...
Cunosc doi tineri, foarte straight, care îl iubesc pe Michael Jackson şi care ştiu despre el mult mai multe de cât mine. Mă refer la datele biografice şi profesionale; aspectele legate de personalitate, caracter, atitudine, nu cred că s-au gândit să le disece, dar sunt convins că le-au intuit şi că asta i-a făcut să-l îndrăgească. De câte ori vorbesc cu ei, nu discutăm decât despre Michael şi, strălucirea din ochii lor, entuziasmul şi admiraţia pe care le emană, mă inspiră. Unul dintre ei chiar ştie să danseze ca Michael, celălalt are o colecţie de înregistrări cu el, pe care mi-a imprumutat-o şi care mi-a folosit pentru scrierea cărţii mele-tribut.
Cunosc un bărbat în toată firea, la fel de straight, care are 50 de ani, care e fan Michael Jackson de când se ştie, care are o colecţie cu tot ce a putut strânge despre el (reviste, CD-uri, DVD-uri, cărţi) şi la care ţine ca la ochii din cap. Nici pe copiii lui, care la rândul lor sunt oameni în toată firea, nu-i lasă să se atingă de colecţie, fară să-l întrebe. Când m-am întâlnit cu el, imediat după aflarea veştii că Regele nu mai e, avea lacrimi în ochi. Nu mi s-a părut nimic anormal în asta, pentru că, aşa cum bine spune Holograf într-un frumos cântec: „Şi băieţii plâng câteodată, nu-i aşa?”
Eu nu sunt un colecţionar, singura dată când am încercat să fac asta, a fost cu timbre, pe la vârsta de 12 ani, dar nu m-a ţinut mult. Am o bibliotecă bogată, dar nu cred că asta se poate numi colecţie. Nu am avut niciodată obsesii sau hobby-uri care să-mi acapareze mintea şi timpul, dar asta nu înseamnă că sunt un superficial ori că îi judec pe cei care sunt altfel decât mine. Mă feresc să judec în general, dar mai ales mă feresc să judec ceea ce nu cunosc sau nu înţeleg.
Noi, oamenii, avem mai multe defecte, indiferent de gen (adică de sex). Şi bărbaţii şi femeile bârfesc la fel. Şi bărbaţii şi femeile sunt la fel de egoişti, de superficiali, de ahtiaţi după satisfacţii meschine. Şi bărbaţii şi femeile consideră că nu poate exista prietenie sinceră, fără implicaţii sexuale, între două persoane de gen diferit; ori iubire, tot fără implicatii sexuale, între două persoane de acelaşi gen. Dacă o femeie bea o cafea în oraş cu un coleg de serviciu, înseamnă că între ei „e ceva”. Dacă un bărbat rămâne peste noapte să vadă meciul la un prieten, înseamnă că amândoi sunt gay. Dacă Michael Jackson, în loc să-şi etaleze cuceririle şi să facă pe Gigi-duru’, ne-a arătat sensibilitate, frumuseţe interioară şi dragoste faţă de omenire, au apărut îndoieli privind sexualitatea lui. Acel îndemn din Biblie: „Iubeşte-ţi aproapele!” şi-a pierdut de multă vreme sensul. Acum iubirea se confundă cu sexul, la fel de bine cum bărbăţia a ajuns să se măsoare după dimensiunile contului din bancă, iar feminitatea după kilogramele de silicon. Şi constat cu tristeţe că, deşi ne lăudăm că l-am înţeles pe Michael Jackson, că i-am priceput mesajul, în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Mulţi dintre noi nu am învăţat nimic, nici din munca lui, nici din viaţa lui, nici măcar din moartea lui.
Există destui bărbaţi pe lumea asta care ştiu ce vor / ce aşteaptă femeile de la ei, la fel de bine cum există destule femei care cunosc mintea bărbaţilor şi ştiu cum să-i abordeze. Astfel de oameni sunt printre noi şi sunt speciali, pentru că i-a interesat să vadă dincolo de aparenţe. Astfel de oameni au căsnicii reuşite, care rezistă zeci de ani şi pe care, poate, mulţi dintre noi le admirăm, uneori le invidiem, dar prea puţini încercăm să le aflăm „reţeta”. Pentru că, aşa cum am mai spus, suntem egoişti. Ne punem mereu problemele: „ce vreau eu?’ ce-mi trebuie mie?; ce mă face fericit?” şi veşnic aşteptăm de la celălalt să găsească răspunsurile la aceste întrebări şi să le execute. Dar nu ne întrebăm, nicio clipă, ce vrea celălalt, ce-i trebuie lui sau ce l-ar face fericit. Şi iarăşi constat, cu la fel de multă tristeţe, ca deşi ne lăudăm ca am înţeles mesajele lui Michael din „On The Line” şi „Man In The Mirror”, în realitate n-am priceput nimic şi, de fapt, nici măcar nu ne-am străduit să pricepem. Pentru că asta ar presupune un efort intelectual şi un altruism de care nu suntem capabili. Iar dacă cineva arată că a înţeles mesajul lui Michael şi încearcă să-l aplice, e categorisit drept ciudat ori gay. Şi, până la urmă, de ce aţi crede că un gay e capabil să înţeleagă femeile? Vă garantez că nici vorbă de aşa ceva. La fel, vă garantez că 90% dintre femei nu înţeleg femeile, iar acelaşi procent e valabil şi în cazul bărbaţilor. Din cauza asta lumea noastră e aşa cum e. Din cauza asta copiii noştri sunt dezorientaţi din punct de vedere psihologic şi orbecăie pe drumuri greşite, când calea cea bună e chiar sub nasul lor.
Ne interesează mult prea puţin să descifrăm ce se ascunde în spatele unor cuvinte scrise iar, când o facem, căutăm cu totul altceva decât ar trebui. Exemplu: când am menţionat la postarea „Blood On The Dance Floor”, comentariul acelei fete de pe youtube şi am afirmat că s-ar putea să nu fie departe de adevăr, m-am referit la asocierea simbolică dintre cuţit şi organul sexual masculin (asociere frecvent folosită în psihiatrie şi psihologie); nicidecum la „dimensiunile” lui Michael, pe care nu le cunosc şi nici nu mă interesează. Pentru mine, „his” se referea la personajul din videoclip, în nici un caz la Michael. Pe de altă parte, nu mi s-a părut nimic ciudat în asta, ştiind că lui îi plăcea să interpreteze diferite roluri şi că adora jocurile de cuvinte. Pentru a scrie acel articol, am urmărit videoclipul cu atenţie de mai multe ori, cu textul cântecului în faţă, încercând să decriptez mesajul. Pentru că şi mie îmi plac jocurile de cuvinte. Este foarte greu să-l traduci pe Michael, fiindcă la el nimic nu e ceea ce pare la prima vedere. Totul are un mesaj subliminal, totul e gândit până în cele mai mici amănunte. Pentru că acesta e apanajul geniului. Geniul… are o personalitate extrem de complexă, greu de perceput şi încă mai greu de înţeles. Eu asta am încercat, să-l înţeleg, iar concluziile vi le-am împărtăşit vouă, în speranţa că de aici se vor naşte discuţii, poate nu filosofice, dar măcar nişte discuţii legate de subiect; poate chiar în contradictoriu, dar în orice caz constructive, şi din care cu toţii să învăţăm câte ceva. M-a fascinat geniul lui Michael Jackson, la fel de mult cum m-a fascinat geniul lui Mihai Eminescu, al lui Freud sau al lui Gaudi. Sunt singurii oameni din lumea asta pentru care voi muri neîmpăcat cu gândul că nu i-am cunoscut personal. De ce geniul are sex masculin, nu ştiu. De ce marii compozitori, cântăreţi, scriitori, pictori, arhitecţi, filosofi… sunt bărbaţi, iarăşi nu ştiu. De ce întotdeauna cei care revoluţionează un domeniu sunt bărbaţi, nici nu mă mai întreb. Dar mă întreb: oare şi pe ei i-a bănuit cineva, vreodată, că ar fi gay sau femei ascunse sub nume de bărbaţi? Nu sunt misogin, sau cel puţin încerc să nu fiu; cred în egalitatea dintre femei şi bărbaţi şi cred că femeia poate excela fără probleme în domenii „masculine”. Dar asta este realitatea: geniile pe care le ştiu eu, toţi sunt bărbaţi. Şi dacă stau să mă gândesc, aveau şi sensibilitate şi un simţ estetic ieşite din comun, şi sunt convins că asta nu i-a făcut mai puţin bărbaţi. Să nu confundăm geniul cu talentul. Talentul nu e suficient pentru a fi considerat geniu, mai e nevoie de încă ceva. Mai e nevoie să ştii să vezi lucruri pe care toţi ceilalţi nu le văd. Mai e nevoie să inventezi lucruri la care ceilalţi nu s-au gândit. Să creezi lucruri pe care nimeni n-a fost în stare să le creeze, până la tine. Michael a făcut asta. Şi Eminescu, şi Gaudi. Şi Freud. Şi încă alţii.
Mi-aş fi dorit să văd că sunt răstălmăcite cuvintele lui Michael, şi nu ale mele. Dar, nu ştiu de ce, am senzaţia ca am deschis uşile casei pentru a primi nişte musafiri care, în loc să se rezume la a sta de vorbă în jurul mesei, s-au apucat sa-mi scotocească prin sertare. Nu mă supără asta foarte tare, dar nici nu mă încântă. M-am trezit chestionat, pe mail ori pe messenger, ca la poliţie: vârsta, starea civilă, numărul la pantofi… Aş fi vrut să particip la discuţii elegante despre Michael, despre politică, despre NWO. Aş fi vrut să fiu întrebat mai mult despre ce cred eu că a vrut Michael să spună aici sau dincolo, decât despre ce meserie am eu sau ce maşină conduc. Dar probabil că am prea multe pretenţii. Va cer scuze pentru că, fiind pretenţios cu mine însumi, aveam aceleaşi aşteptări şi din partea voastră. Nu mă refer aici decât la unii dintre voi. Vă cer scuze, încă o dată. Eu am bilete la „This Is It” pentru astăzi. Ne întâlnim după ce văd filmul, ca să-l discutăm. Sper.
...
joi, 29 octombrie 2009
marți, 27 octombrie 2009
Blood On The Dance Floor
...
„Pentru a evada din lume,
simţeam nevoia să mă bucur de acest dans simplu
şi părea că totul era de partea mea;
părea sinceră, ca şi cum era vorba despre dragoste şi romantism
iar acum ea e pe cale să pună mâna pe mine
şi nu pot să accept asta,
dar nu pot nici s-o împiedic...”
Un club de dans în stil latino. Atmosferă încinsă, pasională, emanând senzualitate şi miros de sudoare. Un bărbat şi o femeie, îmbrăcaţi în roşu intens, dansează împreună, în centrul mulţimii. Ea poartă rochie cambrată – o variantă soft a outfit-ului de flamenco – şi tocuri înalte. El are părul lung, împletit, poarta inele şi brăţări. Ea dansează pe masă; el îi mângâie picioarele. Ea se ondulează pe ring; el în jurul ei, scuturând din maraccas.
El ieşise cu gândul să se distreze şi, poate, să aibă o aventură de-o noapte; dar a sfârşit prin a fi sedus de o femeie misterioasă, pasională şi periculoasă. Cuţitul şi sângele au un rol simbolic, întărit de imaginea de fundal, cu „Susie and me” în interiorul unei inimi desenate cu roşu şi în mijlocul căreia e înfipt un stilet. Vânătorul s-a transformat in vânat; seducătorul cu alură de latin-lover a devenit cel sedus.
„Fiecare gest, noaptea e ca si cum ţi-ai încerca norocul,
nu e vorba de dragoste şi romantism,
iar acum eşti pe cale să obtii ce vrei.
„Fiecare bărbat încins iese ca şi cum şi-ar încerca norocul,
nu e vorba de dragoste şi romantism,
iar acum regreţi.”
El pare destul de detaşat la început, stă aşezat pe un scaun, în timp ce toată lumea din jur dansează îndrăcit; dar în momentul în care ea se urcă pe masă şi începe sa-şi unduiască şoldurile, atomsfera devine electrizantă. El începe să-i facă avansuri (îi atinge picioarele, dansează în jurul ei, apoi împreună cu ea), ea se prinde în joc şi îl lasă să aibă impresia ca o conduce, însă în realitate lucrurile stau altfel, pentru că:
„Susie ţi-a prins mişcarea,
ea îţi ştie jocul,
ea te domină –
e o nebunie.”
Jocul acesta are o mare încărcătură simbolică. Atitudinea lui iniţială, stând pe scaun, cu picioarele depărtate, simbolizează siguranţa de sine a bărbatului mândru de virilitatea lui şi care e obişnuit să fie curtat. Momentul în care el işi apropie picioarele relevă faptul că începe să cedeze în faţa femeii care i-a intrat în vizor. Iar asta s-a întâmplat din cauză că ea dansează pe masă cu dezinvoltură (ca şi cum nu ştie că astfel atrage atenţia), şi fără să se uite la el (ca şi cum nu o interesează). Este reţeta perfectă de a seduce un bărbat.
„Susie ţi-a dibuit numărul (n.a. nu se referă la cel de telefon – lol)
şi Susie nu-ţi e prietenă
iată cine te-a prins dedesubt
cu şapte inci înfipţi...”
Foarte nostim este un comentariu pe youtube, sub viedoclip: „seven inches = his (you know what)”. Este interpretarea unei fete şi – „you know what?” – s-ar putea să nu fie departe de adevăr :) După cum am mai spus, aici apare un complex de simboluri, în stilul caracteristic lui Michael Jackson. Este ceea ce face ca toate videoclipurile lui să fie memorabile. Este ceea ce te determină să le urmăreşti cu aceeaşi plăcere, de fiecare dată, de oricâte ori. Pentru că de fiecare dată mai descoperi ceva, care până atunci iţi scăpase. Nimic nu e întâmplător: nici culoarea roşie, nici inelele lui, nici cuţitul. Fiecare dintre videoclipurile lui Michael ascunde o mulţime de mesaje subliminale. Nu e obligatoriu să le conştientizăm, dar ele fac parte din jocul lui. Şi, în orice caz, au menirea de a ne aţâţa feromonii. În cazul de faţă, avem o necunoscută care i-a sucit minţile unui bărbat. Poate a fost răzbunare, poate a fost un simplu joc de-a şoarecele şi pisica. Cert este că jocul acesta este extrem de erotic. Nu ştim cum se sfârşeşte, dar rămânem cu gândul la vocea lui guturală, la ritmul înnebunitor şi la mult, mult roşu… culoarea pasiunii.
...
„Pentru a evada din lume,
simţeam nevoia să mă bucur de acest dans simplu
şi părea că totul era de partea mea;
părea sinceră, ca şi cum era vorba despre dragoste şi romantism
iar acum ea e pe cale să pună mâna pe mine
şi nu pot să accept asta,
dar nu pot nici s-o împiedic...”
Un club de dans în stil latino. Atmosferă încinsă, pasională, emanând senzualitate şi miros de sudoare. Un bărbat şi o femeie, îmbrăcaţi în roşu intens, dansează împreună, în centrul mulţimii. Ea poartă rochie cambrată – o variantă soft a outfit-ului de flamenco – şi tocuri înalte. El are părul lung, împletit, poarta inele şi brăţări. Ea dansează pe masă; el îi mângâie picioarele. Ea se ondulează pe ring; el în jurul ei, scuturând din maraccas.
El ieşise cu gândul să se distreze şi, poate, să aibă o aventură de-o noapte; dar a sfârşit prin a fi sedus de o femeie misterioasă, pasională şi periculoasă. Cuţitul şi sângele au un rol simbolic, întărit de imaginea de fundal, cu „Susie and me” în interiorul unei inimi desenate cu roşu şi în mijlocul căreia e înfipt un stilet. Vânătorul s-a transformat in vânat; seducătorul cu alură de latin-lover a devenit cel sedus.
„Fiecare gest, noaptea e ca si cum ţi-ai încerca norocul,
nu e vorba de dragoste şi romantism,
iar acum eşti pe cale să obtii ce vrei.
„Fiecare bărbat încins iese ca şi cum şi-ar încerca norocul,
nu e vorba de dragoste şi romantism,
iar acum regreţi.”
El pare destul de detaşat la început, stă aşezat pe un scaun, în timp ce toată lumea din jur dansează îndrăcit; dar în momentul în care ea se urcă pe masă şi începe sa-şi unduiască şoldurile, atomsfera devine electrizantă. El începe să-i facă avansuri (îi atinge picioarele, dansează în jurul ei, apoi împreună cu ea), ea se prinde în joc şi îl lasă să aibă impresia ca o conduce, însă în realitate lucrurile stau altfel, pentru că:
„Susie ţi-a prins mişcarea,
ea îţi ştie jocul,
ea te domină –
e o nebunie.”
Jocul acesta are o mare încărcătură simbolică. Atitudinea lui iniţială, stând pe scaun, cu picioarele depărtate, simbolizează siguranţa de sine a bărbatului mândru de virilitatea lui şi care e obişnuit să fie curtat. Momentul în care el işi apropie picioarele relevă faptul că începe să cedeze în faţa femeii care i-a intrat în vizor. Iar asta s-a întâmplat din cauză că ea dansează pe masă cu dezinvoltură (ca şi cum nu ştie că astfel atrage atenţia), şi fără să se uite la el (ca şi cum nu o interesează). Este reţeta perfectă de a seduce un bărbat.
„Susie ţi-a dibuit numărul (n.a. nu se referă la cel de telefon – lol)
şi Susie nu-ţi e prietenă
iată cine te-a prins dedesubt
cu şapte inci înfipţi...”
Foarte nostim este un comentariu pe youtube, sub viedoclip: „seven inches = his (you know what)”. Este interpretarea unei fete şi – „you know what?” – s-ar putea să nu fie departe de adevăr :) După cum am mai spus, aici apare un complex de simboluri, în stilul caracteristic lui Michael Jackson. Este ceea ce face ca toate videoclipurile lui să fie memorabile. Este ceea ce te determină să le urmăreşti cu aceeaşi plăcere, de fiecare dată, de oricâte ori. Pentru că de fiecare dată mai descoperi ceva, care până atunci iţi scăpase. Nimic nu e întâmplător: nici culoarea roşie, nici inelele lui, nici cuţitul. Fiecare dintre videoclipurile lui Michael ascunde o mulţime de mesaje subliminale. Nu e obligatoriu să le conştientizăm, dar ele fac parte din jocul lui. Şi, în orice caz, au menirea de a ne aţâţa feromonii. În cazul de faţă, avem o necunoscută care i-a sucit minţile unui bărbat. Poate a fost răzbunare, poate a fost un simplu joc de-a şoarecele şi pisica. Cert este că jocul acesta este extrem de erotic. Nu ştim cum se sfârşeşte, dar rămânem cu gândul la vocea lui guturală, la ritmul înnebunitor şi la mult, mult roşu… culoarea pasiunii.
...
vineri, 23 octombrie 2009
AM ÎNCEPUT SĂ FIU PLAGIAT !
...
În seara asta am avut surpriza deosebit de neplacută să constat că unele persoane se folosesc de traducerile mele din cartea „Dancing the Dream” a lui Michael, fără măcar să aibă bunul-simţ să menţioneze numele traducătorului şi sursa. În felul ăsta, probabil că în curând nu vor mai menţiona nici numele lui Michael. La urma-urmei, ce mare lucru?... Vor spune că le-au scris ei cu totul şi gata.
Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu am pretenţia să mi se ridice monument, nici să primesc vreun drept pecuniar ori de alt fel, dar mă supără foarte tare să văd că există indivizi lipsiţi de bun-simţ care se împăunează cu munca mea.
În linkul de mai jos: http://forum.acasatv.ro/ o tanti a postat traducerile din „Dancing the Dream” şi un fragment din autobiografia LaToyei Jackson, care apar în cartea mea. Mă scuzaţi, dar cred că şi Michael s-ar fi enervat la o aşa mârlănie. Să iei cu copy-paste nişte texte la care au muncit alţii, inclusiv explicaţia din paranteză cu autorul, titlul cărţii, al reflecţiei şi anul publicării; şi să spui, pur şi simplu „le-am gasit pe un site” sau „le-am găsit traduse” este josnic, frustrant şi caracteristic pentru ţara noastră de kko.
Pentru cei care au venit mai târziu pe blogul meu, fragmentele respective se găsesc aici:
http://tara-noastra-de-kko.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-michael-jackson-partea_05.html
http://tara-noastra-de-kko.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-michael-jackson-partea_10.html
http://tara-noastra-de-kko.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-michael-jackson-partea_16.html
Au fost postate în luna august, iar plagiatul de pe forumul acasatv a fost postat în septembrie. Culmea este că, tot în seara asta, un vizitator al blogului meu mi-a postat ca şi comentariu traducerea pentru textul lui Michael „Wings Without Me”, luată, bineînţeles, tot cu copy-paste (fără număr, fără număr) spunând doar atât: „am găsit-o pe un site românesc.” Care site, nenică?... Până la urma, nu mai înţeleg nimic... ori eu sunt prost, ori sunt tâmpit. Voi ce părere aveţi?... Dacă aţi fi în locul meu, ce aţi face?
...
În seara asta am avut surpriza deosebit de neplacută să constat că unele persoane se folosesc de traducerile mele din cartea „Dancing the Dream” a lui Michael, fără măcar să aibă bunul-simţ să menţioneze numele traducătorului şi sursa. În felul ăsta, probabil că în curând nu vor mai menţiona nici numele lui Michael. La urma-urmei, ce mare lucru?... Vor spune că le-au scris ei cu totul şi gata.
Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu am pretenţia să mi se ridice monument, nici să primesc vreun drept pecuniar ori de alt fel, dar mă supără foarte tare să văd că există indivizi lipsiţi de bun-simţ care se împăunează cu munca mea.
În linkul de mai jos: http://forum.acasatv.ro/ o tanti a postat traducerile din „Dancing the Dream” şi un fragment din autobiografia LaToyei Jackson, care apar în cartea mea. Mă scuzaţi, dar cred că şi Michael s-ar fi enervat la o aşa mârlănie. Să iei cu copy-paste nişte texte la care au muncit alţii, inclusiv explicaţia din paranteză cu autorul, titlul cărţii, al reflecţiei şi anul publicării; şi să spui, pur şi simplu „le-am gasit pe un site” sau „le-am găsit traduse” este josnic, frustrant şi caracteristic pentru ţara noastră de kko.
Pentru cei care au venit mai târziu pe blogul meu, fragmentele respective se găsesc aici:
http://tara-noastra-de-kko.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-michael-jackson-partea_05.html
http://tara-noastra-de-kko.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-michael-jackson-partea_10.html
http://tara-noastra-de-kko.blogspot.com/2009/08/adevarul-despre-michael-jackson-partea_16.html
Au fost postate în luna august, iar plagiatul de pe forumul acasatv a fost postat în septembrie. Culmea este că, tot în seara asta, un vizitator al blogului meu mi-a postat ca şi comentariu traducerea pentru textul lui Michael „Wings Without Me”, luată, bineînţeles, tot cu copy-paste (fără număr, fără număr) spunând doar atât: „am găsit-o pe un site românesc.” Care site, nenică?... Până la urma, nu mai înţeleg nimic... ori eu sunt prost, ori sunt tâmpit. Voi ce părere aveţi?... Dacă aţi fi în locul meu, ce aţi face?
...
marți, 13 octombrie 2009
World’s Got Talent
...
Acest articol a pornit de la afirmaţia lui Quincy Jones: „Michael nu era atât de talentat”. Aş vrea să dezbatem puţin acest subiect. Şi încep cu definiţa dată de DEX pentru „talent”: Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ♢ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Bun, acum să facem un scurt recensământ:
● la câţiva ani, avea o voce pe care i-ar fi invidiat-o mulţi cântăreţi cu ştate vechi
● dansa pe scenă cum nu am mai văzut pe nimeni s-o facă
● a inventat pantofii cu ajutorul cărora a sfidat gravitaţia
● când Sony a refuzat să finanţeze ideea lui pentru videoclipul „Thriller”, pe motiv că este prea scump şi că nu-şi vor recupera investiţia, Michael Jackson şi-a pus banii la bătaie, convis fiind că merită (rezultatul s-a văzut şi încă se vede); iar asta este numai o dovadă a faptului că Michael Jackson era un vizionar. Ca o paranteză, la fel de bine s-a văzut (şi se vede încă) ce bine se pricep „specialiştii” de la Sony în muzică (lol)
● chiar şi după o absenţă de câţiva ani de pe scenă, în momentul anunţării concertelor de la Londra biletele s-au vândut în numai 2 ore. Să presupunem că miile de oameni care s-au aşezat la coadă cu săptămâni înainte de a se pune biletele în vânzare, care au tremurat în frig şi ploaie şi care ne-au arătat, exaltaţi, biletele pe care au reuşit să le cumpere – toţi acei oameni sunt nişte ignoranţi şi s-au chinuit atât, pentru a-l vedea pe un om care „nu e atât de talentat”?
● printre recordurile obţinute de-a lungul carierei lui Michael Jackson, se numără:
- Cele mai multe premii Grammy obţinute într-un singur an de o persoană: la ediţia a XXVI-a a Premiilor Anuale Grammy, Michael Jackson a primit opt distincţii;
- Cel mai tânăr cântăreţ care a ajuns în topul single-urilor din SUA: la 11 ani, ca solist al trupei The Jackson 5;
- Primul cântăreţ care a fost Number One în topul single-urilor din SUA („cu melodia „You Are Not Alone”);
- Albumul care a rezistat cel mai mult timp în top („Thriller” – 37 săptămâni);
- Cel mai de succes videoclip muzical („Thriller”, vândut în peste 1 milion de exemplare);
- Primul entertainer care a câştigat mai mult de 100 milioane USD într-un an;
- Cel mai bine plătit artist din toate timpurile (125 milioane USD, în lista Forbes);
- Cele mai multe recorduri din domeniul divertismentului;
- Cel mai de succes artist din toate timpurile.
Dintre premiile şi onorurile obţinute de-a lungul carierei sale, menţionez:
● 40 Billboard Awards
● 14 Grammy Awards,
● 22 American Music Awards,
● 15 World Music Awards
● „Number One Male Artist” (1981)
● „Top Male Vocalist” (1983, 1984)
● „Entertainer of The Year” (1984, 1988, 1989)
● „Best Male Singer” (1996)
● „Best Show” (1996, 1997)
● „Best International Artist” (1984, 1988, 1989, 1993, 1996)
● „Legend of Live Entertainment” (1997)
● „Artist of The Decade" (1989, 1995)
● „Artist of Generation" (1996)
● „Artist of Century" (2002)
● „Pop Artist of The Millennium” (2002)
Lista completă e foarte lungă, o găsiţi aici
Probabil că Quincy Jones are dreptate şi că toate acestea nu înseamnă „talent”. Înseamnă „super-talent”. Înseamnă GENIU.
Lumea a avut un talent, uriaş, cum nu a fost altul până la el şi cum, în mod sigur, nu va fi nici după. Mister Quincy Jones cred că a uitat să-şi ia pastilele de memorie.
...
Acest articol a pornit de la afirmaţia lui Quincy Jones: „Michael nu era atât de talentat”. Aş vrea să dezbatem puţin acest subiect. Şi încep cu definiţa dată de DEX pentru „talent”: Aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare. ♢ Loc. adj. De talent = talentat. ♦ Persoană înzestrată cu aptitudini remarcabile. – Din fr. talent, lat. talentum.
Bun, acum să facem un scurt recensământ:
● la câţiva ani, avea o voce pe care i-ar fi invidiat-o mulţi cântăreţi cu ştate vechi
● dansa pe scenă cum nu am mai văzut pe nimeni s-o facă
● a inventat pantofii cu ajutorul cărora a sfidat gravitaţia
● când Sony a refuzat să finanţeze ideea lui pentru videoclipul „Thriller”, pe motiv că este prea scump şi că nu-şi vor recupera investiţia, Michael Jackson şi-a pus banii la bătaie, convis fiind că merită (rezultatul s-a văzut şi încă se vede); iar asta este numai o dovadă a faptului că Michael Jackson era un vizionar. Ca o paranteză, la fel de bine s-a văzut (şi se vede încă) ce bine se pricep „specialiştii” de la Sony în muzică (lol)
● chiar şi după o absenţă de câţiva ani de pe scenă, în momentul anunţării concertelor de la Londra biletele s-au vândut în numai 2 ore. Să presupunem că miile de oameni care s-au aşezat la coadă cu săptămâni înainte de a se pune biletele în vânzare, care au tremurat în frig şi ploaie şi care ne-au arătat, exaltaţi, biletele pe care au reuşit să le cumpere – toţi acei oameni sunt nişte ignoranţi şi s-au chinuit atât, pentru a-l vedea pe un om care „nu e atât de talentat”?
● printre recordurile obţinute de-a lungul carierei lui Michael Jackson, se numără:
- Cele mai multe premii Grammy obţinute într-un singur an de o persoană: la ediţia a XXVI-a a Premiilor Anuale Grammy, Michael Jackson a primit opt distincţii;
- Cel mai tânăr cântăreţ care a ajuns în topul single-urilor din SUA: la 11 ani, ca solist al trupei The Jackson 5;
- Primul cântăreţ care a fost Number One în topul single-urilor din SUA („cu melodia „You Are Not Alone”);
- Albumul care a rezistat cel mai mult timp în top („Thriller” – 37 săptămâni);
- Cel mai de succes videoclip muzical („Thriller”, vândut în peste 1 milion de exemplare);
- Primul entertainer care a câştigat mai mult de 100 milioane USD într-un an;
- Cel mai bine plătit artist din toate timpurile (125 milioane USD, în lista Forbes);
- Cele mai multe recorduri din domeniul divertismentului;
- Cel mai de succes artist din toate timpurile.
Dintre premiile şi onorurile obţinute de-a lungul carierei sale, menţionez:
● 40 Billboard Awards
● 14 Grammy Awards,
● 22 American Music Awards,
● 15 World Music Awards
● „Number One Male Artist” (1981)
● „Top Male Vocalist” (1983, 1984)
● „Entertainer of The Year” (1984, 1988, 1989)
● „Best Male Singer” (1996)
● „Best Show” (1996, 1997)
● „Best International Artist” (1984, 1988, 1989, 1993, 1996)
● „Legend of Live Entertainment” (1997)
● „Artist of The Decade" (1989, 1995)
● „Artist of Generation" (1996)
● „Artist of Century" (2002)
● „Pop Artist of The Millennium” (2002)
Lista completă e foarte lungă, o găsiţi aici
Probabil că Quincy Jones are dreptate şi că toate acestea nu înseamnă „talent”. Înseamnă „super-talent”. Înseamnă GENIU.
Lumea a avut un talent, uriaş, cum nu a fost altul până la el şi cum, în mod sigur, nu va fi nici după. Mister Quincy Jones cred că a uitat să-şi ia pastilele de memorie.
...
vineri, 9 octombrie 2009
Michael Jackson is A Nature Boy
...
Am reuşit să fac şi eu un clip dedicat lui Michael Jackson. Sper să vă placă.
...
Am reuşit să fac şi eu un clip dedicat lui Michael Jackson. Sper să vă placă.
...
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Michael Jackson - Be Not Always
...
O melodie mai puţin promovată, dar nu mai puţin impresionantă, a Regelui Pop, lansată pe albumul „Victory” (1984). Şi un tribut emoţionant făcut de un fan.
,,,
O melodie mai puţin promovată, dar nu mai puţin impresionantă, a Regelui Pop, lansată pe albumul „Victory” (1984). Şi un tribut emoţionant făcut de un fan.
,,,
joi, 1 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
