luni, 13 decembrie 2010

Din categoria: referate la limba română

...


Poema chiuvetei
de Mircea Cărtărescu

manualul de Limba şi Literatura Română, clasa a IXa


într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesa muşamalei şi borcanului de muştar
se plînse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
– stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai!
steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi puna întrebări cu privire
la sensul existenţei şi la obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi facu o propunere muşamalei.

...cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.


Comentariu


Mircea Cărtărescu este un artist desăvârşit, care-şi conturează creaţiile suprarealist, cu un penel al imaginarului burlesc ce umbreşte îndemânarea cu care Da Vinci a trasat liniile fine ale chipului Giocondei. Personajele sale sunt întrupări abracadabrante ale unor elemente comune, integrate în cotidian şi care îşi desfăşoară dramele existenţiale pe sub-planuri elevate, precum banalul sublimat în absolut. „Poema chiuvetei” este un extract filosofic de o esenţă cutremurătoare, care etalează zbuciumul interior al unor personaje simbiotice, extravazate într-o panoplie metastatică şi panoramate antipodic. Chiuveta şi steaua mică, galbenă par a fi desprinse dintr-o tragedie shakespeariană: ele pot fi Romeo şi Julieta, Othello şi Desdemona sau Hamlet şi Ofelia. Iubirea asimptotică se metamorfozează subtil, eludând sentimente apoteotice, intrinseci şi sesile. Chiuveta îndrăgostită ireluctabil se destăinuie mai întâi muşamalei, borcanului de muştar, tacâmurilor ude, neîndrăznind să-şi declare sentimentele stelei mici, galbene, care lumina metempsihotic colţul geamului de la bucătărie. Într-un final, iubirea sa devoratoare o determină să-şi ia inima în dinţi şi să-i facă stelei o declaraţie originală, de un lirism nobil, mustind de altruism şi de pasiune mistuitoare. Poetul utilizează metafore astringente care stimulează simţurile. Sifonul bolborosind este o expresie de o muzicalitate excepţională, rivalizând cu simfoniile mozartiene şi cu arcuşul lui Paganini. Imaginea nichelului plin de dorinţă umbreşte pasiunea lui Tristan pentru Isolda sau a lui Samson pentru Dalila. Iar vasele cu resturi de conservă de peşte metaforizează bolurile cu apă de trandafiri menite să scalde picioarele zeiţelor Pantenonului. Implacabilul sincronizant în care vieţuiesc personajele bucătăriei este supravegheat de gaura din perdea, cea care, precum un observator inopinat sechelar, le observă comportamentele şi ne transmite nouă, cititorilor, povestea. Destinul chiuvetei şi al stelei mici, galbene, este karmic, iar cele două sunt suflete-pereche, întrupări antitetice ale unui Adam ostracizat, ubicuitar şi al unei Eve pantagruelice, utopice, care aparţin unor universuri ipsoidale şi care se caută de vieţi întregi, fără a se regăsi. Revelaţia Adamului nichelat din cea de-a doua strofă este exprimată într-un stil metaforic-solemn, de un tragism seismic: „dar, vai!” – care anunţă încheierea unui ciclu (cel al luptelor intestine ale chiuvetei îndrăgostite) şi începutul ciclului următor (cel al epilogului poveştii de dragoste, conţinând concluziile exantematice) într-un intermezzo abrupt, stigmatizând obiectul iubirii chiuvetei care, precum o Veneră pragmatică, alege strecurătoarea de supă – element hieratic, simbol al juvenilismului involut, alegere care marchează hebofilic şi fetişist preferinţele stelei mici, galbene.

„Poema chiuvetei” poate fi comparată cu un eseu transgenic asupra filosofiei existenţialiste, subliniind teoria confucianistică a dezvoltării behavioristice şi focusându-se asupra simţului estetic. „Poema chiuvetei” este o manifestare a expresiei artistice originale, de o tensiune ideatică obnubilantă şi relatată în stil anacolutic, ce îi conferă autenticitate şi o plasează în rândul marilor opere literare.


N-aţi înţeles nimic, nu-i aşa? Nici nu trebuie. Iaca mai jos traducerea:


Mircea Cărtărescu este un exponent cras al literaturii contemporane lipsite de substanţă şi cu tente libidinoase, care îşi conturează creaţiile penibile cu intenţia evidentă de a epata, manifestând o tentativă abortivă de originalitate – emanaţie grotescă şi fadă a unei minţi oportuniste şi avide de glorie. Personajele sale sunt produse de un banal flagrant, iar poveştile lor sfidează bunul-simţ, estetica şi jignesc însăşi condiţia artistului. „Poema chiuvetei” este o manifestare frustrantă şi sclerotică a unei generaţii de scriitori rataţi, al căror exponent este Mircea Cărtărescu, scriitori care îşi concep operele în general la masa din bucătărie, în faţa vaselor cu resturi de conservă de peşte şi a borcanului de muştar expirat de cinci secole; ori în budă, stând pe tronul apoteotic şi fixând ochiul de geam nespălat, prin care abia daca pătrunde o rază de soare rătăcită în jungla modernă a oraşului, printre blocurile de cartier înghesuite unele într-altele precum sardelele în conserva ale cărei resturi zac, încă din mileniul trecut, pe masa din bucătărie. „Poema chiuvetei” ilustrează, aşadar, condiţia pseudo-scriitorului contemporan, care nu este altceva decât un sfertodoct autoostracizat de propria-i impotenţă şi care se chinuie, prin toate mijloacele care îi sunt la îndemână, să răzbată prin cloaca infecto-contagioasă a anonimilor disperaţi care tind către mediul urban, precum şobolanii purtători de ciumă bubonică ce au invadat Europa, ascunşi prin calele corăbiilor medievale. Cuplul chiuvetă-stea (neapărat mică şi galbenă) pare desprins din folclorul de Ferentari, cu is de canalizare înfundată şi revărsată pe bulevardle oraşului. Autorul acestei măreţe mostre de antitalent, care-şi merită cu prisosinţă un loc de frunte în panoplia exemplelor de genul „AŞA NU!”, a reuşit, după îndelungi cazne şi după o tonă de laxative ingerate, să emane un text absolut lipsit de originalitate, de esenţă şi de coerenţă literară, insistând să ne dovedească, la nesfârşit, deşi nu mai e nevoie, că dumnealui şi talentul literar se află în antiteză perfectă – lucru dealtminteri foarte greu de realizat, pentru un mirean. Mircea Cărtărescu, acest luceafăr al extazului onanic, acest Hades al agoniei frustrărilor rumegate şi eructate pe hârtie, acest zeu al bigotismului apologetic, maestru în pupincurism cu limba netedă, catifelată şi versatilă, şi-a construit cu grijă neobosită faima de flatulator contemporan, aruncând generos cu lături în memoria, personalitatea şi moştenirea lui Mihai Eminescu – unicul geniu al literaturii române, talent pluripotent recunoscut internaţional; cel datorită căruia literatura noastră a ajuns să fie studiată în alte ţări, cel care s-a sacrificat pentru poporul său şi datorită căruia un limbric avortat cum e Cărtărescu a ajuns astăzi să irosească pădurile patriei ca să-şi scoată cărţi – deoarece numele său a ajuns pe firmamentul literaturii române după ce a scremut această „poiezea” care se vrea a fi o parodie schizofrenă şi scârnavă la „Luceafărul” eminescian. Cărtărescu reprezintă modelul impotentului (din punct de vedere artistic, evident) care ajunge superstar, al râmei care ajunge dragon şi al rahatului care devine bici. Mircea Cărtărescu este un microb oportunist care cancerizează literatura română şi care a diseminat metastatic în manualele şcolare. Mircea Cărtărescu este motivul pentru care s-au inventat antibioticul, antivomitivul şi eutanasia. Şi, întrucât nu a fost creat încă vaccinul anti-Cărtărescu, le recomand celor care au copii în gimnaziu sau în liceu, să le facă o imunizare preventivă temeinică şi, în perioada în care trebuie să-i studieze elucubraţiile, neapărat să aibă în ghiozdane un flacon de Emetiral. Întreg.

Probabil că v-aţi aşteptat să traduc în termeni pe înţelesul tuturor, comentariul din prima parte referitor la „Poema chivetei”. Vă dau cuvântul meu că am intenţionat să fac asta, dar n-am reuşit. Ce dracu’ poţi să comentezi logic la o aşa porcărie???


NOTĂ: Atât comentariul, cât şi „traducerea” îmi aparţin în totalitate... doar că primul este conceput în stilul criticilor literari ai lu’ peşte, iar al doilea în stilul conform cu realitatea.

***

UPDATE:

În atenţia fandositelor care s-au mutat cu insultele de pe mjtribut romania aici, pe care le anunţ că nu mă interesează sa mă aprecieze dumnealor şi pe care le invit să nu se mai deranjeze să lase comentarii de "mironosiţe" cu exprimări vulgare, pentru că nu le voi valida:

Revolta pe care o resimt de multă vreme, declanşată de aberaţiile pe care copiii noştri trebuie să le studieze la şcoală – aberaţii menite să le spele creierul şi să-i transforme în vajnici sclavi ai NWO – ardea mocnit şi nu aveam de gând să o manifest. Dar în momentul în care monseur cărtărescu s-a apucat să aştearnă cele mai josnice insulte la adresa lui Michael, un om despre care nu ştie absolut nimic, nu i-a ascultat nici măcar un cântec şi, mai presus de toate, un om inocent, generos, cu mult bun-simţ şi cinstit – aşa cum monseur cărtărescu nu va fi niciodată, nici în viata asta nici în vreuna din vieţile viitoare; ei bine, asta a fost picătura care mi-a umplut paharul. Tot ce am scris în acest articol consider că e perfect îndreptăţit şi mi-l asum. Cine adoră pseudocultura promovată de cărtărescu nu are decât să-mi ocolească blogul. Nu vreau să considere nimeni că articolul meu e o încercare de a-l răzbuna pe Michael, nu e aşa; e doar o răfuială personală. Pentru cei care sunt curioşi, articolul infam se găseşte aici.

UPDATE BIS:

Ca să vă convingeţi (dacă mai era nevoie) că nu exagerez cu nimic în tot ceea ce am scris despre “magnificul” MC, vă recomand două articole:

“Mircea Cărtărescu şi frumoasele (lui) străine” – autor Corneliu Florea (Winnipeg, Canada)

“Despre...” – autor necunoscut


...

22 de comentarii:

  1. Ai dreptate, oare de ce ne mai miram ca aceasta generatie o ia razna ?
    Cum ii educam asa ii avem.....
    corina

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt cutremurata... daca nu se declara "gaura din perdea" as fi crezut ca poetul e "zoaiele depuse pe scurgerea chiuvetei" si asta demonstreaza profunzimea naturii contemplativ meditative a poetului care tinde spre inalt..perdeaua fiind mult deasupra scurgerii dar si conditia geniului mereu care viseaza absolutul si care se trezeste dupa ani prins in meandrele cotidianului cu nostalgia iubirii daciei crem. Intrebarea care ramane si framanta sufletele dupa citirea acestui poem absolut filozofic si fantastisc de minunat este: era o dacie brek sau una 1100?!!. Este minunat sa poetul nu ne-a dezvaluit acest amanunt , daca l-ar fi dezvaluit s-ar fi risipit toata magia poemului si dezbracat de vraja ar fi fost doar o insiruire inepta de cuvinte caznite sa cuprinda toata mizeria care il inconjoara dimineata cand isi prepara cafeaua in bucataria lui 2mp cu vedere spre ghena blocului.

    Niculina

    ps. Scuze , nu stiu cum se scrie brek...

    In plus, in final se vede cat de mult isi uraste copii prescolari, daca i-ar fi iubit cat de putin nu s-ar fi ostenit sa scrie acest poem menit sa apara intr-un manual scolar ... Si nici macar nu ne lasa sa indicii cu privire la natura partenerului cu care a conceput copii..or fi dacii gaurite sau perdele cu gauri in forma de dacie... chestia asta ma va urmari tot restul vietii, ce ma fac?!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Corina, generaţia asta o ia razna pentru că asta face parte din „planul cel mare”. Dar noi avem puterea să împiedicăm asta, sau măcar să o amânăm.

    Nina, îmi pare rău pentru suferinţa ta, perfect justificată, dealtfel :), dar nu te pot ajuta, pentru că o am şi eu pe a mea: zi şi noapte mă frământă dilema: gaura din perdea... era de la mâna dreaptă sau de la stânga? :D

    Vă mulţumesc mult. Mi-e necaz că alţi scriitori români, cu adevărat mari, nu mai au loc în manualele şcolare din cauza unor astfel de mizerii. Şi mi-e necaz că acest cărtărescu, dimpreună cu acoliţii lui, h r patapievici şi n manolescu (ménage à trois, deh), îşi promovează incultura şi fac campanie anti-eminescu prin ţări străine. Cu atâta ne mândream şi noi: cu Eminescu. Basarabenii îl cântă şi îi duc dorul, iar noi îl aruncăm la gunoi. Păcat...

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci...cine este Mircea Cartarescu??? eu sa fiu sincera nu sunt familiarizata cu "opera" lui...am avut noroc ca in liceu...pana si profesoara l-a trecut cu vederea.
    Din pacate, in programa scolara se studiaza nu doar Cartarescu, ci si multii alti anonimi, asta in timp ce cei care au adus un aport literaturii sunt trecuti cu vederea. Eu exceptandu-l pe Eminescu, sunt mare fan al operei lui Mircea Eliade! La "Maitreyi" acesteia i s-au acordat 2 ore de programa, in timp ce la Cartarescu si inca vreo cativa al caror nume nu le-am retinut ...3-4 ore...cel putin eu asa am prins in urma cu vreo 3/4 ani.
    La noi in tara, din pacate se apreciaza "netalentul"???...facand paralela aici si cu alte domenii...muzica, actorie, unde orice toaapa cu plastic in sani si orice analfabet cu gel acum sunt recunoscuti ca muzicieni, ori actori de prima mana...nu stiu ce altceva sa mai comentez, as ajunge sa scriu un roman:))

    Iar Cartarescu...nu trebuia sa iasa in atentia publicului, devorator de cancan...doar nu era sa vorbeasca de non-star-uri:D

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  5. Desi, in topul pasiunilor mele un loc fruntas il ocupa cititul, si cu toate ca de obicei citesc cam tot ce e de citit, fara discernamant….trebuie sa recunosc ca opera lui cartarescu am cam ocolit-o:D. Nici pe mine nu m-a atras….unii mi-ai spus ca am inceput eu cu stangul (prima opera pe care i-am citit-o a fost “Levantul”-care nu mi-a placut de nicio culoare) si am zis sa mai fac o incercare; am continuat cu “De ce iubim femeile”. Hmm….mediocu, asta e cuvantul care mi-a venit in minte dupa lecturarea cartii.
    Asa ca…prea multe cunostinte in materie de cartarescu n-aveam…pana sa citesc articolul tau :D si culmea(!) nici “Poema chiuvetei” n-o stiam :))

    Nici articolul nu-l stiam…m-a dezgustat complet! Am avut impresia ca e un articol scris de un jurnalist de duzina, prost si impopotonat cu tot felul de cuvinte “culte”….pt
    o publicatie de 2 lei…
    Trist…nu e onorant….asa ceva nu se face…Cum poti arunca cu noroi in halul asta intr-un om… pe care nici macar n-ai incercat sa-l cunosti, sa-l intelegi…
    El…ca o “mare valoare”, ca un scriitor “ilustru”ce se considera…cred ca si-a dovedit pe deplin capacitatile…acum, ne este clar cam ceea ce poate minunatul domn. E mai mult decat sufiecient…

    Cat despre EMINESCU….asta a fost si marea mea durere in liceu… Eu i-as fi acordat cel putin un semestru pt a-i aprofunda opera si pt a-l intelege…doar in felul asta te poti indragosti iremediabil de Eminescu:D
    Dar nu…se pare ca noi am devenit prea “cul” pt Eminescu…de asta termina elevii liceul si spun ca in “Somnoroase pasarele” e vorba despre niste pasari carora le era somn…
    Trist…

    Cerasela

    RăspundețiȘtergere
  6. Prima reactie cand am inceput sa citesc a fost de totala nedumerie...ce naiba l-a apucat pe Mihai sa-i faca reclama lui Cartarescu? Apoi am inceput sa rad si am ras de-a binelea pe masura ce savuram ,,critica" in stilul tamp, inexpesiv si aiuristic al asa zisilor critici din zilele noastre...Apoi am revenit la normal...Mda, si cu asta se spala creierele in ziua de azi...Trecand peste realitatea care este dureroasa si amara(sa promovezi asa ceva ca studiu la limba si literatura romana este o blasfemie), ramane totusi stilul absolut delicos in care scrii, Mihai, si talentul tau...
    Si pentru a nu iesi din limbajul de cartier, nu spun decat ,,Super tare! Tine-o tot asa!"

    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  7. Stiam articolul, la vremea respectiva s-a protestat impotriva calomiatorului cartarascu, dar acest excrement uman nici macar nu a avut bunul simt sa-si ceara scuze. Si de ce si-ar cere scuze in fond face parte din tagma nonvalorilor propagate de noul sistem de valori de dupa 1990.
    Va dau un exemplu sa vedeti cit este de infect acest individ: nu de mult am pierdut o alta lucrare semnata C. Brancusi, pentru ca statul roman nu a catadicsit sa liciteze pentru acea lucrare, iar cartarescu (invitat special cica) a promulgat ineptii pe postul de tv , ,,ca in fond ce ne durea pe noi capul de lucrarile lui Brancusi ca tot nu a trait la noi in tara,,.
    Daca el nu respecta valorile noastre ce sa mai vorbim de Michael Jackson de care cu nonsalanta prostului spune ca a lasat in urma doar niste videoclipuri.
    Respectele mele Mihai pentru comentariu, daca ar fi mai multi ca tine, poate ......

    RăspundețiȘtergere
  8. despre articolul lu nea nae cartarescu stiu, si la vremea respectiva am reactionat destul de ....... (cititi cometariile sa vedeti cum au reactionat oamenii)
    cat despre idila chiuvetei , este cea mai tare treaba pe care nu am citit-o niciodata.
    Debandada asta care este la noi in tot ceea ce inseamna existenta noastra ne a dus si ne duce la sapa de lemn si nu e de mirare ca in manualele de L Romana se gaseste unul ca nae cartarescu(asa ii zic eu)care e o mare nonvaloare Pe langa faptul ca este asa o mare nonvaloare, este si ca ala fudulul stiti voi, el sarmanul l ar contesta(daca nu l contesta) si pe Dumnezeu, nu mai e nimeni ca el( si chiar ca e fruntas pe ramura la capitolul 'non")
    ce naiba sa mai zici daca el , un rahat cu ochi ca el si a permis sa deschida gura despre MJ? omul asta ar trebui sa se spele pe dinti cand vorbeste de MJ sau mai bine sa taca cand vb de MJ
    nu merita osteneala nici sa i scri numele nici sa l amintesti darmite sa mai faci o analiza legat de "opera " lui sau de inexistenta lui
    poate ca el stia ca lumea o sa l linseze pentru ce a scris despre Mike, dar poate ca asta sia si dorit , ca sa fie si el bagat in seama numai conteaza cum
    gata........ ajunge duca se
    zuza

    RăspundețiȘtergere
  9. Ai mare dreptate Mihai. Am ajuns sa invatam in scoala despre nonvalori, sa promovam prostia, smecheria. Adevarata cultura, adevaratii artisti zac undeva scunsi in mizerie si anonimat din cauza unora "ca ... cum" il cheama?
    Ma doare sufletul. Am ajuns o tara care isi alunga valorile. Scuzati, nu tara ii alunga. Nu se poate asa ceva. Rusine...
    Mariana

    RăspundețiȘtergere
  10. Recunosc,nu am citit tot articolul si nici comentariul tau Mihai,dar din cele cateva randuri scrise de tine imi dau seama ca iar am sa ma tin cu mainile de burta de ras,cand am sa-l citesc pe tot.Asa ca spun de pe acuma ca ai dreptate in ceea ce priveste noile "valori"ale culturii noastre,sunt niste nulitati,pe care nu stiu ce "minti luminate" le baga pe gat bietilor copii la scoala de nu mai stiu ce merita si ce nu!

    Liliana

    RăspundețiȘtergere
  11. Oameni buni, una şi cu una fac două – eu nu ştiu multe, dar de un lucru sunt absolut sigur: inteligenţa şi talentul nu pot exista singure, decât împreună cu generozitatea. Asta e triada de aur, caracteristică oamenilor mari, pe care au avut-o şi Eminescu şi Michael – cei doi pe care mirobolantul neica-nimeni are tupeul să-i discrediteze. Un om generos este, în primul rând acela care îşi respectă şi apreciază semenii, acela care nu judecă, mai ales în necunoştinţă de cauză; acela care, din înălţimea talentului şi a inteligenţei sale, îşi permite să aibă o vorbă bună pentru alţi oameni, cu atât mai mult când acei oameni au demonstrat nişte aptitudini ieşite din comun. Dar lucrurile acestea îi sunt absolutamente străine lui monseur neica-nimeni. Şi mi-e necaz că suntem înconjuraţi de atâţia şi atâţia nefericiţi ca ăsta, şi mi-e necaz că datorită lui şi a altora ca el (câtă frunză şi iarbă, vorba ştim noi cui), noi ne pierdem identitatea naţională, ne pierdem valorile şi ne pierdem copiii.

    Vă mulţumesc mult, tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  12. n-am auzit niciodata de Mircea Cartarescu , e prima data cand citesc o poezie de-a domniei lui , nu spun decat atat. Am prieteni mai mici ca mine , boboci la liceu care scriu de o mie ori mai profund si mai frumos decat domnu asta pseudo-poet. Nu stiu eu multe despre dansu si despre cariera sa in literatura romana , dar nu inteleg ce dracu are cu Eminescu.
    Il ador pe Eminescu , liceul meu ii poarta numele , "O mama " a fost prima poezie pe care am invatat-o vreodata. Nu cunosc limba romana indeajuns de bine incat sa iau apararea lui Eminescu asa cum merita , dar domnu Cartarescu poate sa doarma linistit noaptea , pentru ca poeziile lui sunt niste adevarate mizerii. Daca aia e poezie scrisa si predata in scoli atunci putem considera oficial ca nimeni nu mai da doi bani pe invatamant si pe generatiile viitoare.
    Cred ca domnului Cartarescu i s-a spus prea mult ca e un intelectual ca saracu chiar a ajuns sa creada asta.


    P.S Nimeni nu ar trebui sa se lege de Eminescu. E printre putinii poeti adevarati pe care aceasta tara i-a avut . Daca in viitorul apropiat mai apar publicate poezii in genul "Poemul chiuvetei " sau cum s-o numi, atunci inseamna ca fabrica de poeti adevarati din tara noastra se desfiinteaza , daca nu cumva s-a desfiintat de multa vreme .

    Felicitari pentru postare dumnule Mihai. Ati fost aspru si haios in acelasi timp.

    madacrow

    RăspundețiȘtergere
  13. sunt curioasa, in manualele de romana din Bucuresti exista poezii de-ale lui Cartarescu ?

    eu sunt din Ardeal , mai exact din Targu Mures si inca nu am vazut poezii de-ale lui Cartarescu prin manualele scolare . Preferam sa-l studiem pe Blaga , MInulescu , Stanescu si bineinteles Eminescu.

    astazi le-am intrebat pe profesoarele mele din liceu daca noi o sa studiem Cartarescu. Am fost multumita sa vad ca amandoua au stambat din nas si-au spus nu .

    RăspundețiȘtergere
  14. am citit mai de mult, din pura intamplare, cateva fragmente dintr-o carte scrisa de acest cartarescu. Nu mai tin minte titlul cartii, ceva legat de "femei", dar nu are asa importanta... Ideea este ca acest asa-zis intelectual,in acea carte, prin povestirile chipurile din viata lui (!!), le trateaza pe femei in general, ca pe niste obiecte sexuale vulgare, lipsite de valoare, ca pe niste prostituate...A, mi-am amintit: "Cum iubim femeile..." Interesant, nu-i asa? Am primit cartea cadou de la o femeie, cica colega de servici cu mine...Si acea femeie aprecia acea carte, ca fiind ceva extraordinar...Ori nu stiu eu sa inteleg niste ironii?

    Corina P.

    RăspundețiȘtergere
  15. Ce sperietura am tras cand am inceput sa citesc ce ai scris.....credeam ca esti "fan" MC si nu intelegeam cum se poate asa ceva.....apoi mi-am revenit, of, ce bine!
    Sunt profesoara, asa ca iti inchipui prin ce chinuri trec ca sa respect anumite teme din programa. Norocul nostru ca avem ore la dispozitia profesorului si sa nu uitam ca de fapt de noi depinde ce facem la clasa cu asa "chestii extraordinare" si cu asa scriitori "geniali"....Cel mai tare ma supara demitologizarea viziunii poetice romantice, de fapt ma supara parodierea temelor si motivelor din capodopera eminesciana "Luceafarul". Asa ca eu le vorbesc intai copiilor despre Eminescu si "Luceafarul" si abia apoi despre "chestia" de mai sus, in sensul ca le amintesc de postmodernismul anilor optzeci.Putem face asta, materia de a IX nu intra (deocamdata)in tematica bacalaureatului. Asta ne-ar mai trebui, sa "trantim" elevilor ceva subiecte din asemenea aberatii. Sa vezi ce "perle" am culege atunci de la ei...Lasand gluma la o parte, nu stiu incotro ne indreptam si ce facem cu tinerii nostri. Ce pot ei intelege din aceste uratenii? Abia le intelegem noi....Dar ce vom face daca aceste "chestii" vor fi predate de profesori cazuti in extaz mistic in fata lui MC si care il considera pe Eminescu "cadavrul din debaraua Romaniei",( numit asa de un alt "genial" scriitor al zilelor noastre)? Vai de bietii nostri copii si vai de valorile noastre.....asa intelegem poate mai bine ce a vrut sa zica Hristos prin "vai voua, fariseilor!"

    RăspundețiȘtergere
  16. Sunt in clasa a IX-a si studiez astfel de grozavii,si va spun sincer ca si eu si colegii mei ne chinuim sa intelegem ceva de neinteles.Am "norocul" de a avea ca profesoara,o doamna care ne baga pe gat toate chestiile astea,si ne pune sa scriem si noi unele asemanatoare.Detestam gramatica,dar iubeam literatura.Dupa ce am dat de asa ceva,chiar nu stiu ce urasc mai tare...Stau ore intregi si incerc sa descifrez asemenea orori,si de multe ori prefer sa copiez ceva de pe internet,ca poate ma va lumina si pe mine,decat sa ma mai chinuiesc la asa ceva.La scumpa limba romana,lucrez dupa 2 manuale,un portofoliu,si o culegere.

    RăspundețiȘtergere
  17. Comentariul dv. seamana foarte mult cu cele pe care ni le baga pe gat la liceu.Profesoara mea este adepta acestor creatii,si de obicei,nu intelegem nimic din ce zice la ora.Cand ne cere parerea asupra unei opere,obisnuim sa batem campii.Asa satisfacem cerinte absurde asupra unor opere si mai absurde.

    RăspundețiȘtergere
  18. Acum devine personal.Am citit articolele pe care "ilustrul" le-a scris cu privire la Michael,si asta nu mai accept.Destul ca ma distruge pe mine la liceu cu nenorocirie lui,acum scrie tampenii si despre Michael.Asta nu mai pot accepta.A mers prea departe...

    RăspundețiȘtergere
  19. Printre altele, mc a ajuns celebru din cauză că mulţi dintre noi suntem snobi şi/sau ignoranţi şi trăim cu impresia că, dacă nu ne place sau nu înţelegem ceva, trebuie să ne ascundem părerile, de teamă să nu fim ironizaţi. Un om care a citit ceva la viaţa lui, fie şi numai literatura care se cere în programa şcolară (M. Eminescu, L. Rebreanu, I.L. Caragiale, L. Blaga, N. Stănescu etc.), dar citită cu simţ de răspundere, e capabil – şi are dreptul – să-şi exprime părerea despre ceea ce citeşte. Dacă nu ştiu ce critic al lu’ peşte (ex. securistul turnător N. Manolescu) afirmă că un rahat cu moţ e diamant, nu trebuie să luăm de bună tâmpenia asta, dacă bunul simţ ne spune că e o tâmpenie. Sintagma „Crede şi nu cerceta” nu e valabilă decât în cazul lui Dumnezeu, nu şi al parveniţilor cu acte, care au intrat în Uniunea Scriitorilor pe uşa din dos.

    Mă bucur să aflu că există profesori de limba română care nu văd rahatul cu moţ altceva decât... un rahat cu moţ, la fel cum mă bucur că există liceeni care nu se tem să-şi spună părerea clar şi răspicat.

    Vă mulţumesc mult, tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  20. Cartarescu, la un loc cu Patapievici, Plesu si Liiceanu se inscrie in tipologia perfecta a oportunistilor dispusi la orice compromis in vederea obtinerii unei faime supreme pe taramul literar sau filosofic. Nu conteaza cum o obtin, nu conteaza ca sunt niste nulitati din punct de vedere intelectual si uman, conteaza f. putin spre deloc in ce troaca se balacesc la un loc cu potentatii zilei, in timp ce manjesc cu laturi memoria marilor simboluri ale romanilor, despre care copii nostri au incetat sa mai invete in scoli!
    Au parte, in schimb, de imbecilitatile acestui oligofren din care, cu scuzele de rigoare, citez:
    ,,a şcoală se vorbeşte tot mai mult despre "strategii" pedagogice, despre proiecte pentru deschiderea apetitului pentru lectură a celor mici (sau mai mari). Dar, prin cine ştie ce perversiune ciudată, tocmai această insistenţă pe "deschiderea apetitului" pare să întărească blazarea elevilor, care se feresc, de regulă, de o carte cu atât mai mult cu cât profesorul îi scoate-n evidenţă calităţile, presupusa sau reala "măiestrie artistică"."
    Ia sa vedem, prin ce perversiune ciudata, grafomanule, ni se face scarba sa te citim:

    Orbitor, aripa stanga - vol.3

    ,,Si-
    acum vine (sic!) toti nemernicii astia sa ne spuna ca nu e revolutie
    in România? Cind moare lumea pe strada? Teroristii ce cacat sint, dupa
    mintea lor?" (pg. 411); "Ca sa zica cacaciosii astia de occidentali ca
    nu e revolutie, ca e manipulare la televizor"... (pg. 415);
    "inconjurat de un damf de rahat" (pg. 418); "Si eu ma cac in fata
    Comitetului Central ori de cite ori trec pe-acolo" (pg. 426); "Ca un
    ciine in lesa, te tiraste acolo unde-l duce pe el mirosul, la catele,
    in rahat". (pg. 436) s.a.m.d. Alte consideratii ale lui M.C. despre
    evenimentele din decembrie 1989, tavalite, bine de tot, prin sosul
    dejectiilor sale de individ complexat si incult: "Cred ca ridea
    teroristu' si cu curu' de ei" (pg. 412); "frontul de eliberare a p...
    ma-sii" (pg. 413); "Cind au auzit (rusii) de razboiul stelelor, au
    stiut ca i-au f... americanii" (pg. 415); "Un popor de teroristi, cu
    emitatoare in dintii cariati, incinsi cu benzi de mitraliera pe sub
    sube, cu boxuri in manusile de lina, cu pistoale la subtiori, cu cite-
    un tub de dinamita in anusuri si-n vagine" (pg. 416); "Bine-a zis cine-
    a zis: facerea de bine e f... de mama" (pg. 436); "Mesenilor le cazu
    falca. Adica cum, sa reguleze femeia uriasa?" (pg. 436 - "femeia
    uriasa" fiind Revolutia); "Doamne, ce-am facut! Am f... Revolutia
    româna!" (pg. 440) etc. Priviti si alte mostre ale halului in care
    scrie idiotul asta congenital: "Ca ma-sii i-a placut sula neagra" (pg.
    413); "Fara nici o ezitare, il sectiona din cosul pieptului pina la
    radacina sulii" (pg. 418)"

    Nu doresc sa citeasca nici unul dintre copii mei asemenea zoaie! Pentru simplul motiv ca in cazul in care ar avea inclinatii spre mizeria umana au de unde alege din literatura pronografica. La tine e vorba doar despre elucubratiile unei cazaturi!

    RăspundețiȘtergere
  21. V-as ruga,daca puteti,sa-mi spuneti parerea dumneavoastra despre o carte:Simona Popescu-"Exuvii".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O porcarie. Autoarea bate campii. E o semidocta cu aere de talent artistic...

      Ștergere

Vă rog să vă semnaţi dacă doriţi să comentaţi, ca să ştiu cine mi-a călcat pragul blogului :) Mulţumesc.