marți, 5 iulie 2011

Mâncarea noastră, unde e? Mâncarea noastră, ce-aţi făcut cu ea?

...


Evoluţia bucătăriei, de la Paleolitic încoace, a cunoscut un traseu extrem de interesant. La început, oamenii mâncau râme, viermi şi carcalaci (sau, mă rog, strămoşii acestor vietăţi). Apoi au descoperit vânătoarea şi au trecut la carne crudă, până când un cetăţean a scăpat carnea în foc şi aşa a descoperit că friptă e mult mai gustoasă. Încet-încet, omenirea a evoluat, industrializarea şi-a adus propriile contribuţii, iar continua perfecţionare tehnico-ştiinţifică a influenţat toate domeniile, inclusiv pe cel gastronomic. S-au inventat feluri de mâncare din ce în ce mai sofisticate, mai elaborate şi mai pretenţioase, precum şi fel de fel de aparate pentru a le găti; s-au descoperit combinaţii de gusturi nemaiîntâlnite, iar paleta de condimente ce pot fi utilizate în bucătărie s-a lărgit şi se lărgeşte continuu. Dar, conform regulii imbatabile a lui Gauss, precum şi legii lui Murphy, după ce s-a ajuns la maximul de inovaţie, unica direcţie posibilă este „îndărăt”. Treptat, ne-am reîntors la mâncărurile simpliste, am redescoperit slana friptă la focul de tabără şi ne-am întors la râme, ploşniţe şi lăcuste – adică la meniul de acum un milion de ani. În condiţiile în care, în lume, la ora asta, se mănâncă broaşte, şerpi, câini şi şobolani, muşte prăjite şi ciorbă de viermi; se gătesc fetuşi avortaţi şi se bea cafea făcută din excremente de pisică, viitorul omenirii şi al hranei ei mi se pare destul de predictibil.

Vă prezint un fragment din meniul unui restaurant de „răşini”, pe numele său „Noma”, care este declarat (de cine, nu ştiu – probabil de nişte „pricepuţi” ca ăia care l-au declarat pe Justin Bieber cântăreţ) ca fiind cel mai bun restaurant din lume. Odată declarat astfel, toţi ghiolbanii se îngrămădesc să prindă un scaun în acest local, motiv pentru care s-a ajuns să se facă rezervări cu juma’ de an înainte.

Iată preparatele:


Ou ochi cu garnitură de paie proaspete, din şura proprie depozitată în curtea din spate. Având în vedere preţul astronomic al acestui preparat, bucătarul s-a gândit că s-ar putea să doriţi să consumaţi şi coaja oului, ca atare a adăugat-o pe platou. Vă rog să observaţi furculiţa aşezată în dreapta farfuriei, alături de lingură (şi nu în stânga, aşa cum ştim noi, meltenii, laolaltă cu toţi ceilalţi bucătari din lume). Cu lingura se râcâie ultimele rămăşiţe de pe pereţii interiori ai cojilor de ouă; iar furculiţa şi-o va înfige cetăţeanul în propriul ochi, după ce va vedea nota de plată.


Jumătăţi de dopuri de plută cu sos de humus de râmă ecologic, asezonat cu afine uscate şi frunze de rozmarin proaspăt.


Coadă de sparanghel opărită, stropită cu sos de Penicillium Glaucum. Vă rog să observaţi că acest fel de mâncare, deosebit de complex, se consumă obligatoriu cu lingura şi furculiţa.

Rulou din picior de caracatiţă, cu cozi de pătrunjel fiert şi alge verzi, garnisite cu diaree dizenterică.


Cotor de ştevie lângă ceva nedefinit şi bine ascuns de câteva frunze de rucola şi scuipat de astmatic (aka spumos, aerat). Chestiile alea verzi din mijlocul farfuriei sunt pictate – ca să pară mâncarea mai multă, probabil.


Două ouă de prepeliţă fierte, cu ierburi de sezon.



Chiftea cu brânză, garnisită din belşug cu ramuri de brad.


Bulbi de arpagic în cernoziom cambic de import, servit pe piatră, deoarece farfuriile au fost distruse de clienţii care au crezut că, la preţul imens al meniului, şi farfuria este comestibilă.


POFTĂ BUNĂ!


...

8 comentarii:

  1. Eii, Mihai... tie nu-ti plac felurile acestea de mancare (sau ma rog, cum s-or numi astea) pt ca...e simplu...tu nu esti "cul"!
    Nu toata lumea poate sa manance asa ceva, sa stii. Cum ziceam...trebuie sa fii "cul", rafinat si elementul cel mai important: trebuie sa ai in dotare neaparat o doza considerabila de snobism.
    Abia dupa ce indeplinesti toate aceste "calitati", abia atunci esti demn sa mananci aceste...mancaruri.
    Mda...lasand gluma la o parte, mie la cateva feluri mi s-a intors stomacul pe dos. Deh, probabil ca nu mai e in "trend" sa mananci supa de pui si tocana de cartofi... Nu, acum trebuie sa servim delicat, cate o coaja de ou asezonata cu ramuri de brad. Hmm...yummy!!!
    Acum suntem europeni,trebuie sa intram si noi in rand cu lumea, nu?
    Superb...

    Cerasela

    RăspundețiȘtergere
  2. la meniul cu ou ochi ceva parca ar fi un fals " veritabil" ...
    o jumatate de coaja este alba si jumatate este portocalie...
    or fi luat astia o jumatate de ou dintr-un ou alb si cealalta jumatate dintr-un ou portocaliu si l-au facut OCHI...
    :))
    chiar exista un asemenea restaurant?
    ;)

    Corina

    RăspundețiȘtergere
  3. Am ras bine, bine...si mi-am adus aminte de supravietuitorul Bear Grylls care papa un delicios cocktail de lacuste cu muste si viermi sau ...resturi crocante din excremente de urs de prin muntii nostri...
    In fond...restaurantul asta nu este decat doar un alt exemplu ca ,,de la sublim pana la ridicol nu e decat un pas"..
    Nadia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ....si eu care ziceam ca Bear Grylls e un dement,,cu toate astea il admiram....astia sunt si mai dementi da' nu ii admir deloc!!!!

      Ștergere
  4. Parafrazandu-l putin pe Creanga,as zice ,,Nu stiu altii cum sunt,dar eu..."cand ma gandesc ca ani de zile am refuzat sa cred ca romanii sunt prosti,sunt mai mult decat uimita si dezamagita de constatarea din ultimii ani-ne-am indobitocit de tot si se pare ca suntem in cadere libera,Ma doare sufletul sa vad tot ce se intampla in tara asta si ma intreb ce s-ar mai putea face sa iesim din cloaca ,prostie si marea lipsa de cel mai elementar bun simt in care ne aflam...Multumim ca incercati sa ne ,,civilizati''sa,,intram si noi in randul,,elitei educate''...eu chiar as vrea sa-i vad mancand asa ceva pe cei ce au avut aceste idei...Iar cat priveste pretul,o vorba vechie zice:Nu-i de vina cine cere-dobitoc e cine da!Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  5. Acu` 10 minute imi era foame....Acum nu imi mai e...Oare de ce???

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut, Mihai!! Intre cina peste care am sarit..si micul dejun la care poate am sa visez de indata ce adorm...nu ma preocup prea tare de ceea ce mananc...dar pozele astea imi intorc stomacul pe dos, frate:))
    Nu as manca asa ceva nici daca as muri de foame!!

    Hai, pa!

    mofturosul, Zoly din Pantelimon

    RăspundețiȘtergere
  7. Va salut pe toti!Ne intrebam unde e mancarea noastra...Pe camp,neculeasa-am vazut niste rosii frumoase si niste ardei gras-mai mare dragul si chiar ma gandeam cat le-ar sta de bine-fie umpluti in cratita,fie randuiti in pungute,in congelator pt umplut la iarna...Dar de ce sa avem mancarea noastra traditionala,cand putem cumpara legumele altora,lipsite de gust si cu preturi care sa-i imbogateasca?Si apropos de ,,dopii" de pluta,sunt minunati generatori de constipatie-sa-i consume cu incredere cine a inventat felul acela de ,,mancare"

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să vă semnaţi dacă doriţi să comentaţi, ca să ştiu cine mi-a călcat pragul blogului :) Mulţumesc.