sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Rămas bun, domnule Adrian Păunescu!

...




Aseară, la un talk-show, invitaţii erau întrebaţi ce a însemnat pentru ei Adrian Păunescu. Realitatea TV întreba telespectatorii cum îşi amintesc ei Cenaclul Flacăra. Sunt convins că pentru mulţi dintre noi, cei care şi-au trăit adolescenţa în anii ’80 şi îşi amintesc perioada aceea, şi poetul şi cenaclul au o semnificaţie aparte. Pentru mine, Cenaclul Flacăra înseamnă serile târzii în care ascultam la radio (cred că era joia) secvenţe înregistrate din spectacole. Am prins atmosfera ultimelor reprezentaţii, înainte ca Cenaclul să fie desfiinţat şi eram prea mic – după părerea alor mei – ca să mă lase să merg pe stadion, în nebunia aia, dar aveam prieteni ai căror părinţi nu erau atât de prăpăstioşi şi care îmi povesteau mereu ce se mai întâmpla. Pentru mine, Cenaclul Flacăra înseamnă versurile unor cântece transcrise pe hârtie, cu urechea lipită de radio, şi fredonarea lor prin casă dimineţile, când eram singur acasă. “Cântec şoptit” (Poesis), “Ai, hai” (Doru Stănculescu), “Broasca ţestoasă” (Radu Gheorghe), “Şi totuşi, iubirea” (Partaj), “Căciula” (Ion Hagiu), “La adio, tu” (Vasile Şeicaru), “Puştoaico” (Ovidiu Haidu), “Să fie pace în lume” (Carmen Antal), “Iubita mea, ţi-am cumpărat un munte” (Constantin Dragomir), “Foaie verde spic de pâine” (Tatiana Stepa), “Clopotul reîntregirii” (Ştefan Hruşcă), “Jurământ la Putna” (Gil Ioniţă) – şi altele... şi altele... Cenaclul Flacăra mi-a inspirat dorinţa de a învăţa să cânt şi datorită lui am pus mâna pe o chitară pentru prima oară. M-am chinuit de unul singur, luni în şir, să învăţ câteva acorduri la chitară, ca să pot cânta “Rugă pentru părinţi”. Pentru mine, Cenaclul Flacăra era un loc unde se mâncau, la propriu, poezie şi muzică bună pe pâine. Iar Adrian Păunescu a fost cel care mi-a trezit dragostea de cuvintele aşezate frumos în versuri. Datorită lui am început să scriu şi primele mele poeme erau scrise în stilul lui. Până la sfârşitul liceului, când mă cucerise stilul bacovian, am scris á la Păunescu. Pentru mine, Adrian Păunescu înseamnă cărţile sale de poezii, groase ca nişte ceasloave, cu coperte negre, cumpărate “pe sub mână” pentru că am avut noroc cu o mătuşă care era contabilă la centrul de librării al oraşului. Cărţile acestea le-am citit din scoarţă-n scoarţă şi le-am păstrat cu sfinţenie până astăzi. Sunt primele cărţi de poezie pe care le-am citit; şi primul cântec pe care l-am compus a fost pe versurile poemului “Repetabila povară”. Pentru mine, Adrian Păunescu înseamnă “De la Bârca la Viena”, citită într-un tren personal, pe vremea când 100 km se percurgeau în mai mult de trei ore pe calea ferată. Şi mai înseamnă un intelectual desăvârşit, un om care a iubit cu ardoare ţara asta, un patriot incurabil... şi, după George Pruteanu, ultimul soldat care a apărat cu încrâncenare limba română. Pentru mine, Adrian Păunescu a fost întotdeauna cel mai mare scriitor român contemporan. Şi nici măcar nu e în manualele şcolare. N-a avut loc de Cărtărescu şi de alţi semidocţi.

Ce a însemnat Cenaclul Flacăra?... Ideea datorită căreia au existat oameni care, în anii ’80, în plină criză socialistă, în frigul şi foamea care ne cuprinseseră, au afirmat: “Dacă nu eram român, fugeam în România!”

Rămas bun, domnule Adrian Păunescu! Există oameni în ţara asta care îţi sunt datori, fie şi măcar cu amintirea unei clipe frumoase de muzică adevărată; şi care nu te vor uita.










...

12 comentarii:

  1. Cine isi mai aminteste cum se cumparau volumele lui inainte de '90?!..era o nebunie...nici un fir de praf nu apuca sa se depuna pe cartile semnate Adrian Paunescu. Eram saraci dar atat de bogati, eram captivi intre granitele tarii..dar atat de liberi. Oameni inimosi cu suflete imense au pus umarul si l-au urnit pe Mos Gerila sa ni-l aduca pe Mos Craciun...insa din sacul cu mult ravnitele daruri Mos Craciun a mai adus si multa indiferenta si raceala. Cata diferenta... am prins sansa de a merge la un Cenaclu pe stadion, parintii mei au avut nebunia si inconstienta e a ma lasa in vacanta de vara dintre a 7-a si a 8-a sa merg la un Cenaclu...am mers supravegheata desigur, vecina mea avea cu 3 ani mai mult decat mine, eram pe maini bune ( :) )... a zis mama la plecare "Sa va intoarceti inainte de 12 noaptea!", "Sa stati departe de grupurile de oameni, sa nu va amestecati cu ei!"... Cum sa pleci...la ora 9 stadionul era atat de plin ca nu te puteai misca decat cativa pasi in stanga sau in dreapta...nici gand sa poti ajunge la "poarta" si sa mai si iesi. Am stat acolo pana dimineata, am cantat , am recitat, am plans , am ras... ni se strangeau inimile daca Paunescu lipsea 5 minute din scena... respiram prin vorbele lui... nici nu mai tin minte daca a fost in ghencea sau giulesti..oricum eu locuiam in colentina..iar drumul de intoarcere l-am parcurs pe jos... numai la rau mi-am amintit ca e posibil sa fiu pedepsita pentru ca nu m-am intors inainte de 12. Nu m-a pedepsit nimeni, parintii au realizat dupa ce am plecat de acasa ca va fi imposibil sa ne intoarcem la timp, si-au facut griji toata noaptea, i-am gasit si pe ai mei si pe ai ei in curte ...cand ne-au vazut au inceput sa rada..dar in ochii lor se vedea ingrijorarea...

    Si apoi imi amintesc serile de joi cand asteptam cu sufletul la gura sa inceapa Cenaclul..si toate framantarile ..oare il mai da...oare nu-l mai da.... se mai intampla ca in cate o saptamana sa nu fie difuzat si nu era anuntati...imediat incepeau zvonurile..a fost arestat...l-au internat la "veseli"...etc. ...

    Am avut sansa sa traiesc vremuri bune ..zic eu..bune pentru ca am trait in acelasi timp cu oameni care au pus atat pasiune in tot ce au facut si au facut totul pentru noi. Tinerii din ziua de zi nu au aceeasi sansa ... noi aveam de ales intre pasiunea navalnica a poetului Adrian Paunescu si Cantarea Romaniei (au mai fost si alti frumosi nebuni care ne-au luminat vietile.. Poezia muzicii tinere cu Pitis ... sau..cine isi mai aminteste de piesa
    Plosnita cu Arsinel ?... si multe altele..ca nu le stiu pe toate).

    Tinerii de azi au de ales intre manele si o cultura din ce in ce mai scatofaga .. ne lipsesc visele ...s-au dus Visatorii!

    Odihna vesnica maestre!

    Niculina

    ps. Pentru cei care indraznesc sa-l judece: "Artistii si mai ales poetii traiesc cu alta intensitate momentele vietii. Nu-l mai judecati pentru ca a indraznit sa-si puna sufletul in versuri, nu-l mai judecati pentru ca avut incredere in oameni si ca a crezut in bunatatea lor."

    RăspundețiȘtergere
  2. Adrian Paunescu, Cenaclul Flacara.......... erau momentele noastre de desfatare.
    Cand a venit Cenaclul la Brasov pentru prima data, a fost paralizat tot in oras, nu se circula nu se facea nimic. Pentru timpul cat exista cenaclul la propriu pe strazi, era ca la manifestatie, zilele de 23 august sau 1 mai erau nimic dar absolut nimic pe langa ce insemna Cenaclul
    Imi aduc aminte ca m am rugat de ai mei doua zile si am si venit cu prieteni ca sa i convinga sa ma lase sa ma duc pe stadion dar tot nu m au lasat pentru ca le a fost frica in "marea aceea nebuna"
    pur si simplu erau cele mai placute momente si ca dovada, la distractiile care le organizam sambata seara , numai melodii de la cenaclul se cantau iar la scoala , in liceu faceam si noi cenaclul tot cu melodiile din Cenaclul Flacara
    Fara nici o discutie in privinta asta , acele vremuri erau net superioare vremurilor de azi si cu adevarat se putea vorbi de actiuni culturale in cel mai frumos si mai pur sens al cuvantului
    Mai era la un moment dat, Duminica sau sambata seara emisiunea maestrului Paunescu"Antena va apartine"
    Pai traiam toata saptamana ca sa vina acea zi in care sa avem ce vedea la tv
    Sunt multe de spus legat de vremurile trecute si oricat ar parea de aiurea , regret acele vremuri pentru ca noi , cei din acea generatie am gustat acele momente, le am mancat pe paine pentru ca erau deosebite dar mai ales ceea ce a fost de remarcat, era faptul ca tinerii erau atrasi de asta, de aceste minunate lucruri care se intamplau atunci si care facea ca viata noastra de tineti sa aiba culoare
    Atunci nici nu se punea problema ca sa existe liceu sau scoala care sa nu aiba activitati culturale si toata lumea se indrepta spre a face ca la cenaclul lui Adran Paunescu
    Ca Adrian Paunescu nu se regaseste in manualele scolare nu este nici o surpriza, sunt multi care nu sunt nici in cartile de istorie desi acolo este locul lor dar dupa cum bine vedem drumul nostru nici macar nu e inapoi , sunt cei care "stiu ce trebuie si cum trebuie sa fie" si asta o resimtim de 20 de ani
    Pacat doar ca a trebuit sa curga sange pentru nimic , cat despre tara si patriotism , acestea sunt cuvinte si notiuni care au cazut de mult in desuetudine
    Moartea lui Adrian Paunescu ne a saracit cu adevarat in ceea ce a mai ramas, in ramasitele culturii romanesti
    M am uitat aseara tarziu la un interviu a lui Victor Ciutacu cu Dl Andrei Marga si ceea ce am desprins doar ca unica ideea din tot ce se dezbatea acolo, este faptul ca se intentioneaza sa fim distrusi ca neam ca popor si ca si cultura

    Ramas bun Dle Adrain Paunescu si impreuna cu George Pruteanu doar o vorba am vrea sa ne mai spuneti......
    ZUZA

    RăspundețiȘtergere
  3. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!Sufletul lui ar pasi linistit in lumina,daca azi,la noapte,maine fiecare roman ar reciti o poezie de-a MAESTRULUI!

    RăspundețiȘtergere
  4. Adrian Paunescu…iubit,admitat,apreciat sau controversat,criticat,judecat deopotriva,a fost inainte de toate,gura de oxigen pentru o lume sufocata de teroarea comunismului.
    Lacrimile noastre de ieri incoace,de la aflarea cruntei vesti,sunt lacrimile aducerii noastre aminte,sunt lacrimile tineretii noastre rememorate trist,petrecute intr-un timp al disperarii si infrangerii.
    Cine nu a trait acele vremuri infricosatoare,nu poate intelege foarte bine ce au insemnat cuvintele “viata noastra,unde e,viata noastra,ce-ati facut cu ea?”,dar pentru cei care,atunci, au ramas inmarmuriti de curajul ascuns in aceste cuvinte,au insemnat o raza de speranta ca nu suntem singuri.
    Abia acum,privind retrospectiv si gandind cu mintea maturizata de trecerea anilor,ne dam seama ca “pactul cu diavolul” pe care maestrul l-a facut la acea vreme,cu riscul asumat al jertfei artistice personale,a fost o mutare geniala,unica si de un curaj inimaginabil,pentru ca noi sa mai credem,sa mai speram,sa mai supravietuim,pur si simplu.
    Atunci am trait cu trup si suflet,oarecum inconstient, acele momente inconfundabile ale cenaclului, acum insa, intelegem cu adevarat proportiile sacrificiului lui si pretul platit pentru noi.
    Ramas bun,poet al tineretii noastre,cu speranta ca nu ne vom intoarce la repetabila povara a uitarii…
    Simona B

    RăspundețiȘtergere
  5. Dumnezeu sa-l ierte si sa il ,odihneasca in pace...
    A trait mult prea intens si mult prea mult pentru puterea noastra de a intelege.A trait cu mult, mult mai mult fata de cat o sa traim noi vreodata!
    A trait cu sufletil si cu inima!

    RăspundețiȘtergere
  6. O lacrima pentru cel care ne-a facut tineretea mai frumoasa. Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sincere regrete pentru cel care si in ultimul moment nu s-a gandit la el ci la poporul lui...

    RăspundețiȘtergere
  8. Avand in vedere varsta mea, nu pot spune ca eram la curent cu Cenaclul Flacara, dar pot spune ca poeziile lui si-ar fi avut sensul si ar merita sa-l aiba in programa limbii si literaturii romanesti, dar asa cum a zis si Mihai, sunt altii , care nu au treaba nici macar cu scrisul, daramite sa mai reprezinte si ca persoana, gandire, inteligenta pentru Romania...pacat ca ne parasesc oamenii de valoare...dar si mai pacat este faptul ca nimeni nu le va pasi pe urme, Romania este o tara prea ocupata sa promoveze analfabetismul si lipsa celor 7 ani de acasa...trist.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  9. Mihai,
    am scris un comentariu, ar fi fost primul daca ar fi fost postat, nu stiu ce se intampla dar asta este
    Ceea ce pot spune despre titlul acestui post, este faptul ca adolescenta mea s a desfasurat pe coordonatele emisiunilor Antena va apartine, pe actiuni culturale din ciclul Cantarea Romaniei si a Cenaclului Flacara
    Indiferent ce a facut si cui a servit, Adrian Paunescu a fost un izvor de cultura in cel mai bun si pur sens al cuvantului
    Chiar daca ne uitam la tv la emisiunile lui pt ca nu aveam altceva, acestea erau de buna calitate si cu ecou de bun augur in mintea tinerilor care chiar aveau modele atunci, aveau de unde invata cateceva, fiecare mai incerca sa scrie cateva versuri, sa mai puna mana pe o chitara sa faca ceva frumos, sa mai citeasca o carte
    Cand se vor duce si REBENGIUC SI BELIGAN SI ARSINEL SI PIERSIC vom ramane cu GUTA SI CU SALAM SI PARIZER si dupa cum vedem copiii de azi vor sa fie cand vor fi mari, fie fotbalisti(ceea ce nu e chiar asa rau daca ar fi ca Hagi) fie Monica (Moni) fie Guta, sau Bianca pentru ca asta vad copiii si tinerii la tv, de acolo se aleg modelele
    Mai ramane sa avem ca presedinte de stat un "copil de aur sau argint" ca se poarta tare "bijuteriile"
    Zuza

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-e dor de poezie, mi-e dor de muzica din suflet, care sa ma faca sa mi se stranga inima si lacrimile sa-mi curga pe obraji...mi-e dor de frumusete si caldura umana, mi-e dor de sensibilitate....

    Nadia

    RăspundețiȘtergere
  11. Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii şi mă bucur că sunt atâţia români care apreciază poetul şi omul Adrian Păunescu.

    Zuza, sper ca, până să dispară şi ultimii români mari, să mai răsară alţii, ca să nu rămânem doar cu Guţă-de-maimuţă, Parizer & Co.

    RăspundețiȘtergere
  12. Va ror frumos spunetimi Titlul sau dati-mi un link cu versurile acestea "Sa ni-l aduca pe Mos Craciun" de Adrian Paunescu . Eu unu nu imi mai aduc aminte ... Va rog frumos

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să vă semnaţi dacă doriţi să comentaţi, ca să ştiu cine mi-a călcat pragul blogului :) Mulţumesc.