. Pentru stabilirea gradului de periculozitate în care se încadrează fiecare bebeluş, se vor trimite obligatoriu, pentru fiecare copil între 0 şi 2 ani, mostre din “produsul” rezultat şi acumulat în pamperşi la sediul Guvernului, pentru a fi analizate. Ulterior, fiecare părinte va primi acasă o declaraţie de impozitare pe care completa şi cu care se va prezenta la la cea mai apropiată agenţie CEC pentru a o achita în termen de 24 de ore.

12. Şi, nu în ultimul rînd, taxa pe prostie, că încă mai sîntem atît de proşti să-i răbdăm în timp ce-şi bat joc de noi.




NOTĂ: Textul de mai sus nu-mi aparţine şi, din păcate, nu am reuşit să identific autorul.


...

vineri, 29 iulie 2011

marți, 5 iulie 2011

Mâncarea noastră, unde e? Mâncarea noastră, ce-aţi făcut cu ea?

...


Evoluţia bucătăriei, de la Paleolitic încoace, a cunoscut un traseu extrem de interesant. La început, oamenii mâncau râme, viermi şi carcalaci (sau, mă rog, strămoşii acestor vietăţi). Apoi au descoperit vânătoarea şi au trecut la carne crudă, până când un cetăţean a scăpat carnea în foc şi aşa a descoperit că friptă e mult mai gustoasă. Încet-încet, omenirea a evoluat, industrializarea şi-a adus propriile contribuţii, iar continua perfecţionare tehnico-ştiinţifică a influenţat toate domeniile, inclusiv pe cel gastronomic. S-au inventat feluri de mâncare din ce în ce mai sofisticate, mai elaborate şi mai pretenţioase, precum şi fel de fel de aparate pentru a le găti; s-au descoperit combinaţii de gusturi nemaiîntâlnite, iar paleta de condimente ce pot fi utilizate în bucătărie s-a lărgit şi se lărgeşte continuu. Dar, conform regulii imbatabile a lui Gauss, precum şi legii lui Murphy, după ce s-a ajuns la maximul de inovaţie, unica direcţie posibilă este „îndărăt”. Treptat, ne-am reîntors la mâncărurile simpliste, am redescoperit slana friptă la focul de tabără şi ne-am întors la râme, ploşniţe şi lăcuste – adică la meniul de acum un milion de ani. În condiţiile în care, în lume, la ora asta, se mănâncă broaşte, şerpi, câini şi şobolani, muşte prăjite şi ciorbă de viermi; se gătesc fetuşi avortaţi şi se bea cafea făcută din excremente de pisică, viitorul omenirii şi al hranei ei mi se pare destul de predictibil.

Vă prezint un fragment din meniul unui restaurant de „răşini”, pe numele său „Noma”, care este declarat (de cine, nu ştiu – probabil de nişte „pricepuţi” ca ăia care l-au declarat pe Justin Bieber cântăreţ) ca fiind cel mai bun restaurant din lume. Odată declarat astfel, toţi ghiolbanii se îngrămădesc să prindă un scaun în acest local, motiv pentru care s-a ajuns să se facă rezervări cu juma’ de an înainte.

Iată preparatele:


Ou ochi cu garnitură de paie proaspete, din şura proprie depozitată în curtea din spate. Având în vedere preţul astronomic al acestui preparat, bucătarul s-a gândit că s-ar putea să doriţi să consumaţi şi coaja oului, ca atare a adăugat-o pe platou. Vă rog să observaţi furculiţa aşezată în dreapta farfuriei, alături de lingură (şi nu în stânga, aşa cum ştim noi, meltenii, laolaltă cu toţi ceilalţi bucătari din lume). Cu lingura se râcâie ultimele rămăşiţe de pe pereţii interiori ai cojilor de ouă; iar furculiţa şi-o va înfige cetăţeanul în propriul ochi, după ce va vedea nota de plată.


Jumătăţi de dopuri de plută cu sos de humus de râmă ecologic, asezonat cu afine uscate şi frunze de rozmarin proaspăt.


Coadă de sparanghel opărită, stropită cu sos de Penicillium Glaucum. Vă rog să observaţi că acest fel de mâncare, deosebit de complex, se consumă obligatoriu cu lingura şi furculiţa.

Rulou din picior de caracatiţă, cu cozi de pătrunjel fiert şi alge verzi, garnisite cu diaree dizenterică.


Cotor de ştevie lângă ceva nedefinit şi bine ascuns de câteva frunze de rucola şi scuipat de astmatic (aka spumos, aerat). Chestiile alea verzi din mijlocul farfuriei sunt pictate – ca să pară mâncarea mai multă, probabil.


Două ouă de prepeliţă fierte, cu ierburi de sezon.



Chiftea cu brânză, garnisită din belşug cu ramuri de brad.


Bulbi de arpagic în cernoziom cambic de import, servit pe piatră, deoarece farfuriile au fost distruse de clienţii care au crezut că, la preţul imens al meniului, şi farfuria este comestibilă.


POFTĂ BUNĂ!


...

joi, 9 iunie 2011

Criza la nivel macro şi micro sau cum se aseamănă Emil Boc şi Gheorghe Cocean

...

Din ciclul "foaie verde..."


E criză economico-financiară. Premierul Emil Boc de la Bucureşti observă că bugetul statului e din ce în ce mai subţire. Căruţaşul Gheorghe Cocean de la Poplaca observă că bugetul familiei e din ce în ce mai subţire. Amândoi, ca stâlpi vajnici – unul al statului, celălalt al familiei – sunt conştienti că trebuie să ia nişte măsuri. Emil Boc nu vrea să renunţe la vacanţele exotice, nici la vilele de lux, nici la sufrageriile pe roţi în care se plimbă, nici la şoferi, nici la chiolhane şi, evident, nici la amantă. Gheorghe Cocean nu vrea nici el să renunţe la „micile plăceri” precum: serile petrecute la birtul din sat cu prietenii de beţivăneală, doza zilnică – şi din ce in ce mai mare – de rachiu şi de tabac, „şedinţele” de barbut şi vizitele regulate (şi regulat plătite) la Marioara din capul satului. Şi atunci, ce-i de făcut? Emil Boc taie din alocaţii. Gheorghe Cocean taie din banii de buzunar ai copilului. Populaţia se revoltă, copilul lui Gheorghe protestează, dar li se arată tuturor un dos de palmă şi înghit în sec. După un timp, rezultatele fiind inobservabile, Emil Boc taie din bugetul pentru sănătate. Gheorghe Cocean taie din medicamentele pentru mamaie. Cetăţenii încep să moară pe capete, mamaie se sufocă din cauza astmului cardiac, dar nu-i bai, viaţa merge înainte. Şi tot nu se rezolvă criza. Atunci, Emil Boc concediază jumătate din bugetari. Gheorghe Cocean renunţă la unul dintre cei doi cai. Bugetarii se vaită, calul rămas singur e cocoşat de muncă, dar vor înţelege că e spre binele tuturor. Emil Boc desfiinţează sedii ale Poliţiei. Gheorghe Cocean dezmembrează coteţul câinelui şi îl vinde ca lemne de foc. Poliţiştii plâng cu vorbe, câinele schelălăie în ploaie – dar nu ne împiedicăm de mărunţişuri, nu-i aşa? Pentru că, totuşi, criza se încăpăţânează, ca o nesimţită ce e, şi nu vrea să plece, Emil Boc taie din bugetul pentru învăţământ. Gheorghe Cocean taie din rechizitele lu’ ăla micu’. Profesorii plâng că nu au condiţii să-şi facă meseria, ăla micu’ plânge că nu are cu ce să-şi facă temele – şi ce-i cu asta? Emil Boc strigă la populaţie să strângă cureaua. Gheorghe Cocean strigă la nevastă să mănânce mai puţin şi micşorează porţiile de hrană. Populaţia urlă de foame, familia lui Gheorghe aşişderea, dar lasă, că au de unde să slăbească. Criza e în continuare insensibilă la sacrificiile pentru care cei doi vajnici stâlpi – respectiv Emil Boc şi Gheorghe Cocean – îşi asumă răspunderea, cu mult curaj şi spirit civic. Atunci, Emil Boc – tot prin asumarea răspunderii – taie indemnizaţiile de hrană ale poliţiştilor. Gheoghe Cocean – la fel, plin de răspundere – taie hrana câinelui. Poliţiştii protestează, câinele latră, dar deja toată lumea s-a obişnuit cu protestele şi cu faptul că nu le ascultă nimeni. Ultima măsură luată de Emil Boc a fost să trimită poliţiştii în şomaj. Ultima măsură luată de Gheorghe Cocean a fost să trimită câinele în lume. Şi problemele cu bugetul sunt aceleaşi ca la început. Ce va urma, numai Dumnezeu, Emil Boc şi, probabil, Gheorghe Cocean ştiu.

Concluzii:
Având în vedere asemănarea izbitoare dintre Emil Boc şi Gheorghe Cocean, putem afirma cu certitudine că:
1. Pentru noi este absolut indiferent care dintre ei ar fi prim-ministru;
2. Ca să iei măsurile anti-criză pe care le-a adoptat Emil Boc nu e nevoie de cine ştie ce studii economico-financiare, nici de experienţă în domeniu, nici de diplomaţie;
3. Nu putem afirma cu certitudine dacă Gheorghe Cocean s-a luat după Emil Boc sau invers.


M. Dobrescu


...

vineri, 3 iunie 2011

Înţelepciunea lui Socrate

...


Într-o zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este dragostea.

Socrate i-a răspuns: Du-te pe câmpul din apropiere şi adu-mi cel mai frumos spic de grâu pe care îl vei găsi, dar ţine cont că nu ai voie să faci decât o singură încercare. Platon l-a ascultat fără să crâcnească, şi s-a întors după o vreme fără a aduce nimic cu el. Socrate l-a întrebat ce se întâmplase, iar Platon l-a lămurit: Atunci când am intrat în lanuri am zărit un spic înalt şi frumos, dar m-am gândit că poate voi găsi un altul şi mai maiestuos, aşa că am mers mai departe. Am căutat în zadar după aceea, căci nu am aflat nici un alt spic asemenea celui dintâi, aşa că nu ţi-am mai adus vreunul.

Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.



Într-o altă zi, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este căsătoria.

Socrate i-a zis: Mergi până la pădure şi taie-mi cel mai mândru şi mai chipeş brad, dar adu-ţi aminte că nu ai voie să faci decât un singur drum pentru asta. Platon a făcut întocmai şi a revenit după un timp cu un brad nu tocmai înalt şi nu foarte frumos, dar îndeajuns de arătos. Socrate l-a întrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a răspuns: Am văzut nişte brazi foarte falnici în drumul meu prin pădure, dar mi-am amintit ce s-a întâmplat ultima dată, cu spicul de grâu, aşa că l-am ales pe acesta. Mi-a fost teamă că dacă nu îl iau cu mine mă voi întoarce din nou cu mâinile goale, deşi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zărit.

Socrate i-a spus: Aceasta este căsătoria.



Cu o altă ocazie, Platon l-a întrebat pe Socrate ce este fericirea.

De această dată, Socrate l-a îndrumat: Du-te pe malul râului şi culege cea mai frumoasă floare pe care o vei găsi, dar ţine seama că nu poţi să alegi decât o singură dată. Platon a făcut aşa cum i s-a cerut şi, la întoarcere, a povestit: Am văzut această floare lângă râu, am cules-o şi m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deşi am zărit şi alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal.

Socrate i-a zis: Aceasta este fericirea.



Cu un alt prilej, Platon şi-a întrebat învăţătorul ce este viaţa.

Socrate i-a cerut să facă un nou drum în pădure şi să aducă de acolo cea mai frumoasă floare care îi va ieşi în cale. Platon a plecat de îndată, gata să îşi ducă la îndeplinire sarcina. Au trecut trei zile, dar el nu şi-a mai făcut apariţia. Socrate a mers şi el în pădure, să îşi caute ucenicul. În cele din urmă, l-a descoperit în mijlocul unei poiene. Socrate l-a întrebat dacă a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a arătat-o, răsărind din pământ chiar lângă el. Învăţătorul l-a întrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Dacă făceam asta, s-ar fi veştejit curând. Chiar dacă nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai târziu. Aşa că am stat în preajma ei atunci când a înflorit, iar atunci când se va ofili voi căuta o alta, la fel de frumoasă. De fapt, aceasta este a doua floare pe care am descoperit-o.

Socrate i-a spus: Ei bine, se pare că ştii deja adevărul despre viaţă.



Concluzii:

Dragostea nu înseamnă perfecţiune.

Căsătoria nu trebuie să fie o alegere perfectă, ci să devină una.

Fericirea este o stare de spirit autocâştigată de alegerea făcută.

Viaţa este bucuria de a fi împreună.


...

sâmbătă, 21 mai 2011

BANCUL ZILEI

...


Dragă Doamne,

În ultima vreme mi i-ai luat pe entertainerul meu favorit Michael Jackson, pe actorul meu favorit Patrick Swayze, pe muzicianul meu favorit Gary Moore şi pe actriţa mea favorită Elizabeth Taylor.

Ţin să-ţi menţionez că politicienii mei favoriţi sunt Traian Băsescu şi Emil Boc.


...

miercuri, 11 mai 2011

Din ciclul “ţara arde şi baba se piaptănă”

...

Victor Socaciu a lăsat scripca şi s-a apucat de politică – nu că s-ar pricepe mai bine la politică decât la lăutărie, dar nu contează, românul se bagă în toate şi dă indicaţii în orice, indiferent dacă are sau nu vreo calificare. Din 2008 monseur Socaciu e deputat PSD şi preocupat foarte să fie vizibil în această postură, motiv pentru care l-am văzut des pe la emisiuni televizate. Sigur, dacă e să analizăm obiectiv, vizibilitatea unui parlamentar este dată de prezenţa la şedinţe şi de frecvenţa discursurilor de la tribună, nu de numărul de ore în care şade ca o maimuţă cu microfonul în mână pe Realitatea TV; dar în ţara noastră de kko nu e valabil acest principiu. După o îndelungată tortură a celor doi neuroni rămaşi funcţionali ai dumisale (dintre care unul dă semne de Alzheimer, iar celălalt e plecat cu sorcova pe coclauri), domnului deputat i-a fătat mintea, în sfârşit, o iniţiativă legislativă: dublarea tuturor filmelor, emisiunilor şi documentarelor, în limba română. Pe motiv că, vezi-Doamne, numai aşa se va conserva graiul nostru strămoşesc, care, în opinia dumisale, e in pericol să ajungă limbă moartă, la un loc cu latina, aramaica şi cumana. Iată cum s-au născut o serie de controverse şi subiecte de talk-show-uri, care prevăd că vor intra în reprize de prelungiri. Pe mine unul mă doare fix în cot dacă se va legifera propunerea cretinoido-socaciană, pentru că nu mă mai uit de ceva vreme la televizor, dar m-am oprit o clipă din alte treburi mai importante şi am încercat să-mi imaginez cum ar fi, dacă nenorocirea asta s-ar întâmpla. Şi nu mi-a plăcut deloc. Auzi, Socaciule? Dacă tot te freacă grija de “identitatea naţională”, de ce nu începeţi voi prin a dubla discursurile Elenei Băsescu, ale lui Vanghelie, ale Simonei Sensual şi ale altor piţiponci şi piţipoance, pentru că ei sunt cei care mutilează, de fapt, limba română? De ce nu dublaţi voi şedinţele din Parlament, de ce nu ne traduceţi visele meltenilor din Senat şi Camera Deputaţilor, care dorm în nesimţire pe banii noştri?

...În loc de încheiere, îl citez pe jurnalistul Cristian Tudor Popescu: “zăcămintele de prostie din România sunt inepuizabile.”


video


video

...

duminică, 24 aprilie 2011

One Love (for all)

...

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Paşti, vă doresc tuturor ca lumina să vi se cuibărească în inimi şi să vă aducă bucuria şi pacea pentru care s-a sacrificat Iisus.
Hristos a Înviat!

O singură iubire, o singură inimă,
Haideţi să ne unim şi să ne simţim bine.
O singură iubire, o singură inimă,
Să-I mulţumim, să-I aducem laudă lui Dumnezeu
Şi să ne simţim bine.



video

...

luni, 4 aprilie 2011

Vreau să-mi fac un guvern da’ nu găsesc! Toţi „boc”-ii să apeleze la mine!

...

Mirobolantul domn boc suferă de mania persecuţiei, paranoia şi sindromul cocalarului deşucheat. ’Mnealui şi acoliţii declară, de-acum, sus şi tare, că nimeni nu mai are voie să critice, interpreteze, ironizeze ori parodieze pe mirobolantul domn boc ori pe vreunul din şleahta (a se citi „guvernul”) lui. Mirobolantul domn boc se vaită, se vaită, se vaită, pe la toate uşile, că presa îl persecută, în loc sa-i ridice monumente; că îl ironizează, în loc să se prosterneze în faţa inteligenţei lui orbitoare; că îl critică, în loc să-l pupe in dos. Mirobolantul domn boc a uitat, probabil, că vremurile acelea in care era „la modă” pumnul în gură au apus. Ei bine, ca cetăţean al României, eu vreau să-mi exercit dreptul constituţional de a comenta, critica, scrie pe garduri, striga pe stradă: BOC E UN IMBECIL!

Să vedem cine mă poate opri.

Poate că atunci când am creat acest blog, ţara noastră nu era chiar de kko. Ei bine, din păcate, acum e.


Notă explicativă:












Explicaţie la nota explicativă:

Guvernul lui boc este cel mai incompetent, cel mai corupt si cel mai arogant guvern pe care l-a avut Romania in ultimii 20 de ani.

Dupa ce toate guvernele dinaintea lui au distrus industria si agricultura, au amanetat resursele tarii si au concentrat averea in mainile unui grup restrans de persoane, am crezut ca in Romania nu mai este nimic de furat. Guvernul lui boc mi-a demonstrat ca m-am inselat. Atata timp cat mai exista un graunte de minereu in subsol, un copac in padure, un fir de apa curgatoare si, nu in ultimul rand, atata vreme cat mai exista un centimetru patrat construibil, inca mai este ceva de furat.

Guvernul lui boc a distrus definitiv armata, politia, invatamantul si sanatatea.

Guvernul lui boc este cel care plateste pentru un metru de autostrada neconstruita de cinci ori mai mult decat platesc altii pentru un metru de autostrada construita.

Guvernul lui boc este cel sub obladuirea caruia coruptia din justitie, finante si vami s-a intins ca un cancer fulminant si a facut metastaze in toate sectoarele tarii.

Guvernul lui boc este cel care a afirmat nonsalant ca „in Romania nu avem autostrazi din cauza ca romanii nu au chef sa plateasca taxe pentru ele”.

Guvernul lui boc este cel din cauza caruia medicii nostri se angajeaza in spitalele altor tari ale Uniunii Europene iar profesorii nostri prefera sa culeaga capsuni in Spania.

Guvernul lui boc a introdus impozitul minim din cauza carora sute de mii de mici intreprinzatori si-au radiat firmele, a taiat sporurile cuvenite oamenilor care munceau in conditii de risc, a introdus o taxa exorbitanta pentru achizitionarea oricarui tip de vehicul, fie el nou sau second-hand - sub pretextul protectiei mediului, in timp ce mediul nostru e din ce in ce mai poluat si mai lipsit de copaci.

Guvernul lui boc este cel datorita caruia administratorul unui SRL se trezeste cu conturile blocate de catre ANAF din cauza sumei de 1 leu care la ei figureaza, dintr-o eroare, ca fiind neplatita.

Guvernul lui boc este cel datorita caruia se sta la cozi interminabile pentru depunerea unei declaratii, a unui bilant si - mai grav - pentru plata unor taxe.

Guvernul lui boc este cel sub obladuirea caruia oamenii au ajuns sclavii unor patroni lipsiti de scrupule, care deja isi freaca mainile in asteptarea noului Cod al muncii, care le va da drept deplin de viata si de moarte asupra sclavilor (a se citi „angajatilor”).

Guvernul lui boc este cel datorita caruia rata sinuciderilor in Romania a crescut cu circa 30% iar a concedierilor cu 700% - si nu datorita crizei, ci din cauza taxelor si impozitelor; pentru ca mai mult de trei sferturi dintre concediati continua sa munceasca, dar la negru (cunosc multe cazuri concrete).

Guvernul lui boc este cel din cauza caruia tinerii ne pleaca din tara, copiii ne cresc singuri iar batranii se calca in picioare pentru o paine gratuita ori pentru o reducere de un leu la kilogramul de detergent.

Este adevarat ca suntem in criza, dar in conditiile in care ni se spune încontinuu „nu sunt bani”, dar monseur boc cheltuieste in trei zile jumatate de milion de euro pentru o deplasare la New York, pe mine explicatia „crizei” nu ma multumeste.

Guvernul lui boc este cel care, „din cauza crizei financiare”, impovareaza continuu contribuabilii, smulgandu-le si ultimul banut din buzunar, dar el, Guvernul, nu face absolut nici o economie.

Guvernul lui boc este cel care cere contribuabililor „sacrificii si solidaritate” dar nu concepe ca acest efort sa fie bilateral.

Guvernul lui boc este cel care ma obliga sa platesc o treime din fiecare banut muncit, pentru asigurari de sanatate si impozit, dar nu-mi ofera absolut nimic in schimb.

Guvernul lui boc este cel care a avut tupeul sa-i spuna unui om caruia, dupa o viata de munca si de contribuit la buget, i-a venit randul sa primeasca inapoi o mica parte din contributii, sub forma pensiei, ca este „asistat social” (a se citi „milog”).

Guvernul lui boc este cel care, in plina criza, a platit milioane de euro pentru o frunza luata cu copy-paste de pe internet.

Guvernul lui boc este cel care, de fiecare data cand a spus ceva, a facut invers.

Guvernul lui boc ne-a demonstrat, cu prisosinta, ca nu este capabil sa scoata Romania din criza.

Guvernul lui boc este cel care isi bate joc, cu nonsalanta, de cetatenii care au ajuns deja la limita disperarii. Si, din pacate, stiu, din experienta, ca lucrurile nu se vor opri aici. Sintagma „mai rau de-atat nu se poate” e gresita. Intotdeauna e loc de mai rau. Fundul prapastiei e flexibil.

...

miercuri, 23 martie 2011

Românii au talent... în Norvegia

...




Întrebarea juriului: „Cum de nu te-a văzut România?”

Bogdan Ota: „Ba m-a văzut, dar a considerat că nu e interesant [ce fac eu].”


Şi ne mai întrebăm de ce ne pleacă geniile...


...

marți, 1 martie 2011

O PRIMĂVARĂ MINUNATĂ!

...


...şi o melodie din folclorul nostru minunat, creată special pentru a sărbători această zi: Hora Mărţişorului.



...

duminică, 27 februarie 2011

SCLAVIA MODERNĂ

...


Iată un film documentar din 2009 despre condiţia omului modern ca sclav în societatea dictaturii de piață. Filmul a fost realizat de Jean-François Brient şi Victor L Fuentes.

"Servilismul modern este voluntar, susţinut de acei sclavi care se târăsc la suprafața pământului. Ei cumpără mărfurile care îi înrobesc pe zi ce trece, tot mai mult. Sclavii aleargă după slujbe alienatoare care le sunt date cu multă delicatețe, dacă dovedesc că sunt suficient de îmblănziți. Ei aleg stăpânii cărora să li se supună. Pentru ca această tragedie absurdă să se întâmple, a fost necesar ca sclavii să fie deposedați de conștientizarea propriei exploatări și alienări. Aceasta este bizara modernitate a timpurilor noastre. Contrar sclavilor din antichitate, servitorilor din Evul Mediu sau clasei muncitoare din prima revoluție industrială, ne aflăm astăzi în faţa unei clase total aservite, dar care nu ştie acest lucru, sau care mai degrabă nu vrea să-l ştie.”

"Nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că este liber." - Johann Wolfgang von Goethe

"Cel mai bun sclav este cel care se crede liber".

Diferența este deci aceea că ei nu sunt conștienți de robia lor și aceia care sunt conștienți aleg să o ignore. Ei aleg să ignore rebeliunea care ar trebui să fie singura reacție reală a celor exploatați. Sclavii acceptă, fără a se întreba, viața demnă de milă care a fost planificată pentru ei. Renunțarea și resemnarea sunt sursele nenorocirii lor. Iată coșmarul sclavului zilelor noastre a cărui singură aspirație este să fie dus mai departe, de macabrul dans al mașinii alienării". - sursa http://www.delaservitudemoderne.org/english1.html

Sclavia este în esență de natură mentală... este Matricea; este Iluzia, care ne ascunde adevărul identității noastre. Rebeliunea exterioară este superficială. Adevărata rebeliune este cea a celui care se cunoaște pe sine şi își descoperă adevărata identitate.

Vă recomand şi blogul "Ieşirea din MATRIX".


Pentru a putea viziona documentarul în fullscreen, daţi clic pe a şasea căsuţă de la cea pe care scrie „search”.





...

luni, 14 februarie 2011

Happy Valentine's Day!

...

Octavian Paller

AVEM TIMP



Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să gresim din nou,
să-i judecam pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uitam după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta – murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă.
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească,
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie,
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă,
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă,
Ci cu ceea ce poţi tu să faci.
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor,
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva.
Am învăţat că oricum ai tăia,
Orice lucru are două feţe.
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi
cu cuvinte calde –
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.
Am învăţat ca poţi continua încă mult timp
Dupa ce ai spus că nu mai poţi.
Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie,
Indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt suparat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevarată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu,
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că, indiferent cât de bun îţi este un prieten,
Oricum te va răni din când în când,
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii,
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.
Am învăţat că, indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea,
Dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc,
Şi nu faptele sale.
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că, indiferent de consecinţe,
Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat,
Cănd te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul,
Ca şi vorbitul,
Poate linişti durerile sufleteşti.
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Îţi sunt luaţi prea repede...
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi suştine părerile.
Am învăţat să iubesc,
Ca să pot să fiu iubit.





...

luni, 7 februarie 2011

R.I.P. GARY MOORE – We Will Remember You With Love

...

Iată că, rând pe rând, marii artişti ne părăsesc. Se duc să cânte pentru îngeri. Întâmplător, cu numai câteva săptămâni în urmă, ascultam obsesiv melodia de mai jos. Acum mă gândesc că e un testament lăsat de marele chitarist Gary Moore... pentru noi.


video


Ploaia de vară, ca nişte lacrimi pe fereastra mea,
îmi aminteşte de o vreme îndepărtată,
şi cu fiecare strop de ploaie pe care îl văd,
tu vei fi intotdeauna in inima mea,
mă rog să-ţi aminteşti de mine cu dragoste.

Umbrele aurii ale toamnei din jurul nostru
îmi spun că nimic nu rămâne neschimbat,
şi pe măsură ce frunzele devin maronii
le privesc plutind către pământ
mă rog sa-ţi aminteşti de mine cu dragoste.

Când privesc înapoi la primăvară
e o singură zi pe care mi-o amintesc –
straturi de aur pe câmpiile iubirii –
aminteşte-ţi, aminteşte-ţi...

Cele mai reci zile ale iernii sunt atât de aproape acum
vei aprinde focul ca să te încălzeşti
şi în jarul lui s-ar putea să vezi
o flacără care arde pentru tine şi pentru mine –
mă rog să-ţi aminteşti de mine cu dragoste...

mă rog să-ţi aminteşti de mine cu dragoste...



...

miercuri, 26 ianuarie 2011

Să luăm atitudine!

...

ACESTA ESTE UN MESAJ PE CARE L-AM PRIMIT PRIN FORWARD ŞI VI-L ÎMPĂRTĂŞESC, CU RUGĂMINTEA SĂ-L ARĂTAŢI ŞI ALTORA. AU FOST ODATĂ NIŞTE IMBECILI, E ADEVĂRAT, DAR PUTEM FACE CUMVA SĂ SCAPĂM DE EI.


De la 1 aprilie, romanii riscă să rămână fără plante medicinale

de Bogdan Tiberiu Iacob, Inpolitics


"Nu mai iau medicamente de 15 ani, mă tratez cu ceai de păducel". Declaraţia aparţine unui consilier prezidenţial, pe nume Cătălin Avramescu, şi a fost făcută acum câteva săptămâni, la un simpozion pe teme medicale. Vestea proastă pentru Avramescu vine, însă, de la UE: dacă nu îşi face rezerve masive de păducel, să-i ajunga alţi 15 ani, va fi nevoit, curând, să treacă iar pe medicamente.

Producătorii români de leacuri naturiste, pe bază de plante medicinale, mai au două luni la dispoziţie pentru a respecta directiva UE cunoscută sub numele „Traditional Herbal Medicinal Products (THMPD)", care a fost adoptată la 31 Martie 2004, şi care cere ca, de la 1 aprilie 2011, toate plantele medicinale să fie procesate după aceleaşi procedee ca şi celelalte produse farmaceutice. Acest lucru presupune inclusiv obţinerea de certificate legale, la fel ca medicamentele, al caror cost se apropie sau depăşeşte 100.000 de euro pentru fiecare planta în parte, deşi acestea sunt folosite de mii de ani în stare naturală sau uscată. Costurile uriaşe pe care le presupune intrarea în legalitate vor lichida micii producatori din domeniul plantelor medicinale în favoarea marilor coloşi farmaceutici, ale caror produse nu vor mai fi concurate de păducelul lui Avramescu. Un semnal de alarmă a fost tras, recent, într-un articol publicat pe situl www.infowars.com, care avertizează că: "În loc să privească produsele alimentare şi medicamente tradiţionale ca probleme legate de drepturile omului, acestea au fost tratate ca probleme de comerţ. În acest fel, legile privind alimentaţia şi plantele sunt concentrate pe dorinţele marilor corporatii, nu pe nevoile şi dorinţele oamenilor".

Europarlamentarul liberal Norica Nicolai spune, pentru Inpolitics, că situaţia este extrem de serioasă şi de gravă, totodată, pentru România: "La noi, preţul uriaş al medicamentelor face ca majoritatea românilor să opteze, atât cât pot, pentru tratamente tradiţionale cu plante medicinale. Muşeţelul sau coada-şoricelului sunt singurele leacuri pe care şi le mai permit sute de mii de oameni, iar apropiata lichidare a comercializării lor va da o lovitură cumplită sănătăţii, şi aşa precare, a românilor. Producătorii noştri din domeniu nu vor putea să se conformeze directivelor UE fără a intra în faliment, e o situaţie dramatică şi încercăm în zilele următoare, la nivelul grupului de europarlamentari români, să găsim o soluţie, poate o amânare a aplicării directivei în cauză sau ceva asemănător, dar e greu de spus, în acest moment, dacă se mai poate face ceva. Din păcate, dacă nu vom reuşi, iar producătorii români nu se conformează noilor norme europene după data de 1 aprilie 2011, ţara noastră riscă să fie dată în judecată de către marile concerne farmaceutice şi nu e greu de ghicit care ar fi soarta unor asemenea procese".

S-a pornit o iniţiativă de referendum la nivel european cu scopul de a cere păstrarea remediilor pe bază de vitamine şi a terapiilor naturiste pe care UE vrea să le excludă, în baza sinistrului Codex Alimentarius:

http://www.eu-referendum.org/english/petitions/natural_remedies_info.html

Este şansa noastră să mai putem alege o viaţă sănătoasă şi naturală. Sunt necesare 1.000.000 de voturi. Alăturaţi-vă şi voi, dacă vreţi să mai avem acces la hrană sănătoasă şi terapii naturiste ori pe bază de vitamine.

Putem schimba ceva, dar numai dacă acţionăm!


Bibliografie:
Codex Alimentarius
Tratatul de la Lisabona

http://www.eu-facts.org/en/index.html
http://www.health-peace-justice.org/
http://www.profit-over-life.org/
http://www.thenhf.com/

...

duminică, 16 ianuarie 2011

Au fost odată nişte imbecili...

...






...Mă scuzaţi, dar altfel nu pot să-i numesc. Vă cer scuze vouă, cititorilor, nu lor, pentru că voi muri cu convingerea că apelativul „imbecili” e prea blând şi sugerează oarecare circumstanţe atenuante – circumstanţe pe care dealtfel nu le merită.

Aşadar... au fost odată nişte imbecili care, întâmplător, au foarte mulţi bani, foarte multă influenţă politică şi care au pe mână cele mai mari industrii mondiale. Printre aceste industrii se numără şi cea farmaceutică. Vreau ca mai întâi să discutăm puţin despre medicament. Ce este un medicament? De unde provine? Care sunt funcţiile lui?


Medicament sau „medicament”?

Definiţia din DEX spune aşa: Medicament = substanță folosită pentru tratarea, ameliorarea sau prevenirea unor boli; leac; remediu; doctorie. Oamenii sunt obişnuiţi să considere ca „medicamente” produsele achiziţionate din farmacii, pe bază de reţetă. Numai că... nu există produs cumpărat din farmacie, pe bază de reţetă, care, pentru fiecare boală pe care pretinde ca o vindecă, să nu aibă zeci de alte boli pe care le declanşează. Pe un prospect al unui astfel de „medicament”, veţi observa (dacă nu aţi făcut-o deja) câteva rânduri la capitolul „acţiuni” şi mult, mult mai multe rânduri la capitolul „efecte adverse”. Americanii au în dicţionar termenul de medicament – „medicine” sau chiar „medicament” – dar nu-l folosesc. Ei folosesc termenul de „drog” („drug” în engleză) atunci când se referă la substanţele cumpărate din farmacii. Pentru noi, cuvântul „drog” are o cu totul altă semnificaţie. V-aţi întrebat vreodată de ce ei spun „drug” şi nu „medicine”? De ce ei spun „drugstore” („magazin de droguri”) şi nu „pharmacy” („farmacie”)? Răspunsul e simplu: pentru că aşa e corect. Medicamentul vindecă, previne sau ameliorează fără să facă rău în altă parte, fără să dea dependenţă şi fără să aibă efecte adverse (sau secundare, cum se spune mai nou, pentru că parcă sperie mai puţin). Toate lucrurile astea le face drogul. În consecinţă, adevăratele medicamente sunt cele naturiste, iar produsele din farmacii sunt în realitate droguri. În primul rând, ele nu previn. Sunt medic şi nu-mi amintesc să fi auzit vreodată de o prescripţie cu chimicale din farmacie în scop preventiv. În al doilea rând, ameliorarea pe care o oferă este paleativă (adică se referă la un anumit simptom) şi întotdeauna este temporară. Despre vindecare nu mai e cazul să comentez. Şi, în plus, DA, dă dependenţă. O dependenţă urâtă, infamă şi pe care oamenii de bună credinţă nu o sesizează, pentru că „e reţeta de la domnu’ doctor.” În orice comunitate există patru pioni principali, patru personaje-cheie care au beneficiat de când lumea de respectul hotărât, de încrederea oarbă şi fără nicio urmă de îndoială a cetăţenilor: Primarul, popa, domnu’ doctor şi cârciumarul. Fără inginerul zootehnic, fără învăţător, chiar şi fără poliţai se poate trăi bine-merci, dar fără ăştia patru nexam. Aşa consideră cetăţenii iar respectul e pe măsură. Şi până la urmă e normal: fără primarul care să încheie actele de stare civilă, fără popa care să oficieze nunţile şi cumetriile, fără doctorul care să dea reţete şi fără cârciuma la care toată lumea face potecă pentru a celebra (cu lăutari sau fără, după caz) toate cele trei categorii de evenimente menţionate anterior, ce viaţă ar mai fi şi asta?... Nea Ilie, pe când avea 65 de ani, a fost găsit cu hipertensiune moderată, 14/8 şi i s-a prescris Captopril. Acum nea Ilie are 70 de ani, tensiunea 17/8 şi sindrom nefrotic cu simptome de insuficienţă renală, dar continuă să ia Captopril, conştiincios. El nu ştie că acest „medicament” i-a provocat sindromul nefrotic (prin inducerea eliminării de proteine prin urină, concomitent cu retenţia de lichide în organism, ceea ce produce creşterea tensiunii arteriale şi afectarea rinichiului). Dar ştiţi ce e interesant? La capitolul „tratament” pentru sindromul nefrotic, printre altele este trecut – ce credeţi? – Captoprilul; adică taman cel care produce boala asta. Dar nea Ilie nu ştie. El îşi ia în continuare reţeta şi într-un an-doi va face dializă. Nea Ilie nu avea o tensiune de speriat, la 65 de ani. Dacă medicul i-ar fi explicat că mai puţină sare în mâncare (ca să scadă retenţia de apă), mai mult usturoi (care curăţă vasele de sânge şi fluidifică sângele), mai puţine grăsimi şi prăjeli în mâncare (furnizoare de colesterol şi trigliceride care rigidizează pereţii vaselor sanguine) şi mai puţin alcool, în special vin roşu (care creşte presiunea cu care sângele circulă prin artere), i-ar menţine tensiunea arterială la un nivel normal, evident că nu ar mai fi fost nevoie de Captopril. Dar domnu’ doctor aşa a învăţat la şcoală să trateze „tensiunea”, are în sertarul biroului ghidul terapeutic pe care îl consultă pentru fiecare caz şi nu se abate nici măcar cu o literă de la principiile de acolo. Ca să nu mai spunem că Rep-ul (adică agentul de vânzări) de la firma farmaceutică ce produce Captoprilul trece de cel puţin două ori pe lună pe la domnu’ doctor cu o mică atenţie, ca să-i prescrie produsul, să-l cumpere nea Ilie şi alţii ca el. Dar poate domnu’ doctor al lui nea Ilie e nevinovat şi prescrie cu convingerea că face bine. Lui aş putea sa-i acord circumstanţe atenuante. Nu acelaşi lucru se poate spune, însă, despre medicii care au acceptat, contra unor „atenţii” mai consistente (gen vacanţe în străinătate sau cash de ordinul miilor de dolari), să testeze drogul – pardon, „medicamentul” – denumit generic Viagra, pe pacienţii internaţi în spitalele de psihiatrie. Dragilor, nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit care e situaţia pacienţilor din spitalele psihiatrice româneşti. Vă spun eu: de pe vremea lui Eminescu nu s-a schimbat absolut nimic. Oamenii aceştia sunt cobai în regulă şi fără să se aleagă cu vreun beneficiu. Ce contează, acolo, câţiva nebuni morţi de stop cardiac de la Viagra sau alţii violaţi – tot de la Viagra? Oricum pe ei nu-i întreabă nimeni. Şi dacă i-ar întreba, nu i-ar crede. Doar sunt nebuni... Iar acesta e doar un exemplu...

Zilele trecute mă gândeam, oarecum amuzat, că imbecilii despre care vorbesc se chinuie de sute de ani să ne bage pe gât ideea lor elucubrantă cu noua ordine mondială, să ne împuţineze şi să ne îndobitocească, mare lucru n-au reuşit. De pe vremea lui Adam Weishaupt (fondatorul sectei „iluminaţilor” şi al „noii ordini mondiale”), populaţia lumii a crescut de 7 ori. Vă prezint mai jos un tabel cu evoluţia populaţiei globale şi cu estimările pentru viitorii ani:



Aşadar, cel mai important punct pe ordinea lor de zi nu a fost atins, nici după două războaie mondiale, nici după Holocaust, nazism, comunism, SIDA, Ebola sau diverse gripe aviare, porcine, "medicamente" şi vaccinuri. Marea Uniune Europeană e ultima găselniţă în materie de nouă ordine mondială şi îi prevăd, de asemenea, un eşec strălucit. Deja state importante, membre ale acestui mamut (care după părerea mea a fost falimentar din start) au început să dea semne că s-au plictisit de MUE şi că vor să rupă rândurile. Iar faptul că, în loc să ne împuţinăm, ne înmulţim, ne face tot mai greu de controlat pentru un Big Brother mondial.

Să revenim la oile noastre. Medicamentul este în realitate, acea substanţă naturală care previne şi ameliorează. Cu alte cuvinte: plantele medicinale. Ceea ce cumpărăm noi din farmacii nu sunt medicamente, sunt droguri/substanţe sintetice/chimicale. Eu le voi numi „medicamente” cu ghilimele. De ce a fost inventat „medicamentul”? Evident, nu ca să vindece, ci ca să ne distrugă sănătatea şi să ne facă dependenţi de o industrie care încasează enorm de mulţi bani. Un „medicament” administrat pentru dureri reumatice, de exemplu, distruge stomacul. Nu-i nimic, completăm reţeta cu „medicamente” care să trateze suferinţa gastrică. Apoi apar alte simptome: greţuri, cefalee, diaree – care sunt, de asemenea, tratate cu alte „medicamente” şi uite aşa ajungem să ne dăm mare parte din venit pe chimicale pe care le înghiţim cu pumnii. Şi care, evident, nu ne fac niciun bine.


Despre Codex Alimentarius... sau cum încearcă imbecilii să facă din rahat bici

Presupun că de acum toata lumea a auzit de aşa-numitul Codex Alimentarius. Scopul declarat oficial al acestui codex este „protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar”. Toate bune şi frumoase, numai că, dacă ar fi aşa, de ce conceperea acestui codex şi metodele lui de implementare au fost ţinute la mare secret timp de ani buni? De ce Comisia de comerţ Codex Alimentarius este finanţată şi condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, care aparţine Naţiunilor Unite, adică ONU) şi FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a SUA). Ştiţi, OMS, cea care mai anţărţ a încercat să ne bage pe gât vaccinul împotriva gripei porcine făcut de compania Baxter (vaccin care era creat deja, cu mult înainte de apariţia asa-numitei gripe porcine pe piaţă).

Dar cine îşi închipuie că OMS-ul nu mai poate de grija noastră e cel puţin naiv. În realitate, Codex Alimentarius a fost creat pentru a proteja industria chimică farmaceutică. Şi voi prezenta argumente. Bazele acestui codex au fost puse prin 2002, după ce imbecilii au văzut că la sfârşitul secolului XX vânzările de „medicamente” au început să stagneze. De pe la începutul secolului XXI (adică după 2001) chiar au dat puţin înapoi. Pentru că oamenii au început să ocolească „drugstore” şi să apeleze din ce în ce mai mult la magazinele naturiste, la medicina homeopată, acupunctură, apiterapie şi alte terapii alternative. Pentru că oamenii au început să-şi dea seama că produsele naturiste fac bine fără să aibă efecte secundare şi, foarte important, costă mult mai puţin. Eu însumi n-am mai intrat într-un „drugstore” de ani de zile, nici măcar pentru a cumpăra vitamine. Magazinele naturiste au leacuri pentru orice problemă, leacuri care nu creează dependenţă şi, mai ales, au calitatea de a preveni – pe care „medicamentele” nu o au. Vitaminele din magazinele naturiste sunt naturale, spre deosebire de cele care se găsesc în „drugstores” şi care sunt chimicale sintetice.

Aşadar... Imbecilii sunt îngrijoraţi că le-au scăzut vânzările. Au mai încercat ei să le revigoreze, cu vaccinuri – pentru te miri ce, nu contează – pe care să ni le bage pe gât, dar n-a mers. Suntem prea mulţi şi n-au putut să ne pună bocancul pe grumaz. În anii '90, nu existau decât zece vaccinuri. Nu a fost nicio epidemie atunci şi totuşi între timp numărul vaccinurilor aproape s-a triplat. Ce s-a întâmplat după 1989 de au mai scos încă 26 de vaccinuri? Răspuns: lăcomia. Sunt absolut toate vaccinurile necesare? Evident că nu. De fapt, niciunul dintre ele nu e necesar. Şi atunci, de ce? Desigur, pentru că vor să ne împuţineze şi să mai scoată şi bani din chestia asta.

Codex Alimentarius pune în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii, cum ar fi: terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice – cu alte cuvinte, scopul real, ascuns, al creării Codex Alimentarius este acela de a proteja Trustul Mondial al Chimiei Farmaceutice.


Originile chimiei farmaceutice

În jurul anului 1860, „bătrânul Bill” Rockefeller, comerciant de petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea ţăranilor naivi flacoane cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un preţ de 21 cenţi şi o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă cultură, fără scrupule, fără cunoştinţe sau studii în domeniul medical, cu puţine noţiuni de contabilitate şi de o aviditate feroce, Rockefeller a reuşit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul” de „cură împotriva constipaţiei” şi a fost foarte comercializat la acea vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv şi că ducea în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat să evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din această cauză şi a adăugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carenţe. Senatorul Rozal S. Coperland era plătit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.

Imperiul Rockefeller a fost construit graţie acestei formidabile şmecherii care consta în a convinge oamenii să ingereze un derivat de petrol brut îmbogăţit cu caroten. Aşa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau în mod tradiţional bazate pe cunoştinţe extrem de precise legate de corpul uman şi erau centrate (ca preocupare) pe binele şi sănătatea fiinţelor umane.
Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea producţiei chimiei farmaceutice şi atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. În 1948, cifra de afaceri anuală a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol încă mai poate fi găsit sub formă de ulei de parafină pură, clasificat drept laxativ uşor şi recomandat împotriva constipaţiei cronice rebele în terapiile igieno-dietetice obişnuite. Este fabricat la ora actuală de laboratorul Fumouze.

Trustul chimiei farmaceutice pe care îl cunoaştem a fost conceput de către o asociaţie condusă de Rockefeller şi IG FARBEN din Germania nazistă. Compania Standard Oil aparţinând aşadar lui John D. Rockefeller, deţinea în 1939 15% din acest nou trust germano-american. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate în timpul războiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Încă din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben îl finanţa pe Adolf Hitler cu până la 400.000 de mărci germane. Fără acest sprijin, aşa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea război mondial nu ar fi avut loc…”

În 1941, IG Farben construieşte cea mai mare industrie chimică din lume la Auschwitz, profitând de mâna de lucru din lagărul de concentrare pentru fabricarea gazului Zyklon B. La procesul de la Nürenberg au fost declaraţi vinovaţi de genocid, sclavie, furt şi alte crime, 24 de responsabili ai Companiei IG Farben. Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben în BASF, BAYER şi HOECHST. Toţi aceşti responsabili au fost însă eliberaţi în 1952, la numai un an după ce fuseseră condamnaţi, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupând funcţia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O dată eliberaţi, cei care se aflaseră în conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat în economia germană, ocupând funcţii foarte importante. Până în anii ’70 consiliul director pentru societăţile BASF, BAYER şi HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Începând cu 1959 aceştia îl finanţau pe tânărul Helmut Kohl. Prin susţinerea politică a acestuia din urmă, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decât societatea mamă înfiinţată în 1941. Organizaţia nazistă de mondializare asociată lui Rockefeller, a constituit o reuşită totală, şi deja de multă vreme piaţa chimiei farmaceutice a planetei a fost şi este controlată, organizată şi administrată pentru a asigura expansiunea industrială mondială a chimiei farmaceutice.

„Tradiţia” cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: „Asociaţia pentru Industria Chimică”. În 1955, industria chimică farmaceutică mondială a fost regrupată sub auspiciile Camerei de Comerţ Internaţional a Naţiunilor Unite (ONU) şi Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod CODEX ALIMENARIUS. Un mare număr de partide politice europene aşa-zise de stânga şi de dreapta au fost finanţate de această industrie pentru a se asigura o legislaţie favorabilă industriei farmaceutice.

Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri.

Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni…”

De fapt, aşa visează ei, imbecilii – că vor reuşi, în sfârşit, să facă ce n-au fost în stare două sute de ani: să ne ucidă. Dar socoteala de acasă nu prea se potriveşte cu cea din târg. Dacă n-au reuşit asta până în anii 2000, când nu prea aveam acces la informaţii, acum, în epoca internetului, când cunoaştem atât de multe, nici atât. Chiar dacă vor monopoliza internetul şi ne vor bloca accesul la siturile cu informatii utile, deja ştim suficiente lucruri încât să fim conştienţi cu cine avem de-a face şi să ne putem proteja. Apropos de internet. Acesta a fost creat şi promovat în ideea de a ne manipula mai uşor, prin pseudo-informaţii vehiculate rapid în toate colţurile lumii şi prin crearea dependenţei de calculator, care să ne tină creierul blocat într-o letargie cronică. Nu s-au gândit imbecilii că propria lor armă li se va întoarce împotrivă, pentru că, tot datorită internetului, s-au răspândit şi informaţiile despre matrapazlâcurile lor. Există lucruri care nu apar publicate în nicio carte, revistă sau ziar, dar care se găsesc pe destule bloguri ori situri şi pe care oamenii le citesc. Imbecilii nu s-au lămurit, încă, nici acum, după atâta timp, că vorba aceea care spune “ai mare grijă ce-ţi doreşti” e cât se poate de adevărată. După părerea mea, au facut – şi fac în continuare – două greşeli majore: 1. Persistă să considere că Dumnezeu nu există şi 2. Persistă să ne subestimeze pe noi, cei mulţi. Ei bine, Dumnezeu există iar noi nu suntem nici proşti, nici slabi cum ne consideră imbecilii. De aceea am convingerea că deznodamântul va fi în favoarea noastră, nu a lor. Poate că nu vom scăpa definitiv de ei, aşa cum nu vom reuşi sa eradicăm toţi şobolanii din lume, dar vor ramâne, ca şi până acum, o sectă izolată care va perpetua în încercări cretinoide şi pline de non-sens să pună laba pe noi; un orbete amărât care îşi închipuie că, dacă va mânca din ce în ce mai mult, se va transforma într-o balenă uriaşă şi va stăpâni oceanul planetar.


Din nou despre Codex Alimentarius

În principiu, conform Codex Alimentarius, TOATE alimentele vor fi iradiate cu cobalt, APROAPE TOATE suplimentele (vitamine, minerale şi alti nutrienţi naturali) vor fi interzise, cultura ecologică sau bio va fi interzisă (prin urmare toate categoriile de medicină alternativă vor dispărea), animalele de pe planetă care urmează a fi folosite în scopul hranei vor fi tratate cu antibiotice şi hormoni specifici... şi lista continuă. Putem înlocui toată această enumerare cu un singur cuvânt: GENOCID.

Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze.

La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se vinde şi se cumpără.

Un val de 483 milioane de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria europarlamentarilor, într-o asemenea măsură încât comunicaţiile interne au fost blocate. În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind şi alte viitoarele dificultăţi în respectarea acesteia.

Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau acestea:

1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.

2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.

3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.
Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.

Pe scurt: în Codex Alimentarius, vitaminele, plantele medicinale şi condimentele figurează pe lista substanţelor toxice, în schimb hexaclorobenzenul (un fungicid care e carcinogen dovedit) şi fluorul (care afectează creierul şi în consecinţă starea mintală, provocând letargie psihică) sunt declarate alimente. WHAT????

Oameni buni, acestea nu sunt aberaţii, nu e paranoia OTV-istică, e adevărul curat. Aici găsiţi discursul unui medic din Statele Unite referitor la Codex Alimentarius. Din păcate nu e tradus, dar pentru cei care nu cunosc limba engleză, dau un scurt citat: „în 1994, DSHEA (legea suplimentelor şi a educaţiei nutriţionale din SUA) a declarat că nutrienţii şi ierburile sunt HRANĂ. Imediat după asta, în Codex Alimentarius au băgat că nutrienţii sunt OTRĂVURI; prin urmare, trebuie să fim protejaţi; adică să se interzică comercializarea lor liberă şi să se poată procura numai din farmacii şi numai pe bază de reţetă. Acelaşi Codex Alimentarius spune că fluorul, de exemplu, e bun (!!??)”


Pe mine m-aţi omorât... da’ cu aiul* ce-aţi avut?


*ai = usturoi (regionalism)

Cretinelul de Boc s-a grăbit şi el să se angajeze, laolaltă cu alti guvernanţi cretinei din lume (vreo 165 la număr) că din decembrie 2009 va adopta codexul lu’ peşte şi în România. Dacă în 2009 şi chiar anul trecut, până prin vară, internetul abunda de informaţii privind ameninţarea care ne paşte, ei bine, de atunci e silenzio stampa peste tot. Am răscolit tot internetul căutând articole despre care e situaţia în România cu acest codex şi dacă s-a adoptat sau nnu, dar nu am găsit nimic. Într-un singur loc, aici se spune că în România Codex Alimentarius va intra în vigoare de la 1 aprilie 2011. Pe de altă parte, între 11-16 aprilie 2011 Comisia de comerţ Codex Alimentarius se întruneşte la Tromson, Norvegia, ca să discute standardele privind peştele, moluşe şi alte produse alimentare din industria piscicolă. Rezultă că totuşi Codexul nu e încă pus la punct şi gata de a fi implementat. Şi atunci, ce dracu’ se intâmplă?

Aseara m-am întâlnit cu o cunoştinţă care are o mică afacere cu legume-fructe. Omul le aduce de pe unde le găseşte şi le comercializează en-gross. Ei bine, aseară era furios până la cer din cauză că un transport de usturoi din China i-a fost interzis la vamă. Motivul? „Conţine arsenic”. Aşa, şi? „Păi, arsenicul e otravă.” OMG!!! Imbecilitatea vameşilor români e deja antologică, dar ceea ce nu înţeleg eu e următorul lucru: dacă acest Codex Alimentarius încă nu s-a adoptat, de ce au interzis usturoiul la vamă???

Preţul usturoiului pe piaţa noastră era anul trecut 5 lei. La Crăciunul 2010 ajunsese la 20 de lei. La nivel global, preţul usturoiului a crescut de la 170 de dolari/tonă în martie 2009 la 1.200 de dolari/tonă în august 2010. Se spune că preţul a explodat datorită faptului că lumea a început să-l folosească drept remediu împotriva gripei porcine. Probabil că e adevărat. Dar probabil că şi includerea lui pe lista „neagră” a Codex Alimentarius i-a crescut valoarea. De fapt, cele două lucruri sunt strâns legate între ele. Usturoiul, menta şi alte asemenea plante vor fi considerate droguri de categoria a 3-a si vor fi comercializate doar de corporaţiile farmaceutice. Categoria a IIIa înseamnă, conform ECHA (European Chemicals Agency), nociv-toxic.

Extractul de usturoi (adică forma concentrată, de 10:1) conţine mai puţin de 2 ppm arsenic, adică mai puţin de 2 micrograme arsenic/gramul de extract – şi, atenţie, vorbim de extract! În usturoiul crud asta ar însemna 0,2 micrograme arsenic la 1 gram de usturoi (sau 0,2 mg/kg). Doza-limită de arsenic stabilită de OMS pentru apa de băut (da, apa potabilă conţine arsenic) este de 10 nanograme arsenic/ml apă (respectiv 2 mg arsenic la tona de apă) iar în mâncare, limita e de 2 ppm (adică 2 micrograme/g sau 2 mg/kg corp). Cu alte cuvinte, un om care cântăreşte 60 kg poate consuma 120 mg arsenic fără să aibă probleme. În traducere, asta ar însemna echivalentul a 600 kg usturoi pe zi. Cine dracu’ mănâncă atâta? Oricum, mai mult de 20 grame (5-6 căţei) de usturoi consumate pe zi, pot să producă gastrită şi chiar sângerări gastrice – nu otrăvire cu arsenic! – dar 1-2 căţei pe zi sunt suficienţi pentru protecţie împotriva bolilor cardiovasculare, ateroslcerozei şi cancerului.

Usturoiul conţine peste 200 de substante active, printre care: glucide, aminoacizi liberi, saponine, betasisterol, glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, sodiu), alicină. Usturoiul are efecte multiple: antispastic, colagog, diaforetic, anticancerigen, expectorant, febrifug, stomahic, vasodilatator, antimicrobian, hipotensiv, antihelmintic. Usturoiul este şi un important condiment folosit în gastronomie. Indicaţiile sale medicinale (consumat ca atare sau sub formă de tinctură ori pulbere) sunt, de asemenea, multiple: guturai, răceli, arteroscreloză, boli reumatice, afecţiuni digestive, pneumopatii, gripă, bronşită cronică, astm, tuse, febră, hipertensiune, hipercolesterolemie, infecţii bacteriene, artroză, paraziţi intestinali, gută, meteorism abdominal. Aplicat extern, este foarte eficient în lupta cu boli precum: pitiriazis, arsuri, ulceraţii cutanate, abcese tegumentare, veruci vulgare.

BTW, arsenic conţine şi peştele. Mi se pare extrem de interesant, să mă duc la farmacie şi să spun: “Vreau şi eu un kil de hamsii. Uitaţi, am reţetă de la doctor!”

În fine... au fost odată nişte imbecili... nişte rataţi care au visat că ei erau zeii lumii şi că noi toţi ne închinam lor. Nişte oligofreni care îşi închipuie că ne pot transforma în sclavi şi că ne pot controla până şi gândurile. Am o veste pentru ei: “nasol, nenică, nu-ţi iese pasienţa. Speri mata, da’ speri degeaba.”




ENDGAME

by Alex Jones (subtitrat)





...