FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituţie a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p.ext. a înşela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
Aşa zice DEX-ul. În zilele noastre, însă, acestui cuvânt i s-a deviat înţelesul şi multe persoane (inclusiv cele cu oareşce studii, chiar filologi) au ajuns să utilizeze acest cuvânt, precum şi derivatele lui („frustrat”, „frustrare”), în sens peiorativ. Un ins fără educaţie care urăşte intelectualii, e un frustrat. O femeie grasă care detestă slabele, e o frustrată. Un amărât care abia are ce pune pe masă şi nu-i suferă pe „şmecherii” care-şi plimbă dosul în Mercedes, e un frustrat. O boccie care bârfeşte femeile frumoase, aşişderea.
Dacă cineva îţi spune că eşti un frustrat, ştii că intenţia lui este să te jignească, mai ales că acest apelativ se asociază frecvent cu o expresie a feţei care susţine întru totul această ipoteză. Şi atunci, apuci ce-ţi cade la îndemână şi-i spargi capul. „Tu mă faci pe mine frustrat, mă ?... Las’ că-ţi arăt eu !”
Ei bine, eu recunosc: sunt un frustrat. Am învăţat mai mult de 20 de ani şi încă mai învăţ, dar mă scuipă între ochi maneliştii care abia se iscălesc. Am „Haine” şi „Ghete” mai mult în bibliotecă, decât în dulap. Ascult Mozart şi Bach – adică încerc să ascult, dar nu prea reuşesc, din cauza vecinilor care mă bruiază cu Florin Salam şi Guţă la maxim. Tarabagiul din piaţă mă înşeală la cântar. Administratorul de bloc mă înşeală la întreţinere. Compania de telefonie, Electrica, Regia de Apă şi Canal etc. mă înşeală la facturi. Băncile mă înşeală la dobânzi. Instituţia în care lucrez mă înşeală la salariu. Politicienii mă înşeală în campaniile electorale, ca să mă convingă să-i votez. După aia îmi dau seama că am fost înşelat, dar bineînţeles că e prea târziu. Statul mă înşeală la taxe şi impozite.
Sunt înşelat, păgubit, lipsit de drapturi, tot timpul. Deci, sunt un frustrat. Şi nu mi-e ruşine s-o recunosc. Dacă mi-e ruşine de ceva, este faptul că n-am fost în stare să mă car dracului d-aici. Pentru că sunt un frustrat naţionalist. Nu mi-e ruşine că sunt român, dar mi-e ruşine că trăiesc în România.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
am citit explicatia ta cu privire la "Romanul frustrat". Se subinteleg foarte multe lucruri printre randuri... Nu doresc sa intru in amanunte, insa un lucru as putea sa-ti spun si eu, invatat din experienta mea de viata. Motivele pe care le invoci nu sunt specifice Romaniei, ci intregii planete. Lumea se imparte in doua categorii : cei inselati si cei care inseala.Facturile de plata se umfla peste tot in lume, la cantar te pacaleste orice negustor indiferent in ce tara traieste, banul conduce totul in lumea asta! E trist, insa adevarat ! Nu consider ca pentru asta trebuie sa-ti fie rusine ca traiesti in Romania, peste tot se fura,cu diferenta ca in alte tari se fura cu zambetul pe buze si in "termeni" civilizati.In toate tarile din lume exista tineri care au studiat si studiaza,99 la suta din cazuri ajung mai devreme sau mai tarziu sub papucul unui sef mai slab pregatit si in foarte multe cazuri cei care conduc de fapt nu se prea pricep la nimic.Muzica ascultata la refuz exista peste tot, ce-i drept in anumite tari, vecinii reclama mult mai repede deranjul la linistea publica, insa muzica enervanta se asculta si prin alte tari cu casetofoanele la refuz.Depinde in ce cartier locuiesti.Nu as vrea sa mai extind si subiectul "viitorul tineretului " in toate celelalte tari din afara Romaniei.Daca ai parinti capabili, esti si tu capabil toata viata, daca nu ! Nu ai decat o sansa : sa treci de partea celor nefrustrati (deci a celora care inseala).Depinde insa daca poti.Pana la urma tot sanatatea e cel mai de pret lucru si e bine ca cei care o au sa se bucure de ea. Dupa parerea mea; Romania nu este o tara de KKO,ci este o tara ca oricare alta., o tara cu bunele si cu relele ei.
RăspundețiȘtergereNu pot sa te contrazic. într-un post intitulat „Noua Ordine Mondială” am şi menţionat că poate era mai bine să-mi numesc blogul „lumea noastra de kko”.
RăspundețiȘtergereCand am creat blogul, eram furios. Mai tarziu, m-am gandit ca poate ar fi bine sa-i schimb numele, dar intre timp „www.tara-noastra-de-kko.blogspot.com” devenise deja un brand, citat în diverse forumuri şi articole universitare, aşa că am renunţat la idee. În ceea ce priveşte ceea ce ai spus în ultima parte a comentariului , prefer să rămân de partea frustraţilor :)
recunosc ca si eu stau mai bine in grupa "frustrati" decat in cealalta.
RăspundețiȘtergereeu nu ma mai simt frustrata. in timp am devenit imuna. cand am vazut sefi incompetenti, irascibili, agramati, incapabili de un discurs cursiv; colege cu picioare scurte si groase, scunde, uitandu-se chioras la prajinile mele, femei de plastic mandre de piscurile glorioase pe care s-a avantat chirurgia estetica, (Doamne fereste sa se generalizeze fenomenul, ca ne-asteapta pierderea individualitatii - toti vom avea aceeasi inaltime, aceeasi greutate, aceeasi fizionomie indiferent de sex); copii pe care-i inveti la scoala ca trebuie sa respecte pe cel de langa el si libertatea acestuia, el raspunzandu-ti ca telul lui in viata este sa faca bani; cand in ultimele luni nu mi-a fost dat la locul de munca (printre intelectuali) sa ascult dialoguri coerente ci doar monologuri dezlanate, chiar licentioase la adresa cui se nimerea, de parca se vorbeau mai multe limbi straine simultan; cand valorile sunt rasturnate - nebunia, haosul, abjectul, penibilul, non sensul devenind cquasi valori; cand esti constient ca esti singur asumandu-ti cu seninatate toate cele ce decurg din aceasta stare liber aleasa nu te mai poti simti frustrat. iar in strainatate lucrurile nu stau altfel, diferente s-ar afla pe plan economic si la nivel social. speranta ca lucrurile se vor schimba, sa fim seriosi. am inaintat prea mult pentru a ne putea intoarce; totusi nu se stie niciodata
RăspundețiȘtergere