On The Line

...


On The Line este o melodie compusă de Babyface pentru coloana sonoră a filmului „Get On The Bus” (1996) şi oferit spre interpretare lui Michael Jackson. Nu am reuşit să aflu din ce motive On The Line nu a mai fost inclus pe cd-ul conţinând coloana sonoră a filmului; dar pe situl asta am văzut, cu bucurie, că On The Line e primul pe listă şi mai jos scrie: „Performed by The King of Pop, Michael Jackson”. Aşadar, The King of Pop. Foarte corect. Michael Jackson a inclus melodia în „Ghosts” (1997) şi apoi în „Ultimate Collection Album” (2004).

Nu are sens să pretinzi că s-a terminat;
momentele grele nu dispar aşa, cu una-cu două;
trebuie să-ţi scuturi aşchiile de pe umăr,
e timpul să te deschizi şi să ai puţină credinţă.

Nimic din ceea ce e bun nu vine uşor,
toate lucrurile bune se obţin cu timpul;
trebuie să ai ceva în care să crezi
îţi spun, deschide-ţi mintea...

E un cântec despre puterea de a fi tu însuţi într-o lume plină de provocări, de ispite şi de prejudecăţi. E un cântec care îndeamnă la pace interioară, la echilibru şi la scrutarea conştiinţei. Şi, nu în ultimul rând, e un cântec care ne cere să ne privim pe noi înşine cu ochii minţii şi să recunoaştem că lucrurile bune vin din inimă.

Trebuie să-ţi pui inima la bătaie,
dacă vrei să faci totul cum se cuvine;
trebuie să-ţi faci curaj şi să încerci,
trebuie să-ţi pui inima la bătaie,
dacă vrei să faci lucurile cum trebuie;
trebuie să pui totul la bătaie...

E o melodie minunată şi care consider că se încadrează perfect în spiritul Sfintelor Sărbători Pascale. Acesta este motivul pentru care am ales-o ca temă pentru Săptămâna Patimilor. Mi se pare că ilustrează cum nu se poate mai bine felul în care trebuie să privim aceste ultime zile dinaintea Învierii.

Te priveşti în oglindă
şi nu-ţi place ceea ce vezi
iar lucurile nu se clarifică –
nu crezi că e timpul să încerci o schimbare?

Chiar aşa: ce-ar fi dacă am încerca să ne schimbăm? Ce-ar fi dacă, privindu-ne în oglindă, am vedea lucruri pe care nu ne-ar plăcea să le vedem? Şi ce-ar fi dacă am încerca să le îndreptăm – să ne îndreptăm? Mesajul din On The Line e cum nu se poate mai clar: să nu mai privim înapoi – ce a fost a fost – ci să ne străduim să privim înainte şi să fim atenţi pe unde călcăm.

Nu-ţi irosi vremea cu trecutul, nu, nu,
e timpul să priveşti în viitor –
acolo totul e bine, dacă vrei să ştii;
de data aceasta, dacă te străduieşti mai mult,
vei fi cât mai bun cu putinţă.

Au trecut nouă luni de la 25 iunie 2009... ziua din care, cel care şi-a pus inima la bătaie pentru noi, nu mai e aici ca să ne bucure sufletele. Mie mi-ar plăcea să cred că măcar i-am inţeles mesajul şi că încercăm să-l respectăm. Că ne străduim să nu-l dezamăgim. Că facem tot ce ne stă în putinţă ca să-i arătăm că am văzut tot ceea ce el a vrut să ne arate şi, mai ales, că am înţeles.

Dacă vrei să faci asta acum,
trebuie să înveţi să încerci;
poţi să reuşeşti, cumva,
lasă iubirea liberă
şi asta e atât de uşor –
trebuie să lupţi pentru ceea ce-ţi doreşti,
trebuie să faci ceea ce ai de făcut.

Până la urmă, tot ceea ce ne rămâne e credinţa că cineva acolo, sus, ne iubeşte şi ne arată calea. Iar credinţa e cea care ne dă speranţă. Şi speranţa se naşte atunci când, dincolo de toate lucrurile care ne înconjoară, fie că sunt dinlăuntrul sau dinafara noastră, reuşim să găsim sămânţa iubirii.... atunci când, deşi suntem puşi la grea încercare, nu lăsăm să moară ultima rază de lumină din sufletele noastre... atunci, când, de fapt, ne punem, pur şi simplu, inima la bătaie. Iar inima înseamnă totul.

Trebuie să-ţi pui inima la bătaie,
dacă vrei să faci totul cum se cuvine;
trebuie să-ţi faci curaj şi să încerci,
trebuie să-ţi pui inima la bătaie,
dacă vrei să faci lucurile cum trebuie;
trebuie să pui totul la bătaie...





...