For All Time

...


For All Time a fost compusă de Steve Porcaro şi Michael Sherwood pentru albumul „Thriller” dar n-a fost selectată printre cele 9 melodii ale albumului. O versiune demo a fost realizată de Michael Jackson în 1990 cu ocazia înregistrărilor pentru albumul „Dangerous” dar abia în octombrie 2007 a fost mixată şi finalizată, cu versuri adăugate de Regele Pop, pentru albumul aniversar „Thriller 25 DeLuxe Edition”, lansat la 8 februarie 2008. E o baladă care vorbeşte despre puterea iubirii, despre altruismul şi generozitatea pe care le generează acest sentiment... despre dorinţa şi capacitatea de a face orice pentru persoana iubită.

Soarele răsare în dimineaţa asta nouă –
umbre alunecând, o pasăre cântă;
şi dacă aceste cuvinte nu te pot face fericită,
aş face orice

Iar dacă te simţi singură, voi fi sprijinul tău
cu o atingere delicată, ştii foarte bine;
cineva a spus odată că sufletul e cel care contează –
iubito, cine poate spune cu adevărat, când două inimi îşi aparţin atât de bine?

Uneori mă întreb după care criterii îşi alegea Michael Jackson melodiile pentru un album. O fi vorba de ritm, de versuri... ori de cine ştie ce nuanţe, numai de el percepute? ...Pentru că, după mine, niciuna dintre piesele pe care le-am auzit vreodată interpretate de el, nu are vreun cusur. Indiferent că sunt compuse de el ori sunt selectate dintre cele compuse de alţii pentru el, melodiile lui sunt perfecte, minunat de perfecte... au ceva indescriptibil, unic... ceva ce numai el ar putea să pună într-un cântec.

Şi poate că zidurile se vor prăbuşi
iar soarele poate refuza să strălucească
dar atunci când îţi spun că te iubesc
iubito, trebuie să ştii
că e pentru totdeauna

Ascult muzică de când mă ştiu... muzică de toate genurile, de la clasică la rock, de la blues la pop. Şi am observat că un solist are de obicei un anumit timbru al vocii, care îl face potrivit pentru un anume gen de muzică. Pavarotti a cântat numai operă, Freddy Mercury numai rock, Kenny Rogers country... Bob Marley – reggae, Elvis – rock&roll; ABBA – pop; 2Pac – rap şi aşa mai departe. Dar am văzut la Michael Jackson capacitatea extraordinară de a trece de la un stil la altul cu o uşurinţă pe care n-am mai văzut-o la altcineva. De la „She’s Out Of My Life” la „They Don’t Care About Us”, de la „Little Susie” la „We’ve Had Enough” ori de la „For All Time” la „D.S.” – timbrul lui se metamorfozează într-un mod incredibil, unic, revelând trăiri, senzaţii, sentimente, descoperindu-şi sufletul şi dezvăluind o comuniune cu muzica pe care n-am mai văzut-o la altcineva.

Luna ne luminează în seara asta plăcută
un sărut fierbinte în aerul rece al nopţii
pentru dragostea asta frumoasă pe care o primesc
m-aş duce oriunde
atâta vreme cât ştiu că eşti acolo

Şi atunci, în zilele acestea tăcute,
când sufletele se îmbrăţişează
în linişte –
Oh, ploaia poate să spele
toate aceste cuvinte
pe care şi le spun tinerii îndrăgostiţi

Hotărât lucru, Michael Jackson e unic. Din punct de vedere tehnic, e una dintre cele mai frumoase voci ale muzicii contemporane. Primul avantaj îl reprezintă rapiditatea naturală a vocii lui. Are capacitatea de a cânta în staccato (sacadat) şi de a se adapta perfect la ritmuri complexe. Al doilea avantaj e întinderea. Cu o amplitudine de 4 octave, i-a depăşit pe Freddie Mercury (3 ½), Christina Aguillera (3 ½) şi pe Whitney Huston (3) – care au voci extraordinare. Vocea lui Michael porneşte de la E2 (al doilea Mi sub Do de mijloc) şi ajunge până la B5 (al doilea Si deasupra lui Do de Mijloc), ceea ce înseamnă 44 de note. Aceasta este o amplitudine extrem de rară printre soliştii adulţi. Michael poate atinge note pe care alţi tenori nu le pot atinge cu vocea naturală. Chiar şi când cântă în falsetto (sunet din registrul cel mai acut al vocii bărbăteşti), acele note le poate atinge şi cu vocea naturală, dar dacă alege să le interpreteze astfel, e doar pentru efect. Şi, nu în ultimul rând, al treilea avantaj îl constituie timbrul său special. Prea mulţi cântăreţi de R&B sună la fel şi e atât de uşor să-i confunzi. Dar Michael Jackson e inconfundabil, la fel ca Elvis, Axl Rose, Steve Perry sau Mariah Carey. Nimeni nu ar putea să-i confunde pe aceştia. La fel cum nimeni nu ar putea să-l confunde pe Michael Jackson.

„Un lucru ciudat la Michael Jackson este acela că el are o voce spectaculoasă, dar nu simte nevoia să ne uimească cu ea. Tehnica lui favorită pentru a-şi exprima pasiunea este să sugrume cuvintele. Atunci când dansează, face ca vocea lui să fie la fel de dură şi de compactă ca şi instrumentele de percuţie, transformându-se pe el însuşi în cioburi de gheaţă ori în ziduri reci. Iar atunci când se descătuşează în expuneri gen gospel, el mixează subtil aceste expuneri, lăsându-le să se audă în fundal în timp ce tobele sau vocile simple (baking-ul) se aud in faţă. Sau pune doar şoapte în faţa mixajului, iar amplitudini înalte la distanţă” (Frank Kogan, critic muzical)

„Michael este fără îndoială unul dintre cei mai buni muzicieni şi solişti cu care am înregistrat vreodată. Şi, oh, e un om al detaliilor. De exemplu, când înregistrează, îşi aduce antrenorul şi îşi încălzeşte vocea timp de 2 ore, înainte să se aşeze în faţa microfonului. Am lucrat cu Michael timp de aproape 25 de ani şi întotdeauna a făcut aşa. E pur şi simplu dedicat şi e un muzician de muzician. Un alt exemplu: lucram împreună în studio şi brusc auzeam „zang, trosc, hârş” şi îl vedeam mutând prin încăpere tuburile de captare a sunetului, pentru a modifica acustica.” (Bruce Swedien, noiembrie 2001)

Nu cred că mei e nevoie de alte cuvinte pentru a descrie geniul muzical al fenomenului care se numeşte Michael Jackson. A avut un har şi a ştiut minunat de bine să-l folosească. Parafrazând versurile din refrenul cântecului For All Time, aş spune că zidurile se pot prăbuşi, soarele poate să nu mai strălucească... dar Michael Jackson va rămâne sinonim cu perfecţiunea. Întotdeauna.

Şi poate că zidurile se vor prăbuşi
iar soarele poate refuza să strălucească
dar atunci când îţi spun că am nevoie de tine
iubito, trebuie să ştii
că e pentru totdeauna





...