duminică, 8 aprilie 2012

DE ZIUA FLORILOR

...

vă doresc tuturor să cunoaşteţi Iubirea!





Song: "The Rose", composed in 1979 by Amanda McBroom


Unii spun că iubirea e un râu
care îneacă trestia delicată
unii spun ca iubirea e o lamă
care îţi lasă sufletul sângerând

unii spun că iubirea e o înfometare,
o tânjire dureroasă şi nesfârşita
eu spun că iubirea e o floare
iar tu nu eşti decât sămânţa ei

inima căreia îi e teamă de suferinţă
nu învaţă niciodată să danseze;
visul care se teme de trezire,
nu are niciodată curaj să rişte;
acela care nu dăruieşte, nu va fi ales niciodată
iar sufletul care se teme de moarte, nu va învăţa să trăiască

când noaptea va fi fost mult prea însingurată
şi drumul mult prea lung
iar tu vei gândi că iubirea le este menită
numai celor norocoşi şi celor puternici
aminteşte-ţi, în iarnă, că acolo, ascunsă dedesubtul zăpezilor,
stă sămânţa
care, cu dragostea soarelui,
în primăvară,
va deveni trandafir...



...

9 comentarii:

  1. CATA SENSIBILITATE!!!PREA MULTE CUVINTE AR DESTRAMA MAGIA...MULTUMESC!!!desi nu sunt,,o FLOARE".Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  2. Osho (pe numele său adevărat Bhagwan Shree Rajneesh) este considerat unul dintre cei mai mari înţelepţi, un lider spirituali numărând discipoli în întreaga lume.
    Printre variatele teme abordate, găsim şi pe cea a iubirii.
    Iata câteva citate, semnate Osho,ce dezvăluie viziunea originală despre iubire şi modul profund în care acesta ne influenţează viaţa.

    "Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."
    Va continua....

    RăspundețiȘtergere
  3. Osho:
    “Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.
    Va continua...

    RăspundețiȘtergere
  4. Osho:
    “Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.”
    Va continua....

    RăspundețiȘtergere
  5. Osho:
    “Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se întâmplă aceasta, renunţă - dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.”
    Va continua....

    RăspundețiȘtergere
  6. Osho:
    “Adevărul este că majoritatea poeţilor nu au iubit vreodată. Ei sunt îndrăgostiţi de ideea de iubire, astfel încât creează poezii frumoase, poveşti frumoase. Sau poate că au iubit, dar au eşuat, astfel încât pentru a se consola, ei creează situaţia spusă în poeziile lor ... Este o compensaţie. În viaţă, ei ratează, aşa că transpun în scris. În scris, poetul creează fantezia pe care ar fi vrut să o trăiască aievea, pentru a-şi uita viaţa, pentru a-i uita urâţenia. Deci fie poeţii nu au iubit niciodată şi nu au cunsocut agonia iubirii, ori dacă au iubit au cunoscut agonia ei şi au vrut să cunoască şi extazul ...”

    Multumim pentru melodia "The Rose"!Interpretata
    cu atata caldura si sensibilitate, intr-adevar creaza magie, asa cum bine spune Mihaela.

    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  7. Descântec de ploaie
    de Ana Blandiana

    Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
    Înnebunitele ploi şi ploile calme,
    Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
    Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
    Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
    Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
    Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
    Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
    Ştiu că-i urât să spui "Sunt cea mai frumoasă femeie",
    E urât şi poate nici nu e adevărat,
    Dar lasă-mă atunci când plouă,
    Numai atunci când plouă,
    Să rostesc magica formulă "Sunt cea mai frumoasă femeie".
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
    Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
    Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
    Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
    Eşti departe plecat şi eu te aştept,
    Şi tu ştii că te-aştept,
    Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
    Şi totuşi aştept.
    E-n aer miros de dragoste viu,
    Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
    Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
    Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
    Şi eu te aştept.
    Doar tu ştii -
    Iubesc ploile,
    Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
    Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei...

    DOR, de altfel de frumos...

    RăspundețiȘtergere
  8. Sa ne bucuram si sa ne deschidem sufletul magiei sarbatorilor de Pasti.
    Sarbatoarea Sfanta a Invierii sa reverse asupra tuturor Lumina-i divina !

    Intotdeauna am simtit Sarbatoarea Pastelui ca pe ceva aparte. Ceva ce trebuie primit si pastrat in suflet cu sfintenie. Magia Noptii de Inviere este si magia reinvierii sperantei intr-o lume mai buna pentru toti locuitorii ei.

    Fie ca Sfintele Sarbatori Pascale sa va lumineze sufletul si casa, sa va aduca sanatate sufleteasca si trupeasca, iar Dumnezeu sa va aiba in paza !

    Paste fericit si tot ce e bucurie, sa-mparta lumina cu voi !
    Dorina

    RăspundețiȘtergere
  9. Unele iubiri striga tare, altele tac timide, in spatele buzelor si raman nespuse. Acolo unde striga iubirea este vesnic soare. Acolo unde se iubeste in tacere, domneste luna. Uneori ne acoperim singuri gura sau o impiedicam sa dea frau liber cuvintelor, alteori mana care ne acopere gura este straina.
    Intr-o tara indepartata, in vremuri de mult apuse, o frumoasa fata iubea un baiat. Pana acum, nimic iesit din comun. Baiatul pleaca la lupta si nu se mai intoarce, inima fetei este zdrobita si refuza sa mai iubeasca pe altcineva. Dar tatalui fetei nu-i pasa de suferinta ei, asa ca i-a poruncit sa se casatoreasca cu fiul unui nobil bogat. Fata a refuzat si drept pedeapsa a fost inchisa in pivnita casei pana cand va reveni la ganduri mai bune. In intunericul pivnitei, fata isi soptea iubirea pentru cel pierdut. Pentru fiecare "Te iubesc" aduna in pumn o bobita de nisip apoi o saruta. De cate ori atingea cu buzele, fiecare graunte de nisip se transforma in flori marunte si albe atat de pure precum iubirea purtata in sufletul ei.
    Cand tatal s-a hotarat sa-si ierte fiica, a deschis usa pivnitei, dar nu mai era nimeni acolo. In coltul intunecat in care statuse fata...se ridicasera flori albe marunte ascunse sub frunze late.
    Iubiri ascunse, iubiri curate - lacramioare
    Cristina

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să vă semnaţi dacă doriţi să comentaţi, ca să ştiu cine mi-a călcat pragul blogului :) Mulţumesc.