Sărbători minunate şi un an nou cu nenumărate bucurii!
Să fiţi fericiţi!
marți, 25 decembrie 2012
joi, 25 octombrie 2012
BUSHISM
sau
Din
puţul gândirii unui preşedinte american
Este
arhicunoscut deja faptul că în ţara tuturor posibilităţilor, iată, orice
retardat chiar are posibilitatea să
ajungă în vârful piramidei. Şi – ce credeţi? – chiar reuşeşte. Cel puţin după
11 septembrie 2001, a reuşit să afle asta până şi ultimul exemplar de homo sapiens necoborât din copaci sau neevacuat
din grotă.
Aşadar, în ţara
tuturor posibilităţilor – recte SUA – este posibil ca un troglodit ca George W.
Bush să ajungă preşedinte. Şi, întrucât „domnia” sa nu a strălucit în niciun
fel prin vreo bravă faptă de arme sau vreun alt fel de succes răsunător, dar
trebuia să fie introdus în anale (ho-ho, nu vă grăbiţi să râdeţi, termenul îi e
foaaarte bine cunoscut lui monseur
prezidente) cu orice chip, aşa că, în lipsă de altceva, a fost imortalizat
în dicţionar cu un cuvânt nou: bushism.
Bushism este
termenul care caracterizează o sintagmă, expresie ori afirmaţie, malapropism
sau eroare lingvistică pe care numai George W. Bush le-a putut scăpa pe gură şi
musai numai în timpul celor 8 ani de mandat prezidenţial. Prin urmare,
zicătorile bushesciene, transmise din mână-n mână până-n fund la taxatoare,
au traversat mapamondul de la un cap la altu’ până când şi-au luxat fălcile de
râs şi ultimii aborigeni răsfiraţi în vârf de cocotier; devenind atât de
antologice încât academicienii şi lingviştii din Americuţa au decretat că e
cazul să o pună de-un cuvânt nou în DEX-ul lor. Şi uite aşa a fost inventat
cuvântul „bushism”. Acuma, dacă Georgică primeşte drepturi de autor sau nu, e
un aspect care îl priveşte personal. Pe noi nu ne interesează decât
exemplificările.
„A fost un an fabulos pentru mine şi
nevastă-mea”
– George W. Bush, la trei luni după 9/11
„Karyn este cu noi. O fată din vestul
Texasului, ca şi mine.” – George W. Bush, 27 mai 2004
„Ştiu că oamenii şi peştii pot convieţui
în pace.”
– George W. Bush, 9 septembrie 2000
„Pentru fiecare împuşcătură fatală, există
alte trei care nu sunt fatale. Oameni buni, aşa ceva este inacceptabil în
America. Şi trebuie să facem ceva în privinţa asta.” – George W.
Bush, 14 mai 2001
„Familia este locul unde naţiunea
noastră găseşte speranţă, unde aripile capătă vise.” – George W.
Bush, 18 octombrie 2000
„Aveţi şi voi negri?” –
George W. Bush către preşedintele brazilian Fernando Cardoso, 8 noiembrie 2001
„Rareori cineva
ridică întrebarea: copiii noştri merge la şcoală?”
–
George W. Bush, 11 ianuarie 2000
„Vă spun că există un duşman care ar
vrea să atace din nou America şi pe americani. Şi îi transmit cele mai bune
urări.”
– George W. Bush, 12 ianuarie 2009
„Duşmanii noştri sunt inventivi şi plini
de resurse, ca şi noi. Ei caută mereu alte şi alte metode de a face rău ţării
noastre şi cetăţenilor noştri. Ca şi noi.” – George W. Bush, 5 august 2004
Susţinătorii,
simpatizanţii şi sicofanţii lui Georgică încearcă să ne vrăjească cu un
diagnostic (retroactiv şi desigur „inappropriate”) de dislexie. Dar, şi pentru
un necunoscător în ăle ştiinţe logopedice, rezultă cât se poate de evident că
aici nu e vorba de aşa ceva, ci mai degrabă de un diagnostic gen „gura prostului adevăr grăieşte”.
Freud avea o teorie (în care cred, pentru că am şi verificat-o) care zice că,
de multe ori, „dintr-un nu ştiu ce ori ceva”, omul se dă de gol. Adicătelea,
indiferent ce vrea el să spuie ca să vrăjească auditoriul, pe gură îi iese
taman ceea ce gândeşte cu adevărat (vezi de par egzamplu ultimul citat), ori
ceea ce îl caracterizează (vezi citatul nr. 2).
Acestea fiind
zise, dacă americanii fură în stare să-l pună pe piţifelnicul ăsta cretinel în
scaunul celui mai puternic om din lume, noi de ce adică ne mai mirăm că una ca
EBA a ajuns europarlamentar? Ori, mai ştii, (Doamne-fereşte!) mâine-poimâine
prim-ministru cu partenerul SIDA secretar de stat? Păi pe lângă bushismele de
le citai mai la deal, „succesurile”, „oamenii care nu vor să vorbesc cu tine”, „Clujul
este capitala Aradului”, „i-am dăruit unei bătrâne cu handicap un scaun
electric” sunt vorbe de adevărat duh. În rest, pe ici-pe colea, prin părţile
esenţiale, ăştia doi seamănă de parc-ar fi fraţi, nu alta.
Şi, pentru că a
călcat în viaţă – şi în politică, desigur – pe urmele tăticuţului ei, exact ca
şi Georgică junior, având doar mintea oleacă mai odihnită – tot ca şi Georgică jr.
–
EBA noastră cea de toate zilele fripte şi bani de la buget tocaţi prin
Bruxelles a emanat pe gură o maximă monumentală, de pus la panou cu litere de-o
şchioapă:
„Cei care până acum îşi puneau mintea cu
un Băsescu, acum trebuie să şi-o pună cu doi. Şi unul cu mintea mai odihnită
puţin.”
Maximă pe care,
dealtfel, ar fi putut foarte bine să o spună Georgică jr. În orice caz, se
potriveşte perfect. De unde rezultă un slogan convingător şi în deplină coordonanţă cu
faptele:
„EBA este pentru noi
George Bush junior doi!”
Am zis.
vineri, 14 septembrie 2012
No comment
...
După
ce a câştigat războiul din Irak, preşedintele Americii se duce la o şcoală să
vorbească cu elevii.
– Dragi copii, astăzi îmi puteţi pune câte întrebări vreţi.
Micul John:
– Domnule preşedinte, am 2 întrebări: 1. Cine este responsabil de cel mai mare atac terorist care a fost făcut vreodată, în 1945 când s-a folosit pentru prima oară bomba nucleară la Hiroshima şi Nagasaki? şi 2. De ce aţi atacat Irak-ul? Pentru că nu aveaţi nici un motiv... poate doar să le luaţi petrolul...
Dar
se sună şi preşedintele nu mai are timp să răspundă. La a doua oră intră preşedintele
din nou în clasă şi o fetiţă spune: – Dragi copii, astăzi îmi puteţi pune câte întrebări vreţi.
Micul John:
– Domnule preşedinte, am 2 întrebări: 1. Cine este responsabil de cel mai mare atac terorist care a fost făcut vreodată, în 1945 când s-a folosit pentru prima oară bomba nucleară la Hiroshima şi Nagasaki? şi 2. De ce aţi atacat Irak-ul? Pentru că nu aveaţi nici un motiv... poate doar să le luaţi petrolul...
– Am şi eu 4 întrebari: cele pe care le-a pus micul John plus: 3. De ce s-a sunat cu 25 de minute mai devreme şi 4. Unde a dispărut micul John??
...
vineri, 10 august 2012
Balada referendumului
...
...
A fost o vară
şi-a fost un referendum
Şi am
sperat să-nţelegi că noi nu te mai vrem
Opt
milioane de români au votat ca să
pleci
Şi-acum
vii şi ne spui că nu suntem destui
Că nu e
cvorum, că nu contează
Că n-am
făcut nicio sfârlează
Referendumul
e ratat
Degeaba
am votat
Opt
milioane nu se discută
Puteau
să fie şi o sută
Fiindcă
după mintea ta
Doar
morţii ar conta
Ce
rece rece ce rece rece ce rece rece ce rece rece
Ce ce ce ce ce calcul rece ţi-ai făcut
Rece rece ce rece rece ce rece rece ce
rece rece
Ce ce ce ce ne-ai învârtit ca la barbut
Pe toţi
acei ce n-au votat
Tu-i numeri
că au boicotat
Şi
printre ei bunică-mea
Vlad
Ţepeş şi Elodia
Ne-ai
luat caimacul, ne-ai dat la gioale
Cu
listele electorale
Bătute-n
cuie, necorectate
Din
vremea lui Socrate
De câte
ori scoţi capu-n lume
Ameninţi,
sudui şi faci spume
Fiindcă-n
joc e pielea ta
Şi nu a
altcuiva
Ce rece rece ce rece rece ce rece rece
ce rece rece
Ce ce ce ce vânt bate dinspre Rahova
Rece rece ce rece rece ce rece rece ce
rece rece
Ce ce ce ce răcoare suflă-n ceafa ta
Dar nu e
cvorum, deci nu contează
Şi n-am
făcut nicio sfârlează
Referendumul
e ratat
Tu-l vrei invalidat
Opt
milioane – ce cifră tristă
Poţi
chiar să spui că nu există
Iar
acuma strigi la noi
Că vrei
Cotrocenii înapoi
Ce rece rece ce rece rece ce rece rece
ce rece rece
Ce ce ce ce tupeu fantastic ai mata
Rece rece ce rece rece ce rece rece ce rece rece
Ce ce ce ce ce eşti dus de tot cu
sorcova
Cu-o
mână de pitecantropi
’telectuali
de dau în gropi
Care se joacă tontoroi
Cu funia de usturoi
Ne-ai
luat caimacul, ne-ai dat la gioale
Cu
listele electorale
Bătute-n
cuie, neactualizate
Din
vremea lui Socrate
De câte
ori scoţi capu-n lume
Ameninţi,
sudui şi faci spume
Fiindcă-n
joc e pielea ta
–
Bine că nu a mea
Ce rece rece ce rece rece ce rece rece
ce rece rece
Ce ce ce ce vânt bate dinspre Rahova
Rece rece ce rece rece ce rece rece ce
rece rece
Ce ce ce ce răcoare suflă-n ceafa ta
...
marți, 31 iulie 2012
Zbor deasupra unui cuib de curci
...
Se spune că puii de curcă pot muri de foame, cu hrana în faţă. Sunt atât de tolomaci, încât trebuie să li se dea mură-n gură. Nu-i duce capul să amuşine primprejur şi nici nu au instinctul de conservare pe care îl găsim la majoritatea fiinţelor. Am analizat puţin comportamentul curcii, pentru că am găsit în el o mulţime de similitudini cu comportamentul politicienilor noştri.
Astăzi, la două zile după referendum, cred că putem să ne detaşăm de nebunia ultimelor săptămâni şi, privind de la o distanţă suficient de mare, să realizăm că de fapt tot acest scandal politic nu e decât o gâlceavă între curci. Curcile portocalii cocoţate pe cracă (ştiţi, curcilor le place foarte mult să se cocoaţe pe ceva şi să privească lumea de sus) s-au lipit cu superglue, s-au legat cu lanţuri şi zbiară ca apucatele că aia e craca lor şi că nimeni nu are voie să le mai dea jos de acolo. Curcile tărcate zbiară de jos, zgâlţâind copacul, că respectiva cracă e un bun obştesc, de care au profitat suficient, şi că a venit vremea să mai lase loc şi altora – aka lor.
S-a organizat un referendum, iar rezultatele nu au avut darul să lămurească fără echivoc pe cele două tabere de curci. Prin urmare, fiecare tabără interpretează aşa cum îi convine şi fiecare e convinsă că a câştigat. De fapt, în gâlceava asta nu există câştigători. Curcile sunt necâştigătoare, iar poporul a pierdut – ca de fiecare dată.
Această poveste se repetă încontinuu de peste două decenii. Şi mereu există două tabere de curci, de diferite culori, care se ceartă pentru aceeaşi cracă, în timp ce pomul, din ce în ce mai trist şi mai gârbovit de belele, se usucă de-ampicioarelea. Dar pe curci nu le interesează asta. Atâta vreme cât mai e în picioare şi mai are o cracă întreagă, se bat pe viată şi pe moarte să ocupe acea cracă. Pe urmă... după ei, potopul. S-o mai găsi pe undeva un alt pom şi o altă cracă pentru care să se certe.
Pentru că aşa e curca. Nu s-a deşteptat în milenii de evoluţie. De ce am spera ca politicienii noştri să se fi deşteptat în două decenii?
...
Se spune că puii de curcă pot muri de foame, cu hrana în faţă. Sunt atât de tolomaci, încât trebuie să li se dea mură-n gură. Nu-i duce capul să amuşine primprejur şi nici nu au instinctul de conservare pe care îl găsim la majoritatea fiinţelor. Am analizat puţin comportamentul curcii, pentru că am găsit în el o mulţime de similitudini cu comportamentul politicienilor noştri.
Astăzi, la două zile după referendum, cred că putem să ne detaşăm de nebunia ultimelor săptămâni şi, privind de la o distanţă suficient de mare, să realizăm că de fapt tot acest scandal politic nu e decât o gâlceavă între curci. Curcile portocalii cocoţate pe cracă (ştiţi, curcilor le place foarte mult să se cocoaţe pe ceva şi să privească lumea de sus) s-au lipit cu superglue, s-au legat cu lanţuri şi zbiară ca apucatele că aia e craca lor şi că nimeni nu are voie să le mai dea jos de acolo. Curcile tărcate zbiară de jos, zgâlţâind copacul, că respectiva cracă e un bun obştesc, de care au profitat suficient, şi că a venit vremea să mai lase loc şi altora – aka lor.
S-a organizat un referendum, iar rezultatele nu au avut darul să lămurească fără echivoc pe cele două tabere de curci. Prin urmare, fiecare tabără interpretează aşa cum îi convine şi fiecare e convinsă că a câştigat. De fapt, în gâlceava asta nu există câştigători. Curcile sunt necâştigătoare, iar poporul a pierdut – ca de fiecare dată.
Această poveste se repetă încontinuu de peste două decenii. Şi mereu există două tabere de curci, de diferite culori, care se ceartă pentru aceeaşi cracă, în timp ce pomul, din ce în ce mai trist şi mai gârbovit de belele, se usucă de-ampicioarelea. Dar pe curci nu le interesează asta. Atâta vreme cât mai e în picioare şi mai are o cracă întreagă, se bat pe viată şi pe moarte să ocupe acea cracă. Pe urmă... după ei, potopul. S-o mai găsi pe undeva un alt pom şi o altă cracă pentru care să se certe.
Pentru că aşa e curca. Nu s-a deşteptat în milenii de evoluţie. De ce am spera ca politicienii noştri să se fi deşteptat în două decenii?
miercuri, 25 iulie 2012
luni, 23 iulie 2012
PROFETUL
...
Traian Băsescu este un personaj toxic, care a făcut mai mult rău României prin prezenţa lui la Cotroceni decât ar fi facut rău României dacă ar fi stat mereu la Golden Blitz.
De când a devenit preşedinte, el a reuşit nişte lucruri inimaginabile, pe care nu le credeam posibile cu ceva timp în urmă.
Băsescu a reabilitat PSD, deşi se declarase împotriva acestui partid în campania electorală din 2004. PSD era un partid muribund, un partid care nu mai avea nicio şansă, care se dezagrega, se descompunea şi care, practic, n-a dovedit nimic. Dintr-odată, acest partid muribund a primit de la Băsescu un tub de oxigen şi a reînviat. Dintr-o dată, îl văd pe Geoana luându-şi aşa cu aplomb rolul de opoziţie şi făcând prostii, cum a fost prostia de azi când, întrebat fiind "Câţi ofiţeri acoperiţi sunt?" a zis "Nu ştiu câţi suntem".
Anii în care a fost preşedinte demonstrează că "sistemul ticăloşit" despre care vorbea Băsescu nu se mărginea doar la PSD, acesta fiind, de fapt, bine mersi şi ancorat în grupurile de interese de la Cotroceni.
Eu sunt de partea celor care cred că Traian Băsescu este, nu victima structurilor vechi ale Securităţii, eu cred că Băsescu este exponentul de vârf al structurilor Securităţii şi că el s-a manifestat în tot acest scandal, dacă nu ca un securist, cel puţin ca un individ cu mentalitate de securist.
Niciodată România n-a fost mai izolată în plan internaţional, niciodată România n-a fost mai singură, niciodată românii n-au fost mai dezbinaţi şi mai singuri în propria lor ţară, mai îndemnaţi să-şi ia lumea în cap, să plece oriunde văd cu ochii.
***
Julien Green se referea la Germania nazistă când a remarcat în “Jurnalul” său: “Nimic nu-i mai plicticos decât o dictatură. Toata lumea în uniformă şi în cadenţă!” Dar nici dictatura comunistă n-a fost mai “distractivă”. Aceleaşi ipocrizii, aceleaşi laşităţi, aceleaşi potemkiniade şi, mai ales, aceeaşi frică, baza psihilogică a oricărei dictaturi. Cei mai în vârstă pot confirma, însă, că a existat şi ceva care se împotrivea “plictiselii”: convingerea că, sub ea, exista o presimţire a unei solidarităţi negative, datorită căreia nu eram, de fapt, singuri nici când eram singuri.
“Democraţia” dubioasă de azi (cu autoritatea tuturor instituţiilor compromisă!) nu e deloc plicticoasă. Produce scandaluri zilnic şi, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating. În schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce aşteptare a tuturor? Am văzut bătrâni ofiliţi de mizerie, înghesuindu-se să-l “atingă” pe Băsescu. Ce-i făcea să fie atit de sensibili la demagogie? Să fie la noi lehamitea atât de aproape de nevoia de mesianism? Am văzut tineri pentru care a fi cineva “cool” ţine loc de ideal naţional. Şi cum să-mi explic uşurinţa cu care flecărim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici în momentele de cumpănă deasupra defectului de a nu lua aproape nimic în serios? Chiar nu ne dăm seama ce poate ieşi din “războiul civil psihologic”care sfâşie azi România? Pe unii precum Boc sau pe unul precum Stolojan îi înţeleg. Fără Băsescu, ar fi, politiceşte, nişte nimeni. Îi înţeleg şi pe cei care joacă acum cartea anti-Băsescu. Se tem pentru carierele lor. Dar noi care susţinem că am vrea să trăim într-o Românie normală, ce scuză avem?
Nu sunt nici eu deloc încântat de cum arată actualul Parlament care include, pe lângă oameni onorabili, nu puţine nulităţi şi persoane bănuite de corupţie sau disponibile. E aiuritor, totuşi, să-l auzi pe pedistul Radu Berceanu făcând insistent la televizor, pentru a-i trage o limbă lui Basescu, teoria că “nu orice majoritate are dreptate”. Sigur, şi eu ştiu că Hitler a ajuns la putere prin voinţa suverană a poporului german. Dar dacă “majoritatea nu are întotdeauna dreptate”, ce autoritate mai au legile votate în Parlament? În fond, ce ar vrea garda pretoriană a lui Băsescu bătând moneda pe ceea ce ea numeşte “despotismul” Parlamentului? Ar vrea să ne întoarcem în 1938, când Carol al II-lea a abolit regimul parlamentar?
Iată, deci, care e teama mea. Retorica de care face uz acum Băsescu: acuzarea întregii clase politice, “mesianizarea” sa, cu un tot mai pronunţat iz fascistoid, aminteşte de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte în Romania interbelică. Las la o parte ridicolul pretenţiei lui Băsescu, că el ar fi altfel decât ceilalţi politicieni, ca el ar fi, vezi-Doamne, un misionar al anticorupţiei şi ca el n-ar proveni, în linie directă (cum provine de fapt!) din “sistemul ticăloşit”. Mă mărginesc să spun doar atât: că inflamarea demagogiei populiste într-o atmosferă plină de materii inflamabile e un joc, iresponsabil, cu focul. Ea poate activa, din cauza mizeriei, derutelor, frustrărilor şi exasperărilor, riscuri grave. Încât, dacă va mai învârti flaşneta populismului, Traian Băsescu ameninţă să devină un pericol mult mai mare decât a fost până acum.
Octavian Paler, 2007
Traian Băsescu este un personaj toxic, care a făcut mai mult rău României prin prezenţa lui la Cotroceni decât ar fi facut rău României dacă ar fi stat mereu la Golden Blitz.
De când a devenit preşedinte, el a reuşit nişte lucruri inimaginabile, pe care nu le credeam posibile cu ceva timp în urmă.
Băsescu a reabilitat PSD, deşi se declarase împotriva acestui partid în campania electorală din 2004. PSD era un partid muribund, un partid care nu mai avea nicio şansă, care se dezagrega, se descompunea şi care, practic, n-a dovedit nimic. Dintr-odată, acest partid muribund a primit de la Băsescu un tub de oxigen şi a reînviat. Dintr-o dată, îl văd pe Geoana luându-şi aşa cu aplomb rolul de opoziţie şi făcând prostii, cum a fost prostia de azi când, întrebat fiind "Câţi ofiţeri acoperiţi sunt?" a zis "Nu ştiu câţi suntem".
Anii în care a fost preşedinte demonstrează că "sistemul ticăloşit" despre care vorbea Băsescu nu se mărginea doar la PSD, acesta fiind, de fapt, bine mersi şi ancorat în grupurile de interese de la Cotroceni.
Eu sunt de partea celor care cred că Traian Băsescu este, nu victima structurilor vechi ale Securităţii, eu cred că Băsescu este exponentul de vârf al structurilor Securităţii şi că el s-a manifestat în tot acest scandal, dacă nu ca un securist, cel puţin ca un individ cu mentalitate de securist.
Niciodată România n-a fost mai izolată în plan internaţional, niciodată România n-a fost mai singură, niciodată românii n-au fost mai dezbinaţi şi mai singuri în propria lor ţară, mai îndemnaţi să-şi ia lumea în cap, să plece oriunde văd cu ochii.
***
Julien Green se referea la Germania nazistă când a remarcat în “Jurnalul” său: “Nimic nu-i mai plicticos decât o dictatură. Toata lumea în uniformă şi în cadenţă!” Dar nici dictatura comunistă n-a fost mai “distractivă”. Aceleaşi ipocrizii, aceleaşi laşităţi, aceleaşi potemkiniade şi, mai ales, aceeaşi frică, baza psihilogică a oricărei dictaturi. Cei mai în vârstă pot confirma, însă, că a existat şi ceva care se împotrivea “plictiselii”: convingerea că, sub ea, exista o presimţire a unei solidarităţi negative, datorită căreia nu eram, de fapt, singuri nici când eram singuri.
“Democraţia” dubioasă de azi (cu autoritatea tuturor instituţiilor compromisă!) nu e deloc plicticoasă. Produce scandaluri zilnic şi, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating. În schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce aşteptare a tuturor? Am văzut bătrâni ofiliţi de mizerie, înghesuindu-se să-l “atingă” pe Băsescu. Ce-i făcea să fie atit de sensibili la demagogie? Să fie la noi lehamitea atât de aproape de nevoia de mesianism? Am văzut tineri pentru care a fi cineva “cool” ţine loc de ideal naţional. Şi cum să-mi explic uşurinţa cu care flecărim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici în momentele de cumpănă deasupra defectului de a nu lua aproape nimic în serios? Chiar nu ne dăm seama ce poate ieşi din “războiul civil psihologic”care sfâşie azi România? Pe unii precum Boc sau pe unul precum Stolojan îi înţeleg. Fără Băsescu, ar fi, politiceşte, nişte nimeni. Îi înţeleg şi pe cei care joacă acum cartea anti-Băsescu. Se tem pentru carierele lor. Dar noi care susţinem că am vrea să trăim într-o Românie normală, ce scuză avem?
Nu sunt nici eu deloc încântat de cum arată actualul Parlament care include, pe lângă oameni onorabili, nu puţine nulităţi şi persoane bănuite de corupţie sau disponibile. E aiuritor, totuşi, să-l auzi pe pedistul Radu Berceanu făcând insistent la televizor, pentru a-i trage o limbă lui Basescu, teoria că “nu orice majoritate are dreptate”. Sigur, şi eu ştiu că Hitler a ajuns la putere prin voinţa suverană a poporului german. Dar dacă “majoritatea nu are întotdeauna dreptate”, ce autoritate mai au legile votate în Parlament? În fond, ce ar vrea garda pretoriană a lui Băsescu bătând moneda pe ceea ce ea numeşte “despotismul” Parlamentului? Ar vrea să ne întoarcem în 1938, când Carol al II-lea a abolit regimul parlamentar?
Iată, deci, care e teama mea. Retorica de care face uz acum Băsescu: acuzarea întregii clase politice, “mesianizarea” sa, cu un tot mai pronunţat iz fascistoid, aminteşte de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte în Romania interbelică. Las la o parte ridicolul pretenţiei lui Băsescu, că el ar fi altfel decât ceilalţi politicieni, ca el ar fi, vezi-Doamne, un misionar al anticorupţiei şi ca el n-ar proveni, în linie directă (cum provine de fapt!) din “sistemul ticăloşit”. Mă mărginesc să spun doar atât: că inflamarea demagogiei populiste într-o atmosferă plină de materii inflamabile e un joc, iresponsabil, cu focul. Ea poate activa, din cauza mizeriei, derutelor, frustrărilor şi exasperărilor, riscuri grave. Încât, dacă va mai învârti flaşneta populismului, Traian Băsescu ameninţă să devină un pericol mult mai mare decât a fost până acum.
Octavian Paler, 2007
...
joi, 19 iulie 2012
"Dear Mr. President..."
...
CA SA NU UITAM DE CE TREBUIE SA MERGEM LA REFERENDUM PE 29 IULIE 2012:
...
CA SA NU UITAM DE CE TREBUIE SA MERGEM LA REFERENDUM PE 29 IULIE 2012:
...
luni, 16 iulie 2012
EL N-A PLAGIAT!
...
El n-a plagiat,
Hei, a fost un vajnic comandante
Pe nava Cireşica
şi-alte crâşme importante.
Iar incendiul din Rouen
nu l-a produs intenţionat,
s-a aprins aeru-n cavă
atunci cănd a strănutat
I-a-mbogăţit pe Udrea şi Videanu
şi fiindcă n-avea un' să doarmă
şi-a dat casă-n Mihăileanu
e aproape Golden Bliţul
dă-i cu sticla, toarnă şpriţul
că un şef de stat vestit
trebui' să fie „cinstit"
Fraţii mei,
situaţia-i foarte gravă
a spus-o în cuvinte
chiar şi EBA cea gângavă
fruntea sus „now"
nu-i încă totul pierdut
USL vrea să-l demită,
Dar Băsescu nu...
El n-a plagiat
E curat
A minţit, a furat,
A dat flota pe blat
Însă n-a plagiat
El n-a plagiat, hei,
şi n-are nicio vină
că pensionarii azi
nu-şi mai permit nici o măslină
spitalele-s închise
toată ţara e-n derivă
mai e foarte puţin şi o să-i punem de colivă
Ah, mulţi ani de-acu-nainte
n-o să mai avem parte
de aşa un preşedinte,
el nu este un dottore
şi nu are masterat
prin urmare, poa' să jure
că e alb imaculat.
Şi jur c-aş digera cu spor
discursul lui zornăitor
dar spune-mi, zău, cum aş putea,
când văd în stradă bugetarii
care-i strigă „Rahova!"
El n-a plagiat
E curat
A minţit, a furat
A dat flota pe blat
Însă n-a plagiat
El n-a... plagiat
E imaculat
E un prost diplomat
Ne-a făcut de rahat,
Însă n-a plagiat
El n-a plagiat
Chiar e de admirat
E beţiv, dezmăţat
Şi nemanierat
Însă n-a plagiat.
El n-a plagiat
De ce l-aţi suspendat?
Ce s-a întâmplat
E lovitură de stat,
Căci el n-a plagiat!
El n-a plagiat
E curat
A minţit, a furat
A dat flota pe blat
Însă n-a plagiat
El n-a plagiat
E nevinovat
A luat şpăgi, a trişat,
Şi-a bătut joc de stat
Însă n-a plagiat!
...
El n-a plagiat,
Hei, a fost un vajnic comandante
Pe nava Cireşica
şi-alte crâşme importante.
Iar incendiul din Rouen
nu l-a produs intenţionat,
s-a aprins aeru-n cavă
atunci cănd a strănutat
I-a-mbogăţit pe Udrea şi Videanu
şi fiindcă n-avea un' să doarmă
şi-a dat casă-n Mihăileanu
e aproape Golden Bliţul
dă-i cu sticla, toarnă şpriţul
că un şef de stat vestit
trebui' să fie „cinstit"
Fraţii mei,
situaţia-i foarte gravă
a spus-o în cuvinte
chiar şi EBA cea gângavă
fruntea sus „now"
nu-i încă totul pierdut
USL vrea să-l demită,
Dar Băsescu nu...
El n-a plagiat
E curat
A minţit, a furat,
A dat flota pe blat
Însă n-a plagiat
El n-a plagiat, hei,
şi n-are nicio vină
că pensionarii azi
nu-şi mai permit nici o măslină
spitalele-s închise
toată ţara e-n derivă
mai e foarte puţin şi o să-i punem de colivă
Ah, mulţi ani de-acu-nainte
n-o să mai avem parte
de aşa un preşedinte,
el nu este un dottore
şi nu are masterat
prin urmare, poa' să jure
că e alb imaculat.
Şi jur c-aş digera cu spor
discursul lui zornăitor
dar spune-mi, zău, cum aş putea,
când văd în stradă bugetarii
care-i strigă „Rahova!"
El n-a plagiat
E curat
A minţit, a furat
A dat flota pe blat
Însă n-a plagiat
El n-a... plagiat
E imaculat
E un prost diplomat
Ne-a făcut de rahat,
Însă n-a plagiat
El n-a plagiat
Chiar e de admirat
E beţiv, dezmăţat
Şi nemanierat
Însă n-a plagiat.
El n-a plagiat
De ce l-aţi suspendat?
Ce s-a întâmplat
E lovitură de stat,
Căci el n-a plagiat!
El n-a plagiat
E curat
A minţit, a furat
A dat flota pe blat
Însă n-a plagiat
El n-a plagiat
E nevinovat
A luat şpăgi, a trişat,
Şi-a bătut joc de stat
Însă n-a plagiat!
...
miercuri, 11 iulie 2012
marți, 10 iulie 2012
duminică, 24 iunie 2012
joi, 24 mai 2012
RCS – Intact: Scandalul de primăvară şi salata care miroase urât
...
Nu mai pot cu scandalul dintre RCS şi Intact. Sincer. M-am săturat să tot văd o maimuţă sau un maimuţoi întrerupând programul şi anunţând, cu o voce dreasă ca pentru un thriller, că RCS “a depăşit orice limite ale bunului simţ” şi că “procedează la un şantaj ordinar”, din care “singurii care pierd sunt abonaţii RCS şi publicul Antenelor” (Antene denumite în continuare Varan 1, 2 sau 3). Eu nu eram la curent cu această telenovelă. Am observat că, de vreo două săptămâni, nu mai am Varan 3 în lista de canale de pe televizor. Dar nu am suferit, chiar dacă din când în când mai dădeam o raită pe acolo. Îmi plac Radu Tudor şi Oana Stancu. Dar nu sunt dependent de ei. Nu într-atât încât să-mi iau jucăriile şi să plec de la RCS, aşa cum mă îndeamnă, periodic, vuvuzelele (răspândacii/lătracii/slugile) de la Varan 3, care apar cu anunţul respectiv şi pe Varan 1. Nu că m-ar da afară vreo loialitate prostească faţă de un operator de cablu. Calitatea de consumator îmi conferă dreptul nezdruncinat să cumpăr de la cine vreau eu, când vreau eu, să aleg după criteriile mele proprii şi fără obligaţia de a avea vreo remuşcare. Şi fără să am vreo remuşcare pentru faptul că nu am remuşcări. La urma-urmei, are balta peşte, nu-i aşa?
Nu cunoşteam detaliile scandalului iscat între RCS şi Varanul Voiculescu, dar campania agresivă a acestuia din urmă mi-a trezit curiozitatea. În plus, detest ca cineva, oricine ar fi, să-mi dicteze mie ce să fac. “Schimbaţi operatorul de cablu!” “Cereţi RCS să reintroducă Antena 1 şi Antena 3 în grila de programe!” “Decizia abuzivă a companiei RCS&RDS împiedică miliarde şi miliarde (vorba lui Fuego, lol) de oameni să mai recepţioneze programele Antenei 3 și Antenei 1” şi, în fine, bomboana de pe colivă: “Cerem RCS să declare câţi bani a încasat de la telespectatori!” I-auzi... Uite că pe mine nu mă interesează cât câştigă RCS. Că nu sunt acţionar la ei. Pe vuvuzelele Varanului de ce le-ar interesa? În altă ordine de idei, dacă Romtelecom plăteşte Varanului “la preţul pieţei” – adică, “circa şi ceva”, pentru că suma exactă nu vor să o declare, cică e confidenţială – de ce RCS ar trebui să plătească de şapte ori mai mult?
Orele pe care le petrec eu în faţa televizorului într-o săptămână se pot număra pe degete. Nu am timp şi nici răbdare să urmăresc niciun fel de emisiune. Chiar şi cele care îmi plac, nu le pot urmări decât până la primul moment publicitar, pentru că detest întreruperile, iar publicitatea de la televizor mi se pare la fel de agresivă ca mesajele duduii despre care pomeneam. Dar, cu publicitatea e altă poveste, pe care o voi discuta într-un articol dedicat. Posturile mele preferate, la care chiar nu aş vrea să renunţ, sunt Viasat History, HBO Comedy, Animal Planet, VH1, Music Channel. Un sondaj sumar realizat printre cunoscuţi mi-a oferit rezultate foarte asemănătoare.
Aşadar, sătul până peste cap de schelălăielile vuvuzelelor de pe statul de plată al securistului scăpătat Voiculescu, mi-am propus să aflu care e sămânţa scandalului dintre RCS şi Varan. De fapt, cred că e mult spus “scandal”. Termenul “scandal” implică existenţa a cel puţin două părţi beligerante şi active. Ori, din partea RCS eu nu am văzut niciun mesaj la televizor.
Mise-en-scène
În mare, ideea e următoarea: Varanul a cerut RCS 7 milioane de euro pe an, pentru difuzarea prin satelit a posturilor Varan 1 şi Varan 3. RCS a zis “pas”. Nimeni nu a mai avut asemenea pretenţii până acum. Iar Varanii nu au atâta audienţă încât să justifice suma asta. Aşa că m-am documentat pe internet, din diverse surse, ca să identific dedesubturile reale ale acestei telenovele. Primele episoade s-au derulat în primăvara anului 2008. Mai exact, episodul-pilot a fost difuzat pe 31 martie 2008. Uvertura a fost reprezentată de un consorţiu contra naturii făcut, pe ultima sută de metri, între un post de televiziune (Antena 1) şi un operator de cablu (RCS), care astfel au câştigat licitaţia pentru drepturile de difuzare ale meciurilor din Liga 1. Doar că Mitică de la Ligă aranjase ceva dinainte cu Realitatea şi cu SOV. Supărat că nu i-a ieşit pasienţa, a programat câte trei meciuri simultan. Ceva de genul: “lasă că vă arăt eu!”
Una peste alta, şi Varanul şi RCS au pierdut. Mai mult RCS, pentru că ei veniseră cu banii (doar de asta şi fuseseră cooptaţi în alianţă de către Varan). S-a pornit de la 54 de milioane de euro pentru trei ani. S-a încheiat cu puţin peste 100 de milioane de euro. KanalD s-a retras la 73 de milioane. De la 85 de milioane mai rămăseseră în cursă doar Realitatea şi A1-RCS. Realitatea a pierdut la mustaţă. 106 milioane era limita scrisorilor de garanţie ale A1-RCS, în timp ce Realitatea a avut doar 100 de milioane garanţie.
Aşadar, preşedintele ligii, Nemuritorul Mitică Dragomir, a programat câte 3 meciuri în acelaşi timp, supărat că licitaţia n-a fost câştigată de cei cu care aranjase el. Varanul înfiinţează trei posturi TV purtând sigla GSP TV, pentru a putea transmite toate cele 3 meciuri pentru care avea licenţă. După care au dat-o în bară. Varanul-securist-de-doi-bani nu a fost în stare să monetizeze (valorifice) eficient ceva pentru care avea drepturi exclusive. Era evident că RCS va pierde din asta, dar ideea era să faci concursul de mortăciuni (adică meciurile) să pară interesant şi să se uite lumea la TV. Asta şi cu ajutorul banilor pe care cluburile îi primeau de la câştigătorii licitaţiei. Nici asta nu s-a întâmplat. După 3 ani, ambele companii au rămas cu un gust amar; Varanul contemplându-şi propria prostie, iar RCS întrebându-se cum a ajuns să se alieze cu nişte proşti grămadă.
Adevărul trist este că e foarte greu să monetizezi campionatul nostru, la ce fotbal se joacă acolo şi la ce oligofreni şi mafioţi (aka Borcea, Becali, Copos, Iancu, Pinalti etc etc etc) au echipe de fotbal şi apar tot timpul la televizor. In afară de copii sau naivi care nu s-au prins care e treaba, nu aş vedea cum un om normal, pasionat de sport şi de fotbal, s-ar putea uita şi ar putea pune suflet la mizeria asta care e campionatul României. E şi amuzant cum prin 2008 se băteau vreo 4-5 televiziuni să cumpere drepturile, iar la ultimele licitaţii aproape că se ruga Dragomir de ei să dea bani. Şi la fotbal suntem total pe dinafară şi la cluburi şi la naţională, n-avem strategie de dezvoltare şi nici planuri pe termen lung.
Dedesubturi
De fapt, povestea este şi mai complicată de atât. De pe urma alianţei din 2008, Varanul a rămas dator cu ceva bani la RCS; bani pe care apoi, în stilul lui de securist giboniard, a căutat diverse motive să nu îi mai dea. Cica ar vrea să îi dea atunci când o da Patriciu banii furnizorilor de la mic.ro… În altă ordine de idei, alături de apropiata şi izbăvitoarea îngropăciune a OTV-ului, ştergerea antenelor din grila RCS sunt similare cu dispariţia lui Iliescu dintre noi. Zero regrete.
Varanul şi vuvuzelele lui n-au confirmat, dar nici n-au dezminţit că au cerut 7.000.000 euro de la RCS pentru retransmiterea pe DTH. Evident, e an electoral şi Varanul are nevoie de fonduri suplimentare. După un calcul mic, rezultă că pretenţiile Varanului sunt cam de 15% din cifra de afaceri a RCS pe segmentul televiziune prin satelit. Ceea ce este absurd. Dar, lăcomia nu are limite şi nu există o lege care să-i interzică şarlatanului să ceară. După cum nu există nici legea care să-l oblige pe fraier să dea.
Dacă RCS are 1 milion de abonaţi pe DTH, înseamnă că fiecare din acei clienţi ar trebui să achite încă 7 euro (31 Lei) plus TVA la abonamentul anual. În special pentru cei care au cel mai ieftin abonament, de 15 lei lunar, acestă sumă în plus e destul de consistentă. RCS n-a făcut decât să protejeze clienţii de o scumpire a abonamentelor cu circa 20%. Cine dă 15 lei pe lună la RCS, n-o să se mute la Dolce sau Focus unde cel mai ieftin abonament costă peste 25 lei (la care se adaugă preţul echipamentelor şi instalării plus plimbatul pe drumuri, care în zona rurală nu e tocmai o plăcere), doar pentru ţipetele oligofrenice ale duduiei Grecu, balele lui Ciutacu, cotcodăcelile lui Nils Ştecher, chiloţărelile lui Capatos, răşinile lui Morar sau monologurile absolut penibile, anoste şi interminabile ale lui Gâdea.
Sigur, ideal ar fi ca oricare cetăţean să aibă dreptul să-şi aleagă programele pe care vrea să le vadă. Ideea asta cu „pachetele” mi se pare abuzivă. Nu ştiu cine a inventat-o, dar sfidează legea economiei de piaţă. De exemplu, eu sunt român din moşi-strămoşi şi nu mi se pare deloc corect să plătesc abonament pentru nişte posturi turceşti şi greceşti, la care se mai uită probabil doar etnicii care înţeleg aceste limbi. De asemenea, nu mi se pare corect să plătesc pentru porcării gen Taraf TV sau EtnoTV, la care nu m-aş uita nici în cele mai crunte coşmaruri. Şi lista ar putea continua...
Varanul şi vuvuzelele din dotare ne prezintă, până la leşin, „mesaje” ale unor telespectatori care ar fi „foarte nemulţumiţi şi tot ameninţă cu plecarea de la RCS la altă companie”. Gura lumii se întreabă dacă aceşti „nemulţumiţi” nu sunt la fel ca şi celebra „Mirela bugetara”, o vânzatoare din piaţă (mai cunoscută, la ora actuală, decât Fetiţa cu chibriturile), care cumpăra roşii de la propria tarabă şi dădea interviu la Varan 1 şi Varan 3 despre preţul mare al propriilor roşii (lol).
Strofocările Varanului de a transforma această dispută, pur financiară, într-una politică. Cică RCS ar fi portocaliu şi vrea să-i taie macaroana Varanului care se leagănă în barca USL. Dacă n-aş şti că vuvuzelele pupătoare de poala Varanului sunt nişte smiorcăiţi care veşnic pozează în victime (la asta se pricep cel mai bine), poate că aş fi luat în considerare această variantă. Deocamdată, mi se pare trasă de păr. Oricum, şi Varanul (Intact) şi Pişti (RCS) stau pe câte un butoi de pulbere, din cauza datoriilor de sute de milioane de euro. Se spune pe la colţuri că patronul RCS (sau, mă rog, acţionarul majoritar) ar fi un numit Zoltan Teszari (41 de ani) – un ins care a debutat în afaceri cu o tonetă de îngheţată şi care peste noapte a devenit miliardar. Măi, să fie... Dacă-l prindem (pentru că dânsul e foarte scump la vedere), poate ne spune şi nouă „secretul succesului”. Ca fapt divers, episcopul József Tempfli, cel care trage se sforile UDMR ca şi de cele ale RCS, este unchiul lui Teszari. Alde Teszari sunt mai mulţi veri şi fraţi, şi toţi sunt coordonaţi prin Tempfli (episcopul papistaş). Baciu’ Alexandru Kiss (preşedintele UDMR Bihor ) este aşişderea sub poala lui Tempfli. Aşa încât, faptul că, prin RCS, Ungaria deţine datele personale a 70% din români (inclusiv discutatele CNP-uri) este perfect adevarat. Tot prin filiera lor s-au falsificat la Budapesta o grămadă de acte de "proprietate" din Ardeal şi în acest mod s-au predat clădiri de patrimoniu asociaţiilor afiliate iredentiştilor maghiari care s-au îmbogăţit peste noapte cu patrimoniul României. Aşa zice gura lumii.
Ce rezultă dintre rânduri: "romanul" Zoltan Teszari estem de fapt ungure, fostul campionul la judo ("Dinamo", bineînţeles, clubul securiştilor). Teszari e astăzi patronul de paie al unei firme a Securităţii, şi se ascunde nu din modestie ci pentru că în această branşă concurenţa atinge culmi nebănuite. Iar el, personal, n-ar fi nimic dacă tatăl său nu ar fi fost un priceput meşter tinichigiu căutat de toţi mahării dinainte şi de după 1989, între care şi secureii care l-au mătrăşit pe Ceauşescu pentru a-l înlocui cu oligarhia lor. Pe vremea când televiziunea prin cablu se răspândea prin toata ţara, RCS a dus un război feroce cu concurenţa, ajungând la "asedierea" blocurilor ce aveau alt furnizor de tembeliziune şi la tăierea cablurilor concurenţei. În acest răzbel, taximetriştii – care (de obicei fără voia lor, prin intermediul staţiilor de emisie-recepţie) au şi o jumătate de normă la Secu – au dus greul ajutând la distrugerea reţelelor concurenţei RCS şi convingerea/intimidarea clienţilor. And the story goes on... and on...
That’s all, folks!
Se lasă cortina. Se mai aud, în background, vuvuzelele scâncind: „Intact Media Grup-up-up... nu cedează-ează-ează... şantajului practicat de RCS-es-es...!” Pe de altă parte, nădragul RCS trepidează, dimpreună cu cel udemerist, din cauza dărilor de seamă pe care adevăraţii păpuşari ai lui Pişti trebuie să le dea, referitor la marile fuşereli. Şi care nu au nicio legătură cu Băsescu sau PDL-ul lui.
Eu mă uit pe Animal Planet. Rulează „Zile grele în Oraşul Maimuţelor” – mişto emisiune. Mult mai interesantă decât telenoveaua lacrimogenă ot Strada Gârlei (sediul Intact Media). Şi, evident, mult mai instructivă.
*** Detalii picante găsiţi în linkurile de mai jos:
http://www.ziare.com/rcs/rds/upc-antenele-nu-se-mai-vor-nici-pe-focus-sat-am-sesizat-cna-1164112
http://www.academiacatavencu.info/stiri/rcs-a-propus-ca-intact-sa-si-transmita-posturile-tv-din-usa-n-usa.html
http://old.bihoreanul.ro/articol/ziar/oradea/mister-teszari/16726/ http://www.tolo.ro/2008/04/02/31-martie/
http://www.paginademedia.ro/2012/04/video-rcsrds-a-scos-antena-1-si-antena-3-de-pe-antenele-digi/
http://www.gura-lumii.com/index.php?option=com_k2&view=item&id=418:rcs-rds-versus-antene
...
duminică, 8 aprilie 2012
DE ZIUA FLORILOR
...
vă doresc tuturor să cunoaşteţi Iubirea!
Song: "The Rose", composed in 1979 by Amanda McBroom
Unii spun că iubirea e un râu
care îneacă trestia delicată
unii spun ca iubirea e o lamă
care îţi lasă sufletul sângerând
unii spun că iubirea e o înfometare,
o tânjire dureroasă şi nesfârşita
eu spun că iubirea e o floare
iar tu nu eşti decât sămânţa ei
inima căreia îi e teamă de suferinţă
nu învaţă niciodată să danseze;
visul care se teme de trezire,
nu are niciodată curaj să rişte;
acela care nu dăruieşte, nu va fi ales niciodată
iar sufletul care se teme de moarte, nu va învăţa să trăiască
când noaptea va fi fost mult prea însingurată
şi drumul mult prea lung
iar tu vei gândi că iubirea le este menită
numai celor norocoşi şi celor puternici
aminteşte-ţi, în iarnă, că acolo, ascunsă dedesubtul zăpezilor,
stă sămânţa
care, cu dragostea soarelui,
în primăvară,
va deveni trandafir...
...
vă doresc tuturor să cunoaşteţi Iubirea!
Song: "The Rose", composed in 1979 by Amanda McBroom
Unii spun că iubirea e un râu
care îneacă trestia delicată
unii spun ca iubirea e o lamă
care îţi lasă sufletul sângerând
unii spun că iubirea e o înfometare,
o tânjire dureroasă şi nesfârşita
eu spun că iubirea e o floare
iar tu nu eşti decât sămânţa ei
inima căreia îi e teamă de suferinţă
nu învaţă niciodată să danseze;
visul care se teme de trezire,
nu are niciodată curaj să rişte;
acela care nu dăruieşte, nu va fi ales niciodată
iar sufletul care se teme de moarte, nu va învăţa să trăiască
când noaptea va fi fost mult prea însingurată
şi drumul mult prea lung
iar tu vei gândi că iubirea le este menită
numai celor norocoşi şi celor puternici
aminteşte-ţi, în iarnă, că acolo, ascunsă dedesubtul zăpezilor,
stă sămânţa
care, cu dragostea soarelui,
în primăvară,
va deveni trandafir...
...
marți, 27 martie 2012
Doar nu credeaţi că am scăpat...
...
...de Codex Alimentarius. Nici vorbă, dobitocii noştri de guvernanţi au luat în serios genocidul acesta sub formă de otrăvire lentă prin alimentaţie, care acţionează în continuare, fără ca mulţi dintre noi să ne dăm seama.
Atenţie la:
● xxxx
● xxxx
● xxxx
● xxxx
● xxxx
● xxxx
şi tot ce conţine specificaţia Codex Alimentarius
Începând cu 31 decembrie 2009, România este membră a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a stârnit multe discuţii contradictorii, mai ales din cauză că în acest an, conform Codexului, ţara noastră este obligată să folosească experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care conţine o substanţă chimică extrem de toxică, numit INITIUM, care va fi utilizat în culturile de viţă de vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti, ne informează că un gram de INITIUM care este introdus în organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Dacă îngurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodată din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge până acolo încât spune că pentru a putea să-ţi faci seara un ceai de tei va trebui să iei reţetă de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piaţă nu vor mai rămâne decât foarte puţine.
Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau aceste directive:
• Se intenţionează eliminarea oricărui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite cu 28 de produşi de sinteză farmaceutică (prin urmare toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor mai avea pe raft numai cu 18 produse, cele care există pe lista Codex-ului. Tot ceea ce nu este pe listă (de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc.), vor deveni ilegale. Adică, dacă le foloseşti, te duci la închisoare. Medicina naturistă (acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc.) va fi progresiv şi insidios interzisă.
• Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, care interzic din principiu aşa numita agricultură bio. În anul 2001, 12 substanţe chimice, despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise. Conform regulilor Codexului, aproape toate alimentele trebuie să fie iradiate. Acum nu avem decât să mâncăm roşii cu INITIUM, să aşteptăm să vedem dacă murim ca să ştie UE dacă fungicidul nemţilor este sau nu toxic.
INITIUM este un produs toxic criminal
Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine/Triazolopyrimidine, extraordinar de puternic, cu efecte nefaste asupra organismului uman, fiind carcinogen, reproductiv şi neurotoxic.
Faptul că nu s-au făcut publice date concrete cu privire la efectele acestei substanţe asupra organismului uman, aşa cum ar fi fost normal să existe în orice raport de cercetare şi evaluare, este foarte îngrijorător. Aceste date există, cu siguranţă, dar interesul Şorţuleţelor Vesele (aka Francmasoneria Mondială – Rockefeller şi pretenaşii lui), care se află în spatele implementării criminalului Codex Alimentarius, este, în fond, acela de a decima populaţia globului. Având acest obiectiv, publicarea informaţiilor complete despre consecinţele pe INITIUM le-ar putea avea asupra sănătăţii oamenilor ar contraveni scopului pe care şi l-au propus. Pe de altă parte, în felul acesta nimeni nu poate fi făcut responsabil de efectele grave care ar putea să apară mai târziu la oameni în urma consumării alimentelor care au fost contaminate cu INITIUM.
Modalitatea extrem de facilă şi totodată criminală prin care s-au făcut aceste recomandări, pentru introducerea acestei substanţe în circuitul alimentar fără existenţa unor studii şi evaluări riguroase prealabile, este la fel de “ştiinţifică” precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin îl mai poţi refuza… încă. Dar cum te fereşti de astfel de experimente criminale, în condiţiile în care legea cu privire la utilizarea acestei substanţe nu impune avertizarea consumatorilor…
Perspective sumbre
- în 30 de ani vor muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte două din cauza bolilor cauzate de substanţele toxice introduse în alimentaţie
- directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor şi a vitaminelor
- animalele vor fi tratate cu hormoni şi iradiate, iar plantele vor fi modificate genetic
- cine va folosi produse naturale va face închisoare
- usturoiul, menta şi alte astfel de plante comune vor fi considerate droguri
- medicina naturistă şi medicinile alternative vor fi eliminate treptat
- produsele alimentare BIO vor fi interzise
Detalii despre Codex Alimentarius găsiţi în articolul „Au fost odată nişte imbecili” publicat în 16 ianuarie 2011.
...
...de Codex Alimentarius. Nici vorbă, dobitocii noştri de guvernanţi au luat în serios genocidul acesta sub formă de otrăvire lentă prin alimentaţie, care acţionează în continuare, fără ca mulţi dintre noi să ne dăm seama.
Atenţie la:
● xxxx
● xxxx
● xxxx
● xxxx
● xxxx
● xxxx
şi tot ce conţine specificaţia Codex Alimentarius
Începând cu 31 decembrie 2009, România este membră a Comisiei Codex Alimentarius. Acest lucru a stârnit multe discuţii contradictorii, mai ales din cauză că în acest an, conform Codexului, ţara noastră este obligată să folosească experimental un produs nou al companiei germane BASF, un fungicid care conţine o substanţă chimică extrem de toxică, numit INITIUM, care va fi utilizat în culturile de viţă de vie, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă.
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti, ne informează că un gram de INITIUM care este introdus în organism are nevoie de un an pentru a fi eliminat. Dacă îngurgitarea acestui produs se face zilnic, atunci el nu va mai putea fi eliminat niciodată din organism. Gheorghe Mencinicopschi merge până acolo încât spune că pentru a putea să-ţi faci seara un ceai de tei va trebui să iei reţetă de la medicul de familie, deoarece din toate produsele naturiste existente acum pe piaţă nu vor mai rămâne decât foarte puţine.
Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau aceste directive:
• Se intenţionează eliminarea oricărui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite cu 28 de produşi de sinteză farmaceutică (prin urmare toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor mai avea pe raft numai cu 18 produse, cele care există pe lista Codex-ului. Tot ceea ce nu este pe listă (de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc.), vor deveni ilegale. Adică, dacă le foloseşti, te duci la închisoare. Medicina naturistă (acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc.) va fi progresiv şi insidios interzisă.
• Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, care interzic din principiu aşa numita agricultură bio. În anul 2001, 12 substanţe chimice, despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise. Conform regulilor Codexului, aproape toate alimentele trebuie să fie iradiate. Acum nu avem decât să mâncăm roşii cu INITIUM, să aşteptăm să vedem dacă murim ca să ştie UE dacă fungicidul nemţilor este sau nu toxic.
INITIUM este un produs toxic criminal
Numele provizoriu al produsului INITIUM este ametoctradin. Acesta este un fungicid din clasa Pyrimidylamine/Triazolopyrimidine, extraordinar de puternic, cu efecte nefaste asupra organismului uman, fiind carcinogen, reproductiv şi neurotoxic.
Faptul că nu s-au făcut publice date concrete cu privire la efectele acestei substanţe asupra organismului uman, aşa cum ar fi fost normal să existe în orice raport de cercetare şi evaluare, este foarte îngrijorător. Aceste date există, cu siguranţă, dar interesul Şorţuleţelor Vesele (aka Francmasoneria Mondială – Rockefeller şi pretenaşii lui), care se află în spatele implementării criminalului Codex Alimentarius, este, în fond, acela de a decima populaţia globului. Având acest obiectiv, publicarea informaţiilor complete despre consecinţele pe INITIUM le-ar putea avea asupra sănătăţii oamenilor ar contraveni scopului pe care şi l-au propus. Pe de altă parte, în felul acesta nimeni nu poate fi făcut responsabil de efectele grave care ar putea să apară mai târziu la oameni în urma consumării alimentelor care au fost contaminate cu INITIUM.
Modalitatea extrem de facilă şi totodată criminală prin care s-au făcut aceste recomandări, pentru introducerea acestei substanţe în circuitul alimentar fără existenţa unor studii şi evaluări riguroase prealabile, este la fel de “ştiinţifică” precum vaccinarea oamenilor cu un vaccin netestat. Un vaccin îl mai poţi refuza… încă. Dar cum te fereşti de astfel de experimente criminale, în condiţiile în care legea cu privire la utilizarea acestei substanţe nu impune avertizarea consumatorilor…
Perspective sumbre
- în 30 de ani vor muri trei miliarde de oameni: unul din lipsa hranei, alte două din cauza bolilor cauzate de substanţele toxice introduse în alimentaţie
- directive: eliminarea suplimentelor naturale, a mineralelor şi a vitaminelor
- animalele vor fi tratate cu hormoni şi iradiate, iar plantele vor fi modificate genetic
- cine va folosi produse naturale va face închisoare
- usturoiul, menta şi alte astfel de plante comune vor fi considerate droguri
- medicina naturistă şi medicinile alternative vor fi eliminate treptat
- produsele alimentare BIO vor fi interzise
Detalii despre Codex Alimentarius găsiţi în articolul „Au fost odată nişte imbecili” publicat în 16 ianuarie 2011.
...
marți, 13 martie 2012
Îmi vreau ţara înapoi!
...
M-am născut în România şi am crescut în ideea că sunt român. La şcoală, am învăţat că avem o Constituţie, care spune că toţi cetăţenii sunt egali în drepturi. Şi mai spune că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. De atunci Constituţia a suferit de două ori (1991 şi 2003) modificări majore, dar aceste afirmaţii au rămas neatinse. Şi totuşi... Nu înţeleg de ce am ocazia să văd, zilnic, că unii cetăţeni sunt mai egali în drepturi decât alţii? Şi de ce unii cetăţeni sunt mai puţin egali în faţa legii decât alţii? De ce am ajuns eu, român, în ţara mea, să suport mojiciile unor indivizi care nu-mi sunt conaţionali decât din oportunism, şi nu din convingere? De ce, dacă sunt la volan şi un grup de astfel de „conaţionali” se opreşte la bârfă în mijlocul străzii (lucru care se întâmplă dealtminteri foarte frecvent), sunt nevoit să opresc şi să aştept până îşi termină şedinţa? De ce nu pot să îi atenţionez claxonând, fără riscul de a mă trezi ciomăgit şi cu maşina vandalizată? De ce, dacă sunt pieton şi trec pe lângă astfel de „conaţionali” trebuie să fiu pregătit să fiu înghiontit cu ură, din mers, pentru că ’mnealui sau ’mneaei n-are loc de mine pe trotuar? De ce nu pot să intru într-o piaţă fără să fiu pipăit pe la buzunare? De ce trebuie să suport nunţile făcute printre blocuri şi miorlăielile de clarinetist afon, care răsună din boxele imense scoase afară? De ce toate autoturismele din cartier sunt înghesuite pe două alei plus spaţiul verde, în timp ce ditamai strada de alături e liberă, pentru că acolo stau nişte „conaţionali” şi nu are nimeni curaj nici măcar să treacă prin faţa lor, darămite sa-şi lase maşina acolo? De ce tinerii fără posibilităţi materiale nu primesc locuinţă socială, iar „conaţionalii” stau în clădiri istorice, pe care le-au distrus? De ce eu, dacă fac ceva nelegal, fac închisoare iar ei nu? De ce eu îmi plătesc amenzile iar ei nu? De ce eu îmi plătesc toate taxele şi impozitele, iar ei nu? De ce eu nu primesc nimic gratuit, în schimb, iar ei da? De ce, dacă îndrăznesc să protestez, sunt acuzat că îi discriminez? De ce, din cauza „conaţionalilor”, toată Europa mă identifică cu ei şi de ce trebuie să suport asta? De ce eu am obligaţii şi ei numai drepturi? De ce vor ca noi să-i numim romi, deşi ei între ei îşi spun ţigani? De ce ţara mea e pe cale să devină o ţigănie, din cauza posturilor de televiziune care îi promovează obsesiv pe cei mai infractori dintre „conaţionali”, şi din cauza preşedintelui meu, care se cumetreşte cu ei?
Toate acestea sunt întrebări la care, probabil, nu mi se va răspunde. Dar nu contează. M-am născut în România. E, poate, singurul lucru care nu se va schimba niciodată.
...
M-am născut în România şi am crescut în ideea că sunt român. La şcoală, am învăţat că avem o Constituţie, care spune că toţi cetăţenii sunt egali în drepturi. Şi mai spune că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. De atunci Constituţia a suferit de două ori (1991 şi 2003) modificări majore, dar aceste afirmaţii au rămas neatinse. Şi totuşi... Nu înţeleg de ce am ocazia să văd, zilnic, că unii cetăţeni sunt mai egali în drepturi decât alţii? Şi de ce unii cetăţeni sunt mai puţin egali în faţa legii decât alţii? De ce am ajuns eu, român, în ţara mea, să suport mojiciile unor indivizi care nu-mi sunt conaţionali decât din oportunism, şi nu din convingere? De ce, dacă sunt la volan şi un grup de astfel de „conaţionali” se opreşte la bârfă în mijlocul străzii (lucru care se întâmplă dealtminteri foarte frecvent), sunt nevoit să opresc şi să aştept până îşi termină şedinţa? De ce nu pot să îi atenţionez claxonând, fără riscul de a mă trezi ciomăgit şi cu maşina vandalizată? De ce, dacă sunt pieton şi trec pe lângă astfel de „conaţionali” trebuie să fiu pregătit să fiu înghiontit cu ură, din mers, pentru că ’mnealui sau ’mneaei n-are loc de mine pe trotuar? De ce nu pot să intru într-o piaţă fără să fiu pipăit pe la buzunare? De ce trebuie să suport nunţile făcute printre blocuri şi miorlăielile de clarinetist afon, care răsună din boxele imense scoase afară? De ce toate autoturismele din cartier sunt înghesuite pe două alei plus spaţiul verde, în timp ce ditamai strada de alături e liberă, pentru că acolo stau nişte „conaţionali” şi nu are nimeni curaj nici măcar să treacă prin faţa lor, darămite sa-şi lase maşina acolo? De ce tinerii fără posibilităţi materiale nu primesc locuinţă socială, iar „conaţionalii” stau în clădiri istorice, pe care le-au distrus? De ce eu, dacă fac ceva nelegal, fac închisoare iar ei nu? De ce eu îmi plătesc amenzile iar ei nu? De ce eu îmi plătesc toate taxele şi impozitele, iar ei nu? De ce eu nu primesc nimic gratuit, în schimb, iar ei da? De ce, dacă îndrăznesc să protestez, sunt acuzat că îi discriminez? De ce, din cauza „conaţionalilor”, toată Europa mă identifică cu ei şi de ce trebuie să suport asta? De ce eu am obligaţii şi ei numai drepturi? De ce vor ca noi să-i numim romi, deşi ei între ei îşi spun ţigani? De ce ţara mea e pe cale să devină o ţigănie, din cauza posturilor de televiziune care îi promovează obsesiv pe cei mai infractori dintre „conaţionali”, şi din cauza preşedintelui meu, care se cumetreşte cu ei?
Toate acestea sunt întrebări la care, probabil, nu mi se va răspunde. Dar nu contează. M-am născut în România. E, poate, singurul lucru care nu se va schimba niciodată.
...
joi, 8 martie 2012
8 Martie
...
Vă doresc o primăvară minunată, un 8 Martie fericit şi la mulţi, mulţi ani!
TABLOUL
(poezie scrisă de Vali A., un om care a stat pe străzi timp de 10 ani)
Femeie cu ochii ca cerul senin
Şi lacrima plânsă în prag de destin
Icoană pictată în noaptea adâncă
Şi zbucium de mare lovită de stâncă
Când luna luceşte în negre unghere
Şi noaptea se trece cu paşi de tăcere
Când stelele sclipesc albastre şi reci
Şi-aşteaptă cu gândul de ele să treci
Prin poarta deschisă de sorţi şi noroc
Sălbaticul gând, săgeata de foc,
Să treacă prin lumi cu alte hotare
Să uite durere şi lacrimi amare
Femeie cu ochii ca cerul senin
Ţi-e inima plină şi sufletul plin
De multă iubire ce plânge în tine
Ca umbra şi noaptea ce plâng în ruine.
Iar lacrima grea s-agaţă-n târziu
De genele tale şi sufletu-ţi viu
Bobiţe fierbinţi pe sufletul pal
Rămas visător în margini de mal.
...
Vă doresc o primăvară minunată, un 8 Martie fericit şi la mulţi, mulţi ani!
TABLOUL
(poezie scrisă de Vali A., un om care a stat pe străzi timp de 10 ani)
Femeie cu ochii ca cerul senin
Şi lacrima plânsă în prag de destin
Icoană pictată în noaptea adâncă
Şi zbucium de mare lovită de stâncă
Când luna luceşte în negre unghere
Şi noaptea se trece cu paşi de tăcere
Când stelele sclipesc albastre şi reci
Şi-aşteaptă cu gândul de ele să treci
Prin poarta deschisă de sorţi şi noroc
Sălbaticul gând, săgeata de foc,
Să treacă prin lumi cu alte hotare
Să uite durere şi lacrimi amare
Femeie cu ochii ca cerul senin
Ţi-e inima plină şi sufletul plin
De multă iubire ce plânge în tine
Ca umbra şi noaptea ce plâng în ruine.
Iar lacrima grea s-agaţă-n târziu
De genele tale şi sufletu-ţi viu
Bobiţe fierbinţi pe sufletul pal
Rămas visător în margini de mal.
...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
