Hai cu trendy-flendy !

Gogoaşa umflată care se numeşte UE şi căreia îi prevăd, ca oricărei utopii, un eşec strălucitor, ne-a adus, printre altele, un proces mai mult sau mai puţin insidios de distrugere a tradiţiilor: nu mai avem voie să facem telemea în casă ori să ne afumăm slănina şi cârnaţii de Crăciun; porcul trebuie electrocutat sau gazat şi apoi împuşcat în cap (că UE e miloasă rău, nu vrea să chinuim animalele).

Dar, în afară de impunerile stupide ale Uniunii, la distrugerea noastră ca naţie contribuim şi noi înşine, prin negarea lexicului românesc şi înlocuirea lui cu slove străine.

De exemplu, nu mai spunem „tendinţă”, ci „trend”, că probabil ne dă un aer mai intelectual.

Nu mai spunem „marcă”, ci „brand”. Presupun că semidocţii care utilizează „brand” în loc de „marcă”, habar n-au că în engleză „brand” înseamnă şi stigmat sau dezonoare.

Nu mai imprimăm sau tipărim, ci „printăm”. În loc de anunţ sau reclamă spunem „advertising” şi în loc de strălucire – „glamour” (deşi în engleză asta înseamnă farmec/atracţie).

Ne-am debarasat de „întreţinere” şi, ca să părem culţi, spunem „mentenanţă”. Iar bomboana de pe colivă, ultima găselniţă a „specialiştilor”, este „behavioristic”, în loc de „comportamental”.

Sunt de acord că nu trebuie să ne întoarcem la „nasuflete” şi „gâtlegău”. Dar ceea ce se întâmplă astăzi cu limba română este prea de tot.

Închei aici micul „advertising” şi vă las în „mentenanţă” cu oamenii noştri politici, care sunt acum în „trend”.