duminică, 7 martie 2010

DE 8 MARTIE

...


Pentru cele fără de care viaţa noastră ar fi lipsită de farmec, de ziua lor le urez un sincer şi călduros La Mulţi Ani!






Cu această ocazie, fac un anunţ: proiectul la care lucrez de câteva luni, este un roman. Acesta este motivul pentru care nu m-am arătat, în ultima vreme, atât cât ar fi trebuit şi cât aţi fi meritat. Vă mulţumesc pentru îngăduinţa cu care mi-aţi suportat absenţele şi pentru răbdarea cu care aţi aşteptat să mai postez câte ceva ori să răspund la comentarii. Vă mulţumesc pentru că existaţi, pentru că nu m-aţi uitat şi pentru că, datorită vouă, am ajuns să scriu o a doua carte. Nu dau acum mai multe detalii, deocamdată vă spun că, cel mai probabil, se va numi „Satrange – iubita secretă a regelui”, iar mai jos vă prezint introducerea. Şi, desigur, aştept cu interes opiniile voastre :)


***

Priveam femeia din faţa mea, femeia lângă care trăiam de zece ani şi pe care credeam că o cunosc – dar pe care dintr-odată îmi dădeam seama că în realitate o cunoscusem prea puţin, în egoismul meu de bărbat profund ancorat în cotidian şi care n-a crezut niciodată în vise. Era la fel de frumoasă cum o ştiam, la fel de serioasă şi de fragilă; dar în ochii ei de culoarea nopţii apăruse o umbră pe care n-o cunoşteam şi mă întrebam dacă nu cumva umbra aceea fusese acolo dintotdeauna, doar că nu ştiusem eu să o văd. Stăteam la masa din bucătărie, faţă în faţă. Între noi erau două căni de cafea şi un munte de tăcere. Îi auzeam vocea ca printr-o sită deasă, din ce în ce mai încet, până când n-am mai auzit-o deloc. O priveam, îi urmăream buzele dar nu înţelegeam ce-mi spunea – ori nu voiam să pricep. Un scrâşnet m-a dezmeticit brusc şi m-am trezit cu toarta cănii ruptă, în mâna mea.

– Nick, te iubesc. Dar tu ştii bine că nu l-am uitat niciodată pe el.

Îmi aminteam foarte bine, da... îmi aminteam că mi-a spus cinstit, de la bun început, că marea iubire a vieţii ei era acel artist, extrem de popular. Îmi aminteam de începuturile relaţiei noastre, când se întâmpla ca, uitându-mă în ochii ei, să văd conturul unui alt bărbat... Îmi aminteam că, în timp, reuşisem să accept faptul că ea nu era numai a mea şi că, în tot restul anilor care au urmat, mă amăgisem cu gândul că oricum el era teribil de departe şi nu avea cum să-l întâlnească. Pentru o clipă, m-am mirat cât de uşor ne găsim noi înşine groapa de nisip în care să ne îndesăm capul, precum struţul care e convins că, dacă el nu vede pericolul, înseamnă că acesta nu există. Iar atunci când, în urmă cu opt săptămâni, ştirile au anunţat că el a murit, dintre toţi bărbaţii din lume care s-au simţit geloşi vreodată în viaţa lor, eu am fost cel mai uşurat. În sfârşit, pericolul trecuse şi de-acum puteam să-mi scot capul din nisip. Rhea... a suportat bine vestea, sau cel puţin aşa mi s-a părut atunci. N-a plâns, n-a oftat, nu a comentat absolut nimic. M-am bucurat să o văd calmă, pentru că mă temusem de o furtună devastatoare. Şi, ca un orb, n-am observat minutele lungi în care se încuia în baie şi din care ieşea cu paşi înceţi, pe întuneric, să nu-i văd ochii plânşi. N-am simţit că se scufunda într-o tristeţe din ce în ce mai adâncă; n-am realizat că, atunci când făceam dragoste, se agăţa pur şi simplu de mine ca de un colac salvator. Eu am interpretat asta, atunci, ca pe o rupere de trecut şi mă bucuram că, în sfârşit, revenise cu picioarele pe pământ.

– Nick, spune-mi ceva... Mă sperie tăcerea ta.

Pe ea o speria tăcerea mea, dar pe mine mă îngrozea să conştientizez dintr-odată că iubirea nu era aşa cum o crezusem eu; că nu se rezuma la a dormi, a mânca şi a bea cafeaua împreună. Atâţia ani mi-a fost alături, atâţia ani am stat liniştit ştiind că era suficient să întind mâna şi să o simt lângă mine; iar acum mă izbea, ca un pickamer în cap, teama că aveam sa o pierd. Afară era un soare arzător; o rază subţire a intrat pe fereastră şi s-a înfipt în mijlocul mesei. Ziua aceea de august începuse aiurea. Şi aveam sentimentul acut că avea să evolueze şi mai aiurea.

M-am ridicat brusc, mormăind ceva despre pacienţii care mă aşteptau la cabinet, căutând să fug de o discuţie mai profundă. Ştiam că eram penibil, că discuţia aceea trebuia să aibă loc odată şi-odată, dar nu mă simţeam în stare să o suport atunci. Habar n-aveam ce voia Rhea să-mi spună dar în clipa aceea chiar nu eram curios să aflu. Am sărutat-o grăbit pe frunte şi am ieşit, lăsând-o, ca un mizerabil, în ghearele demonilor, cu privirea fixată pe cana mea de cafea, cu toarta ruptă.

Pe drum spre cabinet, am încercat să-mi mut gândurile de la Rhea şi problema ei, către problemele mele profesionale. Prima pacientă programată era o depresivă care la începutul tratamentului voia să-şi vândă casa iar banii obţinuţi să-i împartă la săraci. Familia, disperată că avea să rămână pe drumuri, a adus-o la mine mai mult cu forţa. Acum eram la jumătatea terapiei, nu mai voia să vândă casa, voia să se angajeze şi să împartă salariul la săraci. Era totuşi o evoluţie. Aveam mari speranţe ca, până la sfârşitul şedinţelor de psihoterapie, pacienta mea să se rezume la a împărţi mărunţişul din portmoneu cu cerşetorii de la colţul străzii.

La semafor, un panou publicitar imens afişa prima pagină a unui ziar, cu titlul imens: „Regele a murit!” iar alături, imaginea „rivalului” meu. Mi-am mutat privirea în partea opusă, ca să nu mai văd. Dar în partea opusă, nişte puşti făceau un flash-mob, pe una dintre melodiile lui. Am început să-mi simt sângele urcând în valuri şi inundându-mi ţeasta. La radio ştiam că nu avea sens să dau drumul – de opt săptămâni nu se difuza decât muzica „lui”. Am luat un cd fără să mă uit şi am dat „play”. A început cu Daniel Bedingfield – „Nothing Hurts Like Love”. Minunat... Parcă mi-l cânta mie... Mi s-au incleştat mânile pe volan. Am fost cât pe ce să lipesc de asfalt un moş căruia-i venise ideea să traverseze pe unde n-avea voie. Am sărit la melodia următoare. Josh Groban – „Remember”: „Aminteşte-ţi, voi fi aici în continuare; atât timp cât mă vei păstra în amintire...” Ăsta era pentru Rhea şi iubitul ei din umbră. Altul la rând. Billy Joel – „Honesty”. „Nu am nevoie de o faţă drăguţă care să-mi spună lucruri drăguţe; nu am nevoie decât de cineva în care să cred...” Mi s-a pus un nod în gât. La urma-urmei, Rhea a fost sinceră cu mine întotdeauna. Nu mi-a ascuns că mai iubea şi pe altcineva şi, cât timp am fost împreună, a făcut tot posibilul să mă menajeze: nu a afişat nicăieri în casă fotografii de-ale lui; nu a ascultat muzica lui în prezenţa mea; nu vorbea despre el aproape niciodată. Şi poate că, da, se agăţase de mine ca să uite – să-l uite.

M-am simţit dintr-odată teribil de vinovat; pentru că am căutat mereu să privesc cu detaşare profesională problemele de sănătate ale pacienţilor mei, de teama de a nu o lua pe câmpii; şi n-am fost în stare să o simt pe femeia de lângă mine – cea care ar fi trebuit, într-adevăr, să mă preocupe. M-am hotărât ca, la întoarcere, să o iau de mână, să ne aşezăm din nou la masa din bucătărie şi s-o ascult, asa cum nu o făcusem niciodată în cei zece ani. Să o ascult, chiar fără să spună un cuvânt.

Am dat muzica la maximum şi astfel am supravieţuit traficului de iad, până în cvartalul unde se afla cabinetul meu închiriat. Depresiva mea tocmai avusese o nouă criză şi regresase de la împărţeala salariului la cea a banilor de pe casă. A trebuit s-o iau de la început şi să o conving că salariul e mult mai convenabil pentru toată lumea. Cu speranţa ca, cel puţin până la şedinţa următoare, să rămână la stadiul de a-şi dona leafa, am trimis-o acasă şi m-am ocupat de următorul pacient: un tânăr care îşi injectase benzină în testicule şi apucase să-i dea foc unuia. Fusese externat de curând, cu jumătate din podoabe extirpată şi trebuia să-l conving să se lase de „meseria” de piroman. Era o treabă extrem de grea, tipul era decis să nu se lase cu una-cu două. Îi puneam întrebările automat şi nu mă puteam împiedica să mă gândesc la faptul că dacă toţi aceşti oameni ar fi avut acasă câte o familie întreagă la cap, care să-i înţeleagă şi să-i sprijine moral, atunci eu aş fi rămas fără obiectul muncii. În schimb, îi îndopam cu antipsihotice şi anxiolitice care să-i aducă la letargie; ei se întorceau acasă iar la şedinţa următoare reveneau adeseori cu simptomele agravate. Era ca un cerc vicios: aceşti pacienţi aveau nevoie de afecţiune din partea familiei, iar familia nu o putea oferi pentru că deja era epuizată de problemele cauzate de boala lor. Piromanul a ieşit din cabinet, după ce am reuşit să-l conving să mai amâne treaba cu incinerarea celuilalt testicul. Măcar până când reuşeam eu să-l sedez bine.

Asistenta a intrat să-mi spună că în anticameră era cineva care n-avea programare. Înainte să apuc eu să-i spun că nu mai primesc pe nimeni, persoana respectivă şi-a băgat capul pe uşă. Era un ins înalt, slăbănog, cu barbă, într-un trenci ponosit şi cu o pălărie cu boruri mici îndesată pe cap. Primul gând a fost să-l dau afară, dar ceva m-a oprit. I-am făcut semn asistentei să mă lase cu el. Omul s-a apropiat, s-a aşezat pe fotoliul din faţa mea şi, privindu-mă drept în ochi, mi-a spus, cu vocea unuia care tocmai alergase maratonul vieţii lui:

– Te caut de 16 ani.




...

33 de comentarii:

  1. MIHAI...

    Dupa aceste luni pe blog-ul tau...sunt sigura ca pot sa spun ceea ce voi spune...fara ca tu sa interpretezi gresit vreunul din cuvintele mele...

    Mihai...iti multumesc pentru tot,te apreciez si iti sunt recunoscatoare pentru tot ce gandesti si scrii aici...pentru rabdarea cu care ne accepti...cu bune si rele...pentru ca desi am tulburat de atatea ori apele...nu m-ai mustrat niciodata...m-ai inteles si m-ai incurajat tacut...sa nu dau bir cu fugitii...si crede-ma...imi pare rau pentru fiecare moment in care simt ca te-am dezamagit...
    DAR...
    Cele cateva fraze din romanul tau pe care tocmai le-am citit...le-am simtit ca pe o palma...desi sunt sigura ca nu asta ti-a fost intentia...
    Ma simt...ultimul om...
    Ma simt...fara sa vreau...acea femeie din romanul tau...si mi-e mila de acel barbat...din "romanul meu"...
    Abia astept sa citesc si restul...dar ma tem ca atunci ma voi simti de-a dreptul jucata in picioare...Va fi o experienta noua...:)
    Stii...noi...(pentru ca stiu ca nu sunt singura,multe se vor regasi acolo...)...noi nu am vrut sa fie asa...
    Cand mi-a luat-o inima din loc...atunci...demult...nici prin cap nu-mi trecea ca va fi pentru toata viata...
    Mereu am incercat sa ma conving ca nu fac pe nimeni sa sufere...si chiar mi-am dat silinta...
    In 25 iunie...am reactionat exact ca acea doamna din frazele tale...
    Nu m-am ascuns in baie...dar m-am ascuns in visele mele...Ma ascund in continuare...Nu vreau sa ranesc pe nimeni...Si mereu am crezut ca am reusit...
    Acum...nu mai sunt atat de sigura...

    RăspundețiȘtergere
  2. Wow! Mihai, nici nu se putea un cadou mai frumos! Crede'ma ca sunt in culmea fericirii! N'ai idee cat ma bucur pentru tine! Si sa stii ca chiar daca nu am mai scris demult, nu te'am parasit, am fost mereu aici..zi de zi, saptamana de saptamana, luna de luna :) Sper ca iti amintesti de mine :) Iti doresc tot succesul din lume cu noul proiect si astept cu nerabdare sa citesc continuarea, speram cat mai curand! Ma inscriu pe lista de pre-order. :) La multi ani, cu ocazia zilei de 8 martie ii doresc si sotiei tale! :)

    Multumesc, mulumesc, multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Mihai,multumim Mihai pentru urari!
    Abea astept sa citesc restul proiectului...Ma identific in acel personaj feminin din romanul tau si simt ca o parte din traile ei (ramane sa vad daca nu toate)sunt cumva si ale mele,nestiute de nimeni,nedescoperite de ceilalti,nespuse vreodata...Astept romanul!
    LA MULTI ANI tuturor doamnelor si domnisoarelor,cat si celor a caror zi de nastere este luna aceasta!
    Alina

    RăspundețiȘtergere
  4. Ok Ok Ok....sunt de-a dreptul "PAF" :))

    Mai mult decat interesant ceea ce ne-ai prezentat...am o vaga banuiala despre ce ar fi vorba, dar prefer sa astept. Avand in vedere talentul tau pe care ni l-ai impartasit in aceste luni, nu ma indoiesc ca va fi ceva de-a dreptul minunat! Si inca de pe acum am rezervat loc in biblioteca! As putea sa-ti spun ca faza cu "baba si piromanul" sunt magistrale....si acum rad...pur si simplu nu ma pot opri :))

    Asta nu inseamna ca restul nu mi-a placut sau nu m-a "atins"...dar dincolo de sentimentele pe care le inspira ceea ce ai postat, se gaseste si o doza de comic...iar asta este minunat!!! Sa nu uitam niciodata sa zambim....

    Altceva ce mai pot spune, opinia mea este...abia astept momentul cand ne vei da vestea ce-a mare!!!

    Tot respectul pentru tine,
    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  5. Mihai,
    Citind doar introducerea, pana la fraza de suspans in care ne-ai lasat, nu pot spune decat ca abia astept sa apara cartea si sa citesc continuarea. Presimt ca va fi o lectura cap-coada fara intrerupere, chiar daca va fi o noapte alba si chiar daca...citindu-ti randurile, m-am simtit demascata. Nu voi intra in amanunte, dar pur si simplu mi-am tinut respiratia, aveam senzatia ca cineva spune “povestea” mea de dupa acel nefast 25...Sentimentul de vinovatie se face tot mai puternic simtit, dar...nu ma mai pot opri. Fac totul pentru ca trebuie facut, pentru ca n-are cine sa faca si “partea” mea, abia asteptand sa-mi termin “datoria” si sa revin in lumea mea....cu el, cu regele....Am incercat sa vorbesc, sa ma explic, sa-mi fac inteleasa starea pe care o simt, dar...n-a mers. Atunci m-am inchis mai mult in mine, continuand cu zambetul pe buze, dar nimic nu mai este ca inainte......Si m-a mai dus gandul la o mai veche postare a ta: “Dangerous”....citez “Ce m-aş face eu, dacă aş fi nevoit vreodată să concurez cu un asemenea bărbat?... Nici nu pot să mă gândesc la asta. Mai bine mă rog să nu se întâmple niciodată.” Era vorba de barbatul ”periculos …de bun”, Michael Jackson.
    Indraznesc sa ma consider printre cele ”fara de care viata ar fi lipsita de farmec” si sa-ti multumesc din suflet pentru urare si pentru superbul buchet de flori.
    Tot ce-i mai frumos si bun in lumea asta, sa fie si pentru tine !

    RăspundețiȘtergere
  6. Multumesc si eu, Mihai, pentru acest cadou de 8 Martie.
    Primele randuri din el dor....Te trimit, ca femeie....inapoi. Inapoi, intr-o zi de vara, atat de fierbinte incat nu putea prevesti nimic altceva decat sfarsitul a ceva ce nu poate fi descris in cuvinte. Te fac, aceste randuri, sa-ti amintesti cum s-a prabusit lumeain jurul tau,cum simteai ca oricat ai urla, nu poti sa exprimi suficient. Iti reamintesc de furie pe care ai simtit-o...de furia aia a fiarelor ranite, acea furie care te face sa urli spre cer si sa intrebi: "esti acolo? existi??? Si daca existi, de ce dai voie sa se intample asta??? Nu stiai ca nu vrea sa vina?".
    Apoi bezna. O bezna totala...un abis. Amorteala...inertie. Si nodul din gat...si You are not alone, pe repeat, zile intregi. Apoi durere din nou...momentul in care intelegi. Ultima firimitura de bine din lume a fost spulberata de vant. Si doamne....ce lume urata. Parca abia acum o vezi asa cum e....goala, muta, surda...mutilata. Pentru totdeauna.
    Apoi....nebunia din jurul tau. Televizoarele care canta Billie jean mult prea tarziu, oamenii cu o manusa de pe strada, ziarele ,revistele.... Toate iti spun un singur lucru. El, e inca acolo.
    FLORENTA, iti dedic urmatoarele versuri:"Nepoata draga! De-n zadar
    Te vad plangand.
    De cum te zbuciumi, tu te stingi
    Si inima din noi o frangi
    Ne doare c-a fost scris asa,
    Ne dori mai rau cu jalea ta:
    De-aceea, doamna, te-am ruga
    Sa nu mai plangi.
    Pe cer cand soarele-i apus,
    De ce sa plangi privind in sus?
    Mai bine ochii-n jos sa-i pleci,
    Sa vezi pamantul pe-unde treci!
    El nu e mort! Traieste-n veci,
    E numai dus." Octavian Goga - Moartea lui Fulger.
    Imi cer scuze ca nu am mai aparut. Am niste probleme pe care trebuie sa le rezolv. Imi e tare dor de voi toti, si va iubesc mult.

    RăspundețiȘtergere
  7. http://www.youtube.com/watch?v=hnfa7r6y1ZI&feature=channel

    Eu sunt mare fan India...asa se explica acest link:)) Festivitatea de premiere a avut loc pe 28.02, dar a fost difuzate ieri (7.03).

    Un tanar actor si foarte bun dansator i-a adus un omagiu Regelui...nu cred ca sunt subiectiva, cand spun ca este de-a dreptul fenomenal...ca se putea si mai bine partea a 2a...dar totusi pentru mine este super Ok.

    Daca acceseaza link-ul cineva, sa-mi spuna si mie parerea de acest tribut.

    Nu ma alergati...pentru acest link....va rog:D

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc Mihai pentru urari, si sunt cele mai frumoase pentru ca vin de la tine, de la cel care mi-a mai inseninat zilele cele grele si amare din 25 iunie incoace.
    Sa-ti dea Dumnezeu sa termini ce ai inceput pentru ca eu stiu ca va fi ceva special.
    Sa te ajute muza.
    Violeta

    RăspundețiȘtergere
  9. Waw, waw, waw
    Un martisor inestimabil pentru ca atinge sufletul si ce poate fi mai deosebit si mai nepretuit decat acele lucruri care ating sufletul.
    Cat despre roman....... v a fi unul universal cuprinzand in paginile lui taina ascunsa a mii si mii de femei care au carat prin viata acest vis, un vis care probabil se va sfarsi odata cu ele.
    Cred ca este o dovada de iubire a ta fata de noi vazand in tot acest timp zbuciumul nostru care uneori poate te a facut sa zambesti , alteori ai luat aminte la lucrurile serioase si pentru asta nu ramane decat sa multumim. Abia astept cartea
    LA MULTI ANI ! si celei dragi tie

    RăspundețiȘtergere
  10. Mihai multumes frumos pentru urare si pentru buchetelul superb! Cat despre proiectul tau abia astept cartea.
    Subscriu la postarea Florentei care cu talentul ei a stiut sa il transmita atat de bine.
    L.O.V.E.

    RăspundețiȘtergere
  11. Am intrat azi aici avand cu totul alte ganduri decat cele pe care le am acum cititd ce ai scris.
    Cuvintele tale, Mihai, gandurile tale pentru noi mi se par extrem de emotionante...Nu stiu daca e cuvantul cel mai potrivit dar eu parca ti-am simtit sufletul prin ele. Si le-am citit o data, de doua ori, de trei ori, de patru ori si de fiecare data am simtit din ce in ce mai mult prietenia ta si dragostea ta pentru noi.
    Inca mi se pare incredibil ca v-am intalnit...ca te-am intalnit Mihai, ca am fost printre cei care au asteptat cu sufletul la gura sa postezi cate ceva, ca inima imi tresare de fiecare data cand citesc ceva scris de tine, ca am fost printre cei care au mers pe urma pasilor tai inca de la inceput...
    Tie iti datorez faptul ca am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni si ca am invatat atat de multe in tot acest timp.

    Cand ai spus mai demult ca lucrezi la un proiect nu mi-as fi imaginat niciodata ca poate fi vorba de un roman :) Cred ca ne-ai surprins placut pe toate.
    Inceputul cartii e tulburator, impresionant, cu atat mai mult cu cat e povestea a sute de femei. N-as putea ghici care e finalul. Oricum m-ai facut extrem de curioasa cu fragmentul pe care l-ai postat.
    Mult spor la scris...multa inspiratie si putere de munca iti doresc.


    Si acum fetelor revin la voi :)
    N-am vrut sa va las la urma dar Mihai e asa imprevizibil uneori ca nici nu mai stiu cum sa reactionez :))
    Va doresc o zi senina de 8 martie...Desi vremea nu vrea sa tina cu noi, sper sa aveti sufletul senin si si multa multa iubire in viata voastra.
    Acesta este cadoul meu pentru voi
    http://www.trilulilu.ro/IoanaMJJ/ad5a8c37e80058

    V-am pupat pe toti,
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  12. Superb! Vocabularul meu e prea limitat sa pota descrie senzatia pe care mi-a provocat-o acest text. Tot ce pot spune e... doamnelor si domnisoarelor... e timpul sa ne predam... cineva ne cunoaste si ne cunoaste bine! :)
    Mai are sens sa spun ca abia astept continuarea?! :)

    Cele mai bune ganduri si mai calde urari le transmit si eu tuturor femeilor din aceasta familie. La multi ani!

    aura

    RăspundețiȘtergere
  13. In primul rand La multi ani!tuturor doamnelor si domnisoarele,sper sa aveti parte de toata fericirea din lume.Mihai ,la multi ani si femeilor din viata ta,sunt sigura cu sunt niste femei norocoase ca si noi de-altfel,norocoase ca te-am intalnit.Astept cu nerabdare cartea ta si iti marturisesc ca o doresc si pe cea anterioara,de care nu m-am putut bucura din pricina celor 2000 de km care ma despart de Romania.Nu am indraznit sa sper ca o vei expedia in italia asa ca am asteptat.Si asteptarea sper ca va lua sfarsit peste 3 luni.URA!Ma regasesc si eu intr-o oarecare masura in eroina cartii.Nu nu am un barbat care sa fie gelos pe Michael dar am o intraga familie si o gramada de prieteni care se uita ciudat cand ma vad cu ochii in lacrimi cand il vad la tv,care imi spun cuv de genul:daca o sa mor eu,nu o sa plangi atat etc.Si asa cum a spus si fetele suntem multe si cred ca multi barbati care se vor regasi in personajele cartii.M-am tot intrebat ce pregatesti si trebuie sa recunosc ca mi-ai depasit asteptarile.M-am gandit toata dimineata la ce vei posta si vreau sa-ti multumesc ptr tot,ptr surprizele tale,ptr postarile si emotiile pe care le traiesc citindu-le si mai ales ptr familia care s-a creat in jurul lui Michael si al tau.Va pup pe toti.

    RăspundețiȘtergere
  14. ..."speechless".. eu nu mai pot sa spun nimic decat ca astept cu nerabdare continuarea:)Am citi aseara si azi toata ziua m-am gandit la ce poate urma dupa "-Te caut de 16 ani." Felicitari si mult succes!
    Multumesc mult!m-a surprins foarte placut aceasta postare, si, sincer, primul lucru la care m-am gandit dupa ce am citit a fost teoria lui E.A.Poe despre cum trebuie sa atragi atentia cititorului din primele randuri (primele cuvinte daca se poate:)) Dumneavoastra ati reusit de la inceput sa ne atrageti atentia si pentru asta va felicit, va admir si va respect!
    Sunteti o persoana minunata care merita tot binele din lume!

    De 8 Martie, va urez si eu tuturor,
    La multi ani si multa iubire!

    RăspundețiȘtergere
  15. Asta da surpriza!!!
    Cuvintele sunt de prisos....subscriu celor spuse de fete inaintea mea.

    Nu pot decat sa-ti multumesc si eu...pentru zilele mai suportabile si mai frumoase pe care continui sa ni le faci din iunie pana astazi!

    Astept cu nerabdare publicarea romanului....care, dupa introducere se anunta a fi unul cu totul si cu totul SPECIAL, in stilu-ti caracteristic :) !

    P.S. La Multi Ani tuturor femeilor din viata ta: mama, sotie, sora!

    P.S.* La Multi Ani si voua fetelor! Domnisoare, doamne si mamici, sa fiti fericite si iubite!

    Va pup!

    RăspundețiȘtergere
  16. multumesc, Mihai!!LA multi ani tuturor, o primavara frumoasa si linistita!!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Mihai,ma alatur fetelor si iti multumesc pentru cadoul de 8 martie,un cadou special,iar la buchetul acela frumos de flori ai adaugat o surpriza..si ce surpriza.. un roman pe care abia astept sa-l citesc in continuare, introducerea m-a impresionat si mi-a adus zambetul pe buze cand citeam notele comice.. Numai bine iti doresc,sa duci pana la capat proiectul.

    Ioana,multumim pentru filmulet, frumos, foarte frumos..."wish you were here",mi-a facut placere sa o ascult..

    Va imbratisez pe toti cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  18. Mihai, multumesc lui Dumnezeu ca existi.
    Multumesc sortii ca intr-o zi de iulie mi-a indrumat pasii spre acest loc minunat in care am gasit oameni cu suflet mare, oameni care, ca si mine, sufereau in liniste si nu puteau sa-si strige durerea. Aici am gasit alinare. Nu stiu cum faci dar de fiecare data, ne dai "medicamentul" potrivit.
    Am citit si rascitit introducerea... Superb. Nici nu se putea altfel, avand in vedere toate cele scrise de tine pana in prezent... Nu vreau deocamdata sa stiu mai multe. Astept rezultatul final. Am o intrebare, la care nu astept neaparat raspuns. Oare cu cine e mai usor sa te confrunti? Cu o persoana in carne si oase sau cu o fantasma, cu un vis?
    Scuze, pentru absenta mea. Am avut doua luni de "foc", dar sa stiti ca nu v-am parasit.
    Sunt si raman acelasi cetatean,
    Mariana.
    A... si...
    La multi ani tuturor "martienilor".

    RăspundețiȘtergere
  19. Suuuper fain:)
    Super, super!
    Ce mi-a placut...
    De cand am murit regele am trecut prin tot felul de stari... Una din concluzii a fost ca daca Dumnezeu vroia ca iubirea fata de acest om sa se implineasca...se implinea.:)
    Asa ca ma rog la bunul Dumnezeu sa imi gasesc acea dragoste totala in care setea mea pentru spirit sa fie implinita.
    Iar el...el? Dumnezeu sa il odihneasca in pace si sa nu uitam sa luptam, sa avem caracterul lui si sa vindecam lumea!!! E menirea noastra:)

    RăspundețiȘtergere
  20. Multumesc pentru urari,toate cele bune si fetelor din familia ta!

    In ceea ce priveste romanul,sunt sigura ca va fi ceva OK,pentru ca tot ce are legatura cu Michael nu poate fi decat la superlativ!


    Cu prietenie,Liliana

    RăspundețiȘtergere
  21. Un "cadou" de 8 martie absolut neasteptat...M-a lasat muta...de aceea nici n-am comentat pana acum, pt ca nu-mi gaseam cuvintele sa exprim ceea ce simt...nu ca acum mi le-as fi gasit...
    Eu consider acest roman la care lucreaza Mihai acum...un cadou pentru noi toate cele care intram aici zi de zi si ne varsam off-urile...din 25 incoace...dar si "o analiza" totodata...un fel de analiza psihologica...o analiza a tuturor starilor prin care am trecut de-a lungul timpului,in "relatia" noastra cu Michael...
    Eu cred ca aceasta poveste se adreseaza fiecareia dintre noi in parte...Eu una m-am regasit in cuvintele "minutele lungi in care se incuia in baie si din care iesea cu pasi inceti, pe intuneric, sa nu-i vad ochii plansi."...Am plans pe ascuns, am plans innabusit, am incercat sa-mi maschez durerea ca sa nu mi se citeasca pe fata de catre sotul meu...Nu stiu in ce masura am reusit sa ma prefac, dar am preferat sa sufar in sinea mea...Asta pana in momentul in care speranta s-a nascut in sufletul meu...De atunci atitudinea mea s-a schimbat...
    Fiecare din noi se va regasi in ceva...
    Va pup si va imbratisez iar lui Mihai ii doresc mult spor la scris...ca talent are cu carul! :)
    GBU!

    RăspundețiȘtergere
  22. Scorpya,
    Mi-a placut la nebunie tributul...se vede cine il indrageste cu adevarat pe Michael...ca pune suflet...iar rezultatul a fost superb...
    Cred ca e unul din cele mai frumose tributuri dupa 25 incoace...

    RăspundețiȘtergere
  23. MIHAI...stiu ca un simplu "multumesc" este prea putin pentru bucuriile pe care ni le faci cu fiecare postare...dar crede ma ca nu mai am cuvinte pentru mai mult...fetele care au scris...cred ca au scris si pentru mine...ma regasesc in fiecare comment de al lor...sincer...felicitari, inca o data un multumesc cat un munte!
    Am lispit putin deoarece am avut un mic accident...si sunt cu gatul in ghips, dar ce sa zic...cand citesti ceea ce scrie Mihai aici nu poti decat sa zambestie...sau sa plangi...sa te bucuri...stiti voi...toate starile pe care le am impartasit de ateatea luni de cand suntem impreuna...impreuna...ce frumos suna...suntem atatea persoane...cu convingeri diferite...dar totusi impreuna...va multumesc tuturor pentru toate clipele petrecute impreuna...si va doresc cu o mica intarziere un calduros LA MULTI ANI!!! Va iubesc si va apreciez pe toti!

    RăspundețiȘtergere
  24. SCORPYA
    sunt deparere ca este cel mi bine pregatit tribut din cate am vazut...este super...cred ca nici macar tributul lui Janet nu a fost atat de OK...atat de bine lucrat cum este acesta (fara suparare)....un tanar foarte talentat...se vede ca s a si muncit o groaza ...oricum le a iesit "beton"

    RăspundețiȘtergere
  25. DIN PACATE, CU TOTII AM FOST CONTEMPORANI CU UN MARE ROMAN, FARA MACAR SA FI AUZIT DE EL!...
    Oare stiati ca Ioan Moraru, laureatul Nobel pentru pace din anul 1985, a fost singurul român care a câştigat un Nobel pentru ţara sa, traind aici, aproape in anonimat, toata viata ?
    n acel an Premiul Nobel pentru pace a fost decernat organizaţiei "International Physicians for the Prevention of Nuclear War" (în traducere, "Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear"). Trei persoane erau liderii acestei organizaţii mondiale: un rus, un american şi un român! Nu era un român emigrant, care fugise din România, ci un român care trăia în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Numele său este IOAN MORARU (foto) şi, spre jena naţiunii noastre uneori nerecunoscătoare, a rămas încă (şi astăzi, după eliberare) un ilustru necunoscut printre compatrioţii săi. După ce a primit celebra distincţie, a intrat rapid într-un con de umbră, regimul de atunci neputând ierta şi trece cu vederea că alt român "i-a furat premiul lui Ceauşescu.." Câţi ati auzit de el?
    Ioan Moraru, un laureat Nobel în anonimat, a murit în 1989, doar cu trei zile înainte de 22 decembrie, dar a apucat să rămână în conştiinţa studenţilor săi şi a colegilor cu care şi-a împărţit pasiunea pentru medicină
    Dintre cei trei, Moraru a fost singurul despre care nu s-a ştiut nimic în ţara sa în acel an, ceilalţi doi fiind, evident, ovaţionaţi de compatrioţi. Cei trei se cunoşteau din anii '60 şi, numai LA INITIATIVA LUI MORARU, ei au decis să înfiinţeze o Organizaţie mondială pentru prevenirea războiului nuclear. Cu atât mai mare este meritul acestui savant român, ajuns la conducerea acestei Organizaţii, în condiţiile în care el nu a reuşit în România de atunci să înfiinţeze o filială a acesteia şi la Bucureşti, deşi încercase aşa ceva.
    Ioan Moraru s-a născut în 1927, La Dârlos, lângă Mediaş, cei de aici fiind printre puţinii români care ştiu că un sătean de-al lor a luat marele Premiu Nobel.

    RăspundețiȘtergere
  26. Vineri,12 martie,apare primul numar din revista "OK",care contine un material despre Michael.

    RăspundețiȘtergere
  27. Catallina, fiind fana India....in special a actorilor si mai special fan Salman Khan :))....crede-ma ca acest tip, Shahid...nu a muncit o groaza...el este realmente unul dintre cei mai buni dansatori ai Bollywood-ului, dar si un foarte bun actor. Apropo daca ai observat in clip apare un nenea cu barba...acela este un alt actor, care a avut sansa de a fi vizitat personal de Michael in rulota sa, anul trecut la Miami...undeva prin aprilie-mai...si el fiind fan Michael Jackson...de cand era bebe:)).....

    Si multumesc sincer, ca ti-ai aruncat un pic privirea spre acel link:D

    Va pup dulce pe toti,
    Scorpya

    RăspundețiȘtergere
  28. Scorpya, super tributul! merci ca ai postat link-ul!:)
    Acum va propun sa ne gandim la "pasul indianului" facut de Mike in videoclipul de la "Black Or White", de exemplu, sau la faptul ca se spune ca strabunicul lui (parca) era amerindian si sa ascultam aceasta melodie:

    http://creeatie.blogspot.com/2009/07/muyu-muyu-muzica-amerindiana.html

    (scuze ca am dat o adresa de blog dar nu mai gasesc celalalt link...)

    mie imi place mult melodia,desi nu stiu ce zice, dar suna bine:) sper sa va placa si voua:)

    Ma tot gandesc la fascinatia lui Michael pentru Luna, natura... si mai mai as zice ca e saman.. asa ca... incep sa ascult si muzica amerindiana macar sa vad cum e, si observ ca unele melodii sunt chiar frumoase:)
    Auditie placuta!
    Aaaa...! era sa uit..:) am mai gasit ceva despre care nu prea stiu ce sa cred.. e interesanta "teoria"... e despre "Dancing The Dream" si Mike in general, as zice.. va las aici adresa si daca aveti timp, daca vreti...:)

    http://www.poezie.ro/index.php/essay/13898131/index.html

    Va imbratisez cu mult drag pe toti! Sa aveti grija de voi!

    P.S.: daca cititi ce se spune despre "Dancing The Dream", atunci va urez si "lectura placuta"! pe mine lectura acestui eseu m-a zapacit putin, dar cred ca daca il voi reciti va fi mai bine. Deocamdata iau o pauza.:)

    RăspundețiȘtergere
  29. Catallina, sa te faci bine! :) Sper ca nu e grav...
    God bless you! :*

    RăspundețiȘtergere
  30. Bodyguards Reveal Jackson's Romances


    MICHAEL JACKSON's former bodyguards have spoken out about their late boss, revealing the King of Pop romanced a string of women with dates in the back of his limousine.

    The Thriller hitmaker's longterm security guards, Mike Garcia, Bill Whitfield and Javon 'BJ' Beard, agreed to be interviewed on U.S. TV show Good Morning America on Tuesday (09Mar10).

    And the trio divulged personal details of the late singer's life behind closed doors, insisting Jackson had at least two steady girlfriends whose identities have remained a secret - and he took them on dates driving up and down the Las Vegas strip when he lived in Sin City.

    When asked about the child molestation charges which were levied at Jackson despite his acquittal at a 2005 trial, all three insisted the star was not guilty of the accusations.

    Whitfield says, "Being a man... men know men, and we (were) around him long enough to know he was a man."

    While Garcia adds, "(He had) desires of women like we do. He had lovers."

    And Whitfield goes on to describe Jackson's various romantic encounters in the back of his limousine: "In the cars that we had, we had a curtain that covered the back seat. You couldn't see in the back seat. They talked back there, they didn't do nothing out of bounds... you can hear the kissing."

    Niculina

    RăspundețiȘtergere
  31. Catallina,imi pare rau ca te-ai accidentat,sper ca acum te simti mai bine,desi nu e placut deloc sa ai gatul in ghips..Sa te faci bine cat mai curand! Si cu ocazia zilei tale de nastere iti urez "La multi ani!",sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa ai parte numai de bucurii si de iubire,de clipe frumoase alaturi de cei dragi!

    Scorpya,multumesc pentru link,a adus un tribut frumos Shahid.

    Va imbratisez pe toti cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  32. Vă mulţumesc tuturor pentru cuvintele frumoase şi pentru încurajări. Reacţiile voastre sunt minunate şi impresionante. La urma-urmei, povestea aceasta poate fi povestea oricăruia dintre noi. Aceasta este ideea de la care am pornit. Nu trebuie să se simtă nimeni vinovat, în niciun fel, nu ăsta e scopul. Nici nu e obligatoriu ca fiecare dintre noi să se identifice cu vreunul dintre personaje, deşi vă mărturisesc ca eu mă cam regăsesc în „ciudatul” care a venit la Nick şi i-a spus că îl caută de 16 ani :)

    La Mulţi Ani, sărbătoriţilor lunii martie;
    o primăvară luminoasă şi caldă, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
  33. Multumesc tuturor celor care au accesat link-ul...sincer nu ma gandeam ca va fi vizitat, fiindca intalnisem mult prea multi care cand auzeau de India parca auzeau de naiba:))

    Catallina sper ca nu este nimic grav si ca te vei insanatosi cat mai repede.

    Faptul ca te regasesti in acel "ciudat" nu ma mira, DE CE??? ca si tu ca si el stii c-am ce sa ne oferi pe acest blog.

    P.S. aici am postat dupa ce am citit ultima postare a lui Mihai.

    Scorpya

    RăspundețiȘtergere

Vă rog să vă semnaţi dacă doriţi să comentaţi, ca să ştiu cine mi-a călcat pragul blogului :) Mulţumesc.