Adevărul despre Michael Jackson – Partea a XXIIa

...




„KEEP THE FAITH” (continuare)





Nu sunt nici fanatic religios nici ateu. Nu am nimic împotriva niciunei religii, din contră, consider că toate sunt bune şi toate au la bază învăţăturile Bibliei sau ale Coranului, ale Evangheliei sau ale altei cărţi sfinte. Nu vorbim aici despre Iluminaţii lu’ peşte/satanişti/masoni sau cum dracu’ s-or mai chema, pentru că aia a lor nu e religie, e o frăsuială penibilă inventată de nişte minţi bolnave care au bani şi putere, care să le facă să aibă şi mai mulţi bani şi mai multă putere. Acum vorbim de religii adevărate.

Religiile nu au nimic, oamenii sunt cei care le interpretează după bunul plac şi exagerează cu anumite aspecte sau le inventează pe altele, în scopul de a-i manipula pe alţii ori pur si simplu pentru ca nu cugetă. De câte ori nu am văzut preoţi care blamează adulterul, dar ei înşişi fac asta de câte ori au ocazia ?... Mai nou, cunosc preoţi care au divorţat, deşi doctrina le interzice asta. Sau, de câte ori n-am văzut câte o babă care se uită chiorâş la tinerele femei ce intră în biserică şi le bârfeşte – baba fiind adeseori o fostă „preacurvioasă” care acum, fiind trecută şi fără succes la reprezentanţii sexului opus, sprijină uşa bisericii, ţine toate posturile şi se uită cu evlavie la preot, mai ales dacă acesta e tânăr şi are ochii albaştri?... Poate că unele idei din scriptele religioase nu mai sunt de actualitate, dar cele care îndeamnă la cinste, bunătate şi toleranţă sunt nemuritoare şi de ele ar trebui să ţinem seama cu toţii. Cum a spus Iisus ?... „Acela dintre voi care este fără de păcat, să arunce prima piatră.” Dacă am respecta cu toţii, măcar acest principiu, atunci ne-am gândi de două ori înainte să-i judecăm pe alţii – şi mai ales înainte să judecăm fără a cunoaşte bine despre ce e vorba.

Michael a fost judecat şi răs-judecat, de te miri cine şi pentru te miri ce. Chiar şi acum, când adevărul începe să iasă la lumină, sunt destui cei care nu vor să-l vadă, cu niciun chip. Omul acesta nu a greşit decât cu faptul că a avut talent şi că l-a împărtăşit lumii întregi. Dar fiecare îi judecă pe ceilalţi după propriul lui suflet. Dacă a ajutat copiii, înseamnă că era pedofil. Dacă nu a schimbat femeile ca pe ciorapi, înseamnă că era gay. Dacă era exuberant pe scenă, înseamnă că se droga. Dacă încerca să-şi protejeze propriii copii de ochii iscoditori ai paparazzilor – era paranoic.Dacă a dat autografe – era megaloman. Dacă nu dădea autografe – era arogant. Dacă dansa pe scenă, era pornografic. Dacă nu dansa – era nepriceput. Dacă se implica in acţiuni caritabile – sigur urmărea ceva. Dacă nu se implica – era avar. Etcetera, etcetera... Eu unul nu am putut să înţeleg niciodată de ce trebuie mereu să-i judecăm pe alţii. Nu ar fi mai simplu să primim ceea ce ni se oferă, eventual să mulţumim şi apoi să ne vedem de viaţa noastră ?... Oare vieţile noastre personale sunt atât de bine puse la punct şi atât de perfecte, încâ nu ne mai rămâne decât să ne ocupăm de ale altora ?...


Ca un fapt divers, am să fac o mică paralelă între Michael Jackson şi un alt performer, născut tot în 1958 (7 iunie) şi considerat de mulţi ca fiind un fel de „alter-ego” al lui Michael. Este vorba de Prince, care a devenit Martor al lui Iehova in 2001. Adică, Prince, care cântă în mod obsesiv şi liber despre sex, a fost primit cu braţele deschise într-o religie moralistă şi superconservatoare. Iar Michael, care cânta despre recăpătarea inocenţei şi care nu a făcut nimic care să contrazică această idee, a fost repudiat din aceeaşi religie. Interesant, nu-i aşa ?... Ca să vedeţi cât de subiectivi suntem...

În final, din toată familia Jackson, numai mama Katherine şi, pare-se, Rebbie, sora cea mare a lui Michael, au rămas Martore ale lui Iehova. Ceilalţi s-au reorientat – ori au fost daţi afară şi ei, pentru că au divorţat, au avut amante, LaToya a pozat în pictoriale, Janet şi-a arătat un sân în direct şi aşa mai departe.

Martorii lui Iehova nu utilizează simboluri religioase, nu sărbătoresc Crăciunul ori Paştele, nici măcar zilele de naştere. Aşa încât Michael a sărbătorit primul Crăciun în 1993, alături de prietena lui bună, Elisabeth Taylor. Ea a fost cea care i-a povestit despre sărbătoarea Naşterii Domnului, i-a împodobit bradul de Crăciun şi i-a pus cadouri sub el.





Viaţa lui Michael Jackson, aşa cum a fost zugrăvită de media, părea plină de contradicţii, iar relaţiile lui cu evreii şi comunitatea evreiască nu au făcut excepţie: au fost dezbătute în fel şi chip, pe toate părţile, disecate felie cu felie şi analizate la microscop.

De la mogulii casei de producţie şi până la manageri, de la avocaţi si până la confidenţii personali, de la medici până la acuzatorul Chadler şi avocatul lui, din primul proces de molestare, Michael Jackson a fost înconjurat de o mulţime de „lipitori” ahtiate după bani (care din întâmplare erau evrei – ori mai degrabă sionişti ?) şi care n-au văzut în Michael decât un obiect al negoţului, aducător de avantaje financiare.

Există o diferenţă subtilă între iudaism şi sionism, pe care multă lume nu o ştie. Sionismul a fost şi este o mişcare naţională care tinde la promovarea, restabilarea şi consolidarea unei vieţi evreieşti independente în Ţara Israel şi, în continuare, crearea şi consolidarea statului evreu, Israel. Palestinienii şi britanicii au fost primele victime ale grupurilor teroriste sioniste în Ţara Sfântă, Stern, Haganah şi altele. Lista acţiunilor teroriste sioniste poate fi consultată în orice carte de istorie. Statul Israel a fost construit de sionişti şi majoritatea partidelor evreieşti din Israel sunt sioniste. Pe 10 noiembrie 1975, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a condamnat în Plen sionismul drept o ideologie rasistă, adoptând rezoluţia 3379 cu 72 voturi pentru şi 35 împotrivă (32 abţineri). Acest act a fost revocat prin rezoluţia 46/86 din 16 decembrie 1991. Sioniştii s-au inspirat din ‚Protocoalele Înţelepţilor Sionului”, la fel ca naziştii. Iar „Protocoalele Înţelepţilor Sionului” este cartea de căpătâi a masonilor de astăzi.

Rabinii ortodocşi din mişcarea iudaică Neturei Karta au pus anatemă pe sionişti. Rabinul Yisroel Weiss din „Jews United Against Zionism” a declarat într-un interviu acordat chiar pentru Fox News, că:

"(despre) transformarea Iudaismului din spiritualitate, dintr-o religie, în materialism, cu scopul naţionalist de a deţine o bucăţică de pământ, toate autorităţile rabinice au zis că aceasta este în antiteză cu tot ceea ce reprezintă iudaismul - şi este în mod explicit interzis de Tora, pentru că noi (evreii) suntem în exil din poruncă dumnezeiască."


***

Cu industria muzicală din Hollywood dominată de sionişti, cariera lui Michael a fost dusă accelerat către noi înălţimi, atunci când el a părăsit conservatorii negri din Detroit de la Motown Records şi a semnat cu conglomeratul sionisto-masonic CBS Records, în 1975. Ulterior, CBS Records s-a rebotezat Sony Music Entertainment în 1991 dar a rămas sub control sionist, cu o mulţime de sbsidiare, printre care Epic Records, cei care s-au ocupat de Michael. De-acum Michael era sub influenţa sioniştilor care controlează Hollywood-ul (producători, manageri, avocaţi, impresari, designeri, magnaţi video precum Murray Rothstein de la MTV – aka Summer Redstone etc.) şi a devenit scavul lor.

Foamea, de nesăturat, pentru banii pe care Michael îi poate genera chiar şi în condiţiile nefericite ale dispariţiei sale, continuă pentru sioniştii hollywoodieni, lucru confirmat de managerul lui Michael, sionistul Charles Koppelman, care, la scurtă vreme după moartea lui, a declarat: ‚Michael poate genera mai mulţi bani acum, că a murit, decât atunci când era in viaţă.”

„Obişnuiam să-l aducem pe Michael la sinele de Sabat. La un moment dat, Primul-Ministru israelian Ariel Sharon a vizitat SUA şi am vrut ca Michael să-l cunoască.”, afirma Rabbi Shmuley Boteach în memoriile lui către „Jewish Telegraph Agency”, referindu-se la „relaţiile calde” pe care le avea cu Regele Pop, începând cu anul 1999. Anturajul lui Michael l-a sfătuit să nu se întâlnească cu Sharon, de teamă că asta ar putea să-i ofenseze pe unii dintre fani. Dar Michael a ignorat aceste sfaturi.

Rabbi Boteach, în eforturile de a-l converti pe Michael la iudaism, l-a escortat la Carlebach Shul în Manhattan, 1999. La sinagogă, Boteach l-a prezentat pe Michael lui Uri Geller, medium evreu, cu care Rabbi avea relaţii de afaceri foarte strânse. Geller, născut în Tel Aviv, care, atunci când l-a privit pe Michael, vedea numai însemnele dolarilor înaintea ochilor, a început să-i faca o curte asiduă lui Michael, ba chiar l-a rugat să-i fie cavaler de onoare la nunta pe care a avut-o în 2001. Apoi, în 2002, Geller a găsit oportunitatea de a capitaliza (adică de a transforma în bănet) prietenia cu Michael, negociind cu Martin Bashir, pentru o grămadă de dolari, faimosul interviu „Living with Michael Jackson”, care l-a distrus pe Michael.

„Era multă frumuseţe şi multă nobleţe în sufletul lui Michael”, scria Boteach într-un mail. „Mă rog ca moartea lui să nu fie în zadar şi să vedem, printre celebrităţile de la Hollywood, o reîntoarcere la spiritualitate şi la valorile familiale care sunt susţinătoare ale vieţii.”

Cei care l-au urmărit pe Michael au avut un an aglomerat în 2005. Pe de o parte, a fost o aşa-zisă conversaţie telefonică, în care el comenta despre ex-partenerii lui (evrei), numindu-i „lipitori”. Pe de altă parte, finalizarea procesului de molestare cu achitarea lui pentru fiecare dintre cele 14 capete de acuzare, iar la ieşirea din tribunal, Michael a fost văzut purtând o brăţară subţire de culoare roşie, pe care de obicei o poartă adepţii cabalei.


Cert este că, după cel de-al doilea proces, Michael şi-a luat copiii şi s-a mutat în Bahrein.






VA URMA




....