"Dangerous"

...



Ca bărbat, recunosc: există nişte chestiuni care mă fac să simt gelozie în relaţia cu partenera mea. Un job care o acaparează mai mult de opt ore pe zi; copiii mici cărora le acordă atenţie mai mult decât mie… un hobby cronofag şi, ei bine, o soacră posesivă care nu acceptă faptul că acum nu mai e pe locul întâi (chiar dacă n-a fost niciodată – lol).

În orice bărbat pe care-l văd, simt un potenţial rival. Aşa suntem noi, ne e teamă de alţii, pentru că, probabil, în adâncul sufletului, suntem conştienţi că în orice moment poate să apară cineva care să aibă calităţi pe care noi nu le avem şi pe care partenera noastră şi le-ar dori. Dacă am putea să o ţinem ascunsă de ochii tuturor celorlalţi bărbaţi, cred că am fi fericiţi. De aceea îi înţeleg perfect pe cei din ţările arabe: pune-i femeii feregeaua pe faţă, acoper-o din cap până-n picioare cu un sac cenuşiu şi aşa poţi s-o laşi slobodă liniştit. E a ta şi numai tu trebuie s-o vezi şi să te bucuri de ea. Fireşte, asta presupune să ai convingerea că femeia îţi credincioasă şi că, dacă totuşi s-ar întâmpla să te înşele, ar fi numai şi numai vina celui care ar seduce-o.

Mă întreb, totuşi: ce aş face dacă „celălalt” ar fi şi dur şi inocent; serios şi glumeţ; arătos fără să pară un manechin de cauciuc umflat cu compresorul; care să ştie să cânte şi mai ales să danseze; care să scrie versuri şi să spună poveşti… şi, mai presus de toate, care să se priceapă să-i facă femeii complimente sincere, care să ştie să o mângâie şi să o tachineze, pe care să-l intereseze cu adevărat ce anume i-ar plăcea ei. Ce m-aş face eu, dacă aş fi nevoit vreodată să concurez cu un asemenea bărbat?... Nici nu pot să mă gândesc la asta. Mai bine mă rog să nu se întâmple niciodată. Şi uite, aşa mi-am dat seama de ce a dispărut Michael Jackson: pentru că era extrem de periculos. Periculos… de bun.






...