...
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Despre mine
- romanul.frustrat
- Autor al cărţilor „MICHAEL JACKSON: un simplu tribut” şi "Satrange - iubita secretă a regelui" romanul.frustrat@yahoo.com
Postări populare
-
... Capitolul 1 Câteva secunde l-am studiat pe individul din faţa mea, încercând să-i pun diagnosticul doar din atitudine şi din cele câteva...
-
Boala lu’ Calache este o afecţiune gravă, căreia nu i s-a descoperit încă tratamentul. Cercetările făcute în ultimele decenii au ar...
-
... Smooth Criminal este al şaptelea single de pe albumul „Bad” (1987). Melodia conţine un ritm rapid îmbinat cu versurile care vorbesc des...
-
... „KEEP THE FAITH” (continuare) E ciudat că Dumnezeu nu se supără să fie exprimat în toate religiile lumii, în timp ce fiecare continuă să... -
... Cuvintele tale mi-au străpuns inima, şi am plâns lacrimi de durere. „Ieşi!” am strigat. „Acestea sunt ultimele lacrimi pe care le voi vă... -
... La mulţi ani, România! La mulţi ani, Români! "Victoria Antantei, care începe să se contureze în 1918 în Apus, are urmări şi pe fron... -
ÎNCEPUTUL În cele câteva zile care s-au scurs de la trecerea către Tărâmul de Dincolo a lui Michael Jackson, am acumulat mai multe informaţi...
-
... Heaven Can Wait , o baladă pop cu influenţe R&B, lansată pe albumul ‚Invincible” (2001), e compusă de Michael Jackson în colaborare ...
-
sau Din puţul gândirii unui preşedinte american Este arhicunoscut deja faptul că în ţara tuturor posibilităţilor, iată,... -
... The Man este un cântec compus şi interpretat de Michael Jackson împreună cu Paul McCartney, în perioada anilor ’80, când colaborarea di...
...
Si ca un epilog:
RăspundețiȘtergere,,VA RUGAM SA NE SCUZATI, CA NU PRODUCEM CAT FURATI!"
Nadia
Adevarat,inca nu sunt studenta,dar dupa ce termin facultatea o sa am ce face in tara mea,blocu' meu,strada mea cu-n singur bec...?
RăspundețiȘtergereE adevarat,nu prea le am cu lucrurile de genu' acesta,dar sunt destul de constienta ca lucrurile nu merg prea bine in tara asta,insa POATE se va schimba ceva.....Multumesc Mihai!
De 20 ani, asistam la degradarea vietii sociale, politice, la degradarea sistemului economic, de invatamant, al celui de sanatate, la rasturnarea sistemului de valori. Suntem martorii unui furt national fara precedent. Ne simtim tradati de toti cei care concura la degradarea situatiei economice si sociale in Romania, aducand tara la stadiul de “sclav” , fara nici un drept de a-si impune propriile reguli, ci numai “dreptul” de a sta cu “capul plecat” si de a “dansa cum i se canta”.
RăspundețiȘtergereCa urmare, Romaniei nu trebuie sa ii mearga mai bine, locuitorilor ei nu trebuie sa li se ofere sansa de a aspira la mai mult. Lor trebuie sa le fie de ajuns (chiar sa se multumeasca daca s-ar putea..!) cu “… aici, aici, aici e tara mea, e blocul meu, strada mea cu-n singur bec, e locul in care viata-ntreaga vreau sa imi petrec…e-adevarat ca sunt si prea batran sa plec…”
O melodie extraordinara, o subtila satira la tot ceea ce inseamna suportul promovarii “in felul sau a turismului romanesc si investitilor straine in Romania”
Veniti straini, plimbati-va in lung si-n lat pe “asa-zisele autostrazi” care mai mult nu sunt decat sunt… veniti atat timp cat mai avem trotuare si sosele, si nu gropi printre care sa faci slalom sau peste care, eventual, sa zbori!... Veniti in statiuni cu preturi atractive, “mult mai mici” decat cele din statiuni de renume. Veniti atat timp cat mai avem spatii verzi, paduri, “munti impaduriti”, o Vama Vache si o Delta.
Veniti, straini, atat timp cat Romania mai poate oferi aceste frumuseti!
Cat despre sutele de tone de aur, sau alte bogatii, de care nu avem nevoie pentru ca suntem oricum prea bogati, mai bine le dam strainilor, ca ei stiu “cum se exploateaza”.
Melodia este si o satira la modul in care sunt “promovate”, sau mai bine zis nepromovate adevaratele valori, acestea neavand loc de cei care sunt promovati pe criterii politice si fac sluj in fata deciziilor antisociale ale puterii. “Straini, veniti si face-ti ce vreti, ca noi nu o sa ne suparam!”…dar exista un singur lucru de neacceptat, ”va spunem chiar cu vehementa, nu o lasam un strain sa se bage in sistemul medical de urgenta”.
Indiferent daca este sau nu straina, indiferent cat de “palpabila” este contributia persoanei respective pentru societate, atat timp cat ea reprezinta o valoare ”incomoda”, aceasta va trebui inlaturata!
O practica trista dar, deocamdata, in Romania, de actualitate.
Dorina
Vis-a-vis de ceea ce reprezinta Dr. Arafat pentru sistemul de sanatate romanesc, mai jos este un exemplu clar de ceea ce inseamna pasiunea, daruirea in munca, constientizarea faptului ca de prestatia ta ca medic depinde salvarea vietii pacientilor. Toate acestea fara a accepta, sub nici o forma, ceva in schimbul acestor servicii. Un exemplu de entuziasm si daruire din partea tinerilor practicanti in domeniul medicinii, dar care se poate extinde in toate domeniile vietii economice si sociale.
RăspundețiȘtergereIata ce declara Simona Bratu, medic, “piomier SMURD:
Ne "lua gâtul" Arafat dacă primeam ceva de la pacienţi!
Acasă » Interviu
“Dacă nu aş fi văzut cu ochii mei tot ceea ce a făcut dânsul pentru pacienţi - vă daţi seama, au fost ani de zile în care a plătit de la el din buzunar o grămadă de cheltuieli, a instituit acest regim foarte strict de program. E un loc de muncă greu, însă ne-am înhămat - dacă pot spune aşa - de dragul lui, de dragul ideilor pe care le avea. Pentru mine a fost extraordinar să văd în toată jungla lumii de azi că există cineva care cu adevărat se gândeşte la pacient şi vrea să facă totul pentru el. Eram tânără, îmi căutam drumul şi am zis că acesta este cel mai potrivit pentru mine. Am 20 de ani de muncă grea, de lupte, mai mici sau mai mari; cu direcţia, cu recunoaşterea, cu legalizarea...Dacă n-aş fi crezut în idee, dacă n-aş fi crezut în doctorul Arafat, nu cred că aş fi putut merge înainte. A meritat şi zic că merită în continuare. Cu legea este o altă luptă grea, în tot războiul ăsta, pe care trebuie s-o dăm în continuare! Părerea mea este că nu trebuie să te atingi de un lucru bun, care funcţionează, şi trebuie găsită o variantă de a dezvolta în continuare acest sistem. Că aici nu vorbim despre SMURD-prespital, aici vorbim despre sistemul de urgenţă din România!
Pacienţii noştri nu au nume. Au o vârstă presupusă, au sexul, patologia traumatică identificată de noi, însă de multe ori nu au nume. La noi nu există criterii de departajare. În faţa bolii toţi suntem egali. Eu nu văd privatizare în medicina de urgenţă. Nu văd cum s-ar putea ca într-o treabă dezinteresată, ce ţine de umanism, să introduci interese financiare. Nu înţeleg ce se vrea, am citit legea, am întors-o pe toate părţile. Încerc să o înţeleg şi să mă plasez undeva. Nu merge! Plus că se va pierde cumva controlul. La SMURD este un sistem ce aduce cu cel militar. E vorba de ore, chiar de minute. Nu încape banul în această poveste...Ne lua gâtul Arafat dacă auzea că am fi primit vreodată ceva de la pacienţi. Oricum, lucrurile nu vor rămâne aşa. Uitaţi-vă numai ce exemplu de solidaritate cu doctorul Arafat s-a dat miercuri seara în Târgu-Mureş. S-a mobilizat lumea, s-au anunţat oamenii pe Facebook, prin SMS-uri sau vorbind cu vecinii, să stingă luminile la nouă seara. A rămas oraşul câteva minute în beznă. A fost ceva extraordinar. Aşa că rămân optimistă!”
Este vorba de o conduita morala si profesionala pe care ne-am dori-o cu totii. Este vorba de acea conduita morala si profesionala de care are nevoie tara noastra pentru a exista si dezvolta, pentru ca romanilor sa le fie mai bine.
AMaria
Eu am spus mereu,ca daca-ar fi sa se construiasca un monument al prostiei,Gigi Becali ar fi cel mai grozav prototip...Capacul l-a pus cand a vorbit despre Raed Arafat...Aia chiar a fost culmea...Becali este emblema politicianului roman al ultimilor ani.Satira cantecului,este evidenta,masurile trebuie sa le luam TOTI!!!
RăspundețiȘtergereSunt cetăţean al unei foste ţări
RăspundețiȘtergereAutor Lucian Avramescu
Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil.
Trăiesc, din ce în ce mai apăsător, gândul că buletinul naşterii mele este fals. M-am născut într-o ţară care nu mai e. România am zis? Care România? La 21 de ani de la fătarea, prin sângeroasă cezariană, a democraţiei, ţara mea a reuşit, economic şi moral, performanţa de a muri. Satul meu, Sângeru, nu mai e, nu mai figurează în nimic, judeţul meu, Prahova, desenat într-o hartă care mi se părea eternă şi osoasă ca un schelet de dinozaur, nu mai joacă în şotronul planetar. România a murit grafic din toate desenele şi geografic de tot. Doar câte o crimă scârboasă sau câte un viol, petrecut prin nu ştiu ce italii sau americi, mai aşază în supratitluri porecla odioasă de român în gazetele universului. M-a sunat un prieten, cu disperare, să mă uit la un interviu televizat, pe nu ştiu ce program, cu istoricul Giurescu. N-am fost pe fază. Dinu C. Giurescu, descendent al unei familii cu trei generaţii de academici ai istoriei naţionale, cu originea în Chiojdul Prahovei, vorbea - am înţeles mai încolo - despre falsa împărţire a ţării în ţinuturi secuieşti şi tătăreşti şi vietnameze şi intergalactice. Despre porcăria pe care o cloceşte regimul mafiot Băsescu de a repomăda dictatul hitlerist de la Viena, preţ plătit pentru a-şi menţine curvele în capul mesei cu bunătăţi. Giurescu vorbeşte, din păcate, unui popor surd. Chiar surdomut. Unui popor care deja nu mai e. Cui te adresezi, domnule savant al istoriei naţionale? Nu vezi că suntem morţi? Câteva milioane de oameni, zice-se vii, singurii bănuiţi de a fi vii, au plecat unde-au văzut cu ochii. Şi-au uitat aici casele, mormintele, amintirile. Unii şi-au uitat chiar şi copiii minori. Mamele şi-au uitat copiii în leagăne, leagăne mişcate de scheletice mâini de bunici, morţi şi ei de nu se ştie când, rămaşi într-o inerţie a datoriei. E cea mai amplă şi înspăimântătoare părăsire de ţară care s-a petrecut vreodată.
(continuare)
RăspundețiȘtergereMă uit la dealul şi văioagele şi cărpiniştile oable care continuă poza ferestrei mele şi realizez că locuiesc o iluzie. Cât costă întreţinerea în odaia unei iluzii? La cât a ajuns gigacaloria într-o iluzie? Dealul pare acelaşi din strofa de poem rustic a copilăriei mele. Numai că dealul nu mai e al meu. Iarba a fost înstrăinată. Roua nu-mi mai aparţine. Vă contrazic, domnule academician Giurescu. Mafia de azi nu reface, unicameral, doar hotărârea lui Stalin din 1946, aşa cum aţi scris într-o revistă, insultând partidele istorice şi regalitatea, pentru omorârea parlamentului. Mafia de azi, cea mai parşivă probabil din univers, nu dă doar Ardealul. Mafia de azi, prin capul ei diabolic şi chel, nu dă doar câteva judeţe ardeleneşti, aceleaşi întâmplător luate de Hitler, ci dă România. Nu observaţi că România nu mai e? Trimisul special al preşedintelui ţării la Bruxelles, pe numele lui întreg Laszlo Tökes, a uitat cum se cheamă ţara pe care o reprezintă. Drept pentru care i-a zis Ţinutul Secuiesc. Întrucât cea mai mare aglomerare de maghiari e în Bucureşti, presupun că Ţinutul Secuiesc se întinde şi peste fosta capitală a fostei Românii, până la Dunăre şi la Mare. Observaţi vreo zvâcnire de orgoliu naţional? Să fim serioşi. Vreun patriot nimerit prin accident în vârfurile puterii? Aş!
Înţeleg că regimului Băsescu îi lipsesc iarăşi nişte miliarde de euro şi aleargă să-i împrumute. Vrea să câştige şi următoarele alegeri. Într-o ţară moartă, cu un popor care nu mai există, totul este perfect realizabil. Cineva mi-a reproşat ieri că nu-i recunosc lui Băsescu măcar meritul de a fi realizat reforma administrativă. Da, i-l recunosc. Chiar şi meritul de a fi reformat sănătatea. Am alergat, duminică, jumătate din judeţul Prahova să găsesc o singură farmacie deschisă. Spitalele zonale au dispărut şi ele împreună cu medicii de comună şi cu moaşele care ştiau să lege un buric de nou-născut. Cele 300 de spitale desfiinţate sunt doar partea cuantificabilă a reformei băsiste din sănătate. Îi recunosc şi meritul concentrării învăţământului la oraş. Să închizi 3.000 de şcoli pentru care au asudat înaintaşii, spre învăţarea alfabetului în îndepărtate cătune, e într-adevăr o reformă istorică. Prin reforma Băsescu, n-ar mai fi fost şcoală în Ipoteştii lui Eminescu, în Humuleştii lui Creangă, în Hobiţa lui Brâncuşi. Da, îi recunosc realesului toate meritele reformiste.
Poate că România merita omorâtă şi nimeni până la Băsescu n-a observat această trebuinţă istorică. Ei bine, el a reuşit. Iar dacă muribunda mai mişcă un pic, în curând îi va face de petrecanie. Contaţi pe el!
SimonaB
http://www.yoda.ro/siteuri/romania-intra-in-razboiul-impotriva-torrentelor.html/pagina-4?#comentarii
RăspundețiȘtergere..am ramas blocata...
Nadia
SINGURA MEA AVERE
RăspundețiȘtergere(autor necunoscut)
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară ?
Am fost plecat vreo patru ani pe-afară;
Azi am venit şi-o caut cu ardoare,
Dar n-o găsesc şi-n suflet rău mă doare.
O caut peste tot, am fost şi-n sate,
Ogoare plâng în buruieni lăsate,
Înspre păduri, potecile uitate
M-au rătăcit într-un pustiu de cioate.
Acasă poarta nu e zăvorâtă,
Căci mama tot mai iese şi se uită;
Atâta dor i-a mai rămas pe lume,
Feciorii să-i mai strige iar pe nume.
Moşneagul iese-n cale şi-o întreabă:
"Vine? La anul, cred! Acu-i la treabă,
La noi în ţară-i multă sărăcie.
Ştiu ei - că de-or veni, la ce să vie?!"
Spuneţi-mi, n-aţi văzut cumva o ţară
Cântată de poeţi odinioară,
Cu ochi de cer şi plină de verdeaţă?
Am fost şi-am căutat-o şi la piaţă.
Acolo nu era, de bună seamă,
Că prea o înjurau români de mamă;
Harbuzul, pătrunjelul, biata prună,
Erau culese parcă de pe Lună!
Chiar, voi nu aţi văzut pe jos o ţară,
Călcată în picioare şi murdară?
Ce-aveţi cu ea? Nimica nu vă cere,
Eu o declar singura mea avere!
Cu durere-n suflet, zic: Bravo cui a scris-o!
DOR de tara mea
Nici nu se putea transpune in cuvine,o imagine mai clara a tarii din acest moment! Am citit totul cu lacrimi in ochi.Depinde de NOI TOTI sa nu mai fie asa!!!
RăspundețiȘtergerehttp://www.realitatea.net/petitie-romania-nu-vrea-acta-semnati-aici_908671.html
RăspundețiȘtergereNadia