ţin’ să fie, ţin’ să fie?

... viitorul staroste al pseudo-partiduleţului „scroafa-i moartă în coteţ da’ tot dă din funduleţ” poreclit (pe criterii încă neelucidate) „PDL”?

Îmi aruncai şi eu un ochi pe catindaţi şi văzui că oferta e de-a dreptul foarte extra super mirobolantă.

Catindatul nr.1: Rinocerul bulbucat şi cu capu-n colţuri, care pare blând dar îl apucă turbarea la orice zgomot neprevăzut. Adeseori se sperie când îşi aude propria balegă căzându-i de sub coadă. Şi atunci face prăpăd, muşcă din ţărână aaaahh!

Catindatul nr.2: Forma de viaţă cu sex incert şi cu origine probabil extraterestră – se bănuieşte că vine direct de pe Planeta Maimuţelor – care n-are bani de frizer şi se tunde cu o custură veche de pe vremea când cosorul lui Moceanu era pentru Homo Sapiens fix ceea ce reprezintă azi pentru noi pacea universală, eradicarea foametei sau ieşirea din criză – adică un vis foarte, foaarte îndepărtat. Practic irealizabil.  

Catindatul nr.3: Madam de pompadur wannabe – de fapt o Coană Chiriţă dâmboviţeană ot Pleşcoi ot Coq au vin, armazoana scherbinte a Băsului nesimţitoriu şi de cursă lungă beutoriu – paparud(re)a cu CV imbatabil, miile de kilometri de centură bătătoriţi (dimpreună cu afişul electoral, reprezentat mai la vale)  fiind relevanţi în acest sens. La umbra Udrei, toţi homunculii portocalii vor fi oblojiţi, păstoriţi şi mai ales adăpaţi cu multă dragoste maternă. Şi, după cum se poate lesne observa, chiar şi cu ochiul liber de pe Alfa Centauri, între picioarele dânsei e loc căcălău. 

UPDATE 1: Cioporu’ pedelist a votat şi a decis: rinocerul este (în continuare) bulibaşa portocalie. Prin urmare, Macovei se poate întoarce pe Planeta Maimuţelor, iar Udrea poate să-şi strângă picioarele la loc.


UPDATE 2: Băsul a declarat că se rupe de PDL. PDL-ului i se rupe.

Din ciclul „ce mulţi proşti, mamă, răsare; da’ de unde tot vin, oare?”

Sau: Îndobitocirea maselor prin anticultură

...vă prezint un top al cânticelor proaste de mare „angajament intelectual” (lol) difuzate până la căpierea minţilor şi netezirea oricăror urme de circumvoluţiuni. O listă cu cele mai elocvente mostre de agramatism şi de imbecilitate psiho-afectivă. Cu menţiunea că ordinea este aleatorie. Asta ca să nu se supere niciunul dintre cei nominalizaţi că nu primeşte premiul „Musca de aur” care să-i patineze pe chestia aia netedă ce-i ţine loc de encefal. Atenţionez fanii celor mai jos menţionaţi să nu se deranjeze să-şi deverseze frustrările, pentru că orice imprecaţii le vor fi invalidate.

● CRBL (care cred că şi-a ales acest nickname pe sistemul „ce-mi lipseşte”), cu marele hit „Petre”, din care cităm: „Vaaaii, da’ ce-avem noi aicea? E plin de căprioare bine că mi-am luat alicea” bis. No comment.

● Antonia („fă, eşti frumoasă dar eşti proastă”) – dânsa cântă în limbi necunoscute, sperând ca astfel să fie scutită de criticile lingvistice şi morfo-gramaticale. Iaca traducerea unia dintre hiturile sale: „adu-ţi aminte - pa - Lucica - număru’ unu... Ma-ma-ra-bou bis” Am căutat în dicţionar Marabou şi am aflat că se poate referi la: un soi de ciocolată suedeză; o persoană multirasială din Haiti; un soi de cocostârc ori o plantă cu care se hrănesc bivolii. Din acest motiv, versul „ia-te după mine până jos prin Marabou” nu prea înţeleg la ce se referă, că nu se potriveşte cu niciuna dintre definiţii.

            ● Inna („şi boccie şi nasoală”) cu hitul „Pohui” din care citez: „Acasă este niște borș ș-oleacă de smântână, ne v temu o venit factura la lumină.” De remarcat că, şi atunci când cântă în româneşte ori în dialect basarabean, duduia Inna îşi menţine agramatismele şi accentul englezesc manelisto-expirat.

● Loredana („şi purie şi vulgară da’ se crede căpreoară”) cu „Apa” din care menţionăm: „Te alung şi te chem iar, te las şi iar te iau cu mine şi în vise şi oriunde m-aş mai duce-n lumea mare...” Asta îmi aduce aminte de versurile, la fel de inepte, ale lui Cătălin Crişan din capodopera „Dacă pleci” (dealtfel, tot un hit dar din altă epocă) „Dacă pleci n-ai să poţi trăi cu tot ce-a fost şi nu mai vrei să ştii.” Superb sau ce?

            ● Smiley, Velea şi Baxter („trei bezmetici, înţeleg; da’ tot nu fac cât unu-ntreg”) cu hitul „Caii verzi pe pereţi”: „Şi-acum să vă cânt o piesă din la la la la la” Începe promiţător, deja îmi calculez traiectoria până la baie.  „Viaţa e o structură complexă concavă sau convexă ştii cand intri dar nu stii când ieşi dreapta perversa ea te tratează exact cum o tratezi şi nu vrei deloc să încetezi că te doboară te ridici te enervezi şi zâmbeşti şi continui să speri visând la caii verzi pe pereţi.” Exact aşa zâmbeam şi eu, după ce mi-am vomat maţele şi un sfert din ficat, cu nişte cai verzi învârtindu-se în jurul vasului de WC.

            ● Andra („eu nu sunt ţigancă, nici romă – doar ceva între astea două”) feat. What’s Up („no name so nothing to blame”) cu marele „hit” (muhaha – ce glumă!) „Ca la meteo” din care stipulăm: „O fi soare, da’ nu-l văd ioooo (o oo ooo) între noi totul e rece iar timpul tot trece bla-bla”  Ce poţi să comentezi la asemenea cretinităţi agramaticale?

            ● Cabron („onanistul avorton”) cu hitul „Eu şi iarna sunt pe val” (vise, taică): „N-aştept sezonu’ estival, am înţeles tot ce nu-i clar în orice club cu un pahar iar sunt pe val...şouri ştouri chestii trestii delicii vicii marfă bestii tot felul de fete prăjituri cireaşa de pe tortúri...” Sfântă Născătoare, câtă profunzime... M-a lăsat crăcănat de-a dreptu’...

            ● Alex Mica („care o are atâtica”) – marele cântăcios (muhahaha!) care, după imensul succes „Dalinda”, a dat iar lovitura cu „Lady”. Cânticelu’ e în ceva ce vrea să semeneze a engleză, dar dacă încercaţi să traduceţi, iaca ce ar ieşi:  „îmi place felul în care tragi vânturi dă-mi-le în faţă, că plătesc, ce sex dacă tu nu panglică, tare fă că tu eşti visul meu bla bla...” Sublim sau ce?

            ● Voltaj („nu mai sunt un băieţel da’ mă masturbez la fel”) cu „Lumea e a mea” din care nu am reţinut decât „sunt mic-mic-mic” – pe sistemul „măi Căline nici nu ştii cât de mic eşti şi vei fi”.  

            ● Corina Bud („nici eu nu ştiu ce cânt, că sunt afonă şi nu m-aud”) cu hitul „A ta”: „Băiatul îmi zicea întruna hai Corina hai, lasă-mă să-ţi arăt casa mea din Havái a-a-a-a- ta a-a-a-a- ta... bla-bla.” Cred că orice comentariu ar afecta sublimul creaţei. Părerea mea e că mai bine rămânea la dansul la bară. În baie.   

Lista rămâne deschisă.

Boala lu' Calache: primele simptome

Boala lu’ Calache este o afecţiune gravă, căreia nu i s-a descoperit încă tratamentul. Cercetările făcute în ultimele decenii au arătat că această maladie, descrisă generic în tratatele de medicină drept “Calache Syndrom”, se transmite genetic, autosomal dominant şi se caracterizează prin următoarele:

• Boala se datorează unei mutaţii pe gena BAS – esq

• Unul dintre părinţii bolnavului prezintă semne de boală

• Riscul transmiterii la descendenţii individului este de 50%

• Ambele sexe sunt afectate în mod egal

Simptomele debutează relativ târziu, după vârsta de 20 de ani, de obicei după ce individul a procreat deja, fapt ce determină creşterea constantă a incidenţei acestei maladii. Boala lu’ Calache se manifestă prin:

• Mitomanie sistematizată şi negare a realităţii (ex. cazul “pixelul albastru”)

• Râs isteric hăhăit şi autosatisfacţie penibilă (“ce-mi plac glumele mele”)

• Paranoia exacerbată manifestă sub formă de autovictimizare şi miorlăială ipocrită, direct (vezi frăsuiala băsesco-merkeliană) sau prin slugile microcefale (vezi cazul XXX de videochat - cuplul macovei/reding)

• Bâlbâială sacadată la interval de 5-10 cuvinte (mbă-mbă) – atenţie, această formă de bâlbâială este contagioasă, s-a observat transmiterea ei la un număr mare de jurnalişti şi politicieni (vezi cazurile Maria Coman, Robert Turcescu, Roberta Anastase etc.). A nu se confunda cu bâlbâiala becaliană (bă-bă-bă), care e cu totul altă mâncare de peşte.

• Obsesie pentru culoarea blond platinat, paporniţe Hermes, slana îndesată în iţari albi, tocuri de 13 şi numele de Nuţi

• Deviaţii comportamentale cu tentă sociopată de tipul inconsecvenţei (“mergeţi la vot”/”nu mergeţi la vot”), agresiunii verbale (“găozarule”, “ţigancă împuţită”), apetitului infracţional (cazurile “flota”, “Mihăileanu”, “vânzări anterioare”, “voturile de la Paris” etc.), obsesiv-libidinoase ("Păsărică, urcă-te pe masă să-ţi arăt cum se face !"), afilierii la găşti interlope de crimă organizată (vezi cumetriile de botez, moţ şi bişniţuri cu clanuri gen Bercea Mondialu’, Falcă, Mararu, Cămătarii, Ghenosu,  etc.etc.)

• Analfabetism funcţional (caracterizează persoanele care reuşesc să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit); agramatisme deşănţate (“succesuri”, “nu vor să vorbesc cu tine” etc.etc.), narcisism patologic (de tipul “EU sunt şeful statului”, respectiv “oglindă oglinjoară, cine e cea mai siliconată şi botoxată din ţară?”)

• Delir de grandoare (el este centrul Universului şi realitatea se raportează numai la persoana sa; întreaga lume se învârte în jurul lui – exemplele sunt fără număr şi răzbat din fiecare discurs)

• Mania persecuţiei (“Dai în mine, dai în tata. Dai în tata, dai în ţară.”)

• Idei puţine dar fixe şi nezdruncinate (“nu vă uitaţi la Antena 3!” şi “suspendarea MEA este o ameninţare la adresa statului de drept!”)

• Apetit exacerbat pentru substanţe toxice (alcool, respectiv botox)

• Alte simptome: hiperactivitate, logoree, stări de agitaţie, schimbare de dispoziţie rapidă între euforie şi depresie, labilitate şi incontinenţă afectivă, hiperexcitabilitate, tulburări de comportament cu coloratură demonstrativă, ocazional şi halucinaţii, delir relaţional.

După cum s-a anunţat cu surle şi trâmbiţe, junioarea băsesciană, mândra posesoare de simptomele bolii lu’ Calache, e pe cale să producă un jr.jr. băsescian. Aşadar, nu numai mama tâmpiţilor e mereu gravidă. Ci şi urmaşa ei.

   

Cât de scump a ajuns NIMICUL…

SICKO - film documentar

Michael Moore a facut o analiza comparativa a sistemelor de asigurari pentru sanatate din SUA, Canada, Marea Britanie, Franta si Cuba. Documentarul este foarte interesant, mai ales ca ne ofera noua, cetatenilor Romaniei, o perspectiva trista. Sistemul nostru de asigurari a functionat, pana nu de mult, pe principii similare cu cel din Franta - aka modelul Bismarck (cu influente din sistemul de tip centralizat Semasko). Dar guvernantii nostri vor sa ne mute catre sistemul american. Primii pasi s-au facut deja: asigurarile private din pilonii 1 si 2. Ce inseamna asigurari de sanatate ca in America? Priviti documentarul si veti afla.





...

La Mulţi Ani!

Sărbători minunate şi un an nou cu nenumărate bucurii! Să fiţi fericiţi!

BUSHISM

sau

Din puţul gândirii unui preşedinte american

Este arhicunoscut deja faptul că în ţara tuturor posibilităţilor, iată, orice retardat chiar are posibilitatea să ajungă în vârful piramidei. Şi – ce credeţi? – chiar reuşeşte. Cel puţin după 11 septembrie 2001, a reuşit să afle asta până şi ultimul exemplar de homo sapiens necoborât din copaci sau neevacuat din grotă.

Aşadar, în ţara tuturor posibilităţilor – recte SUA – este posibil ca un troglodit ca George W. Bush să ajungă preşedinte. Şi, întrucât „domnia” sa nu a strălucit în niciun fel prin vreo bravă faptă de arme sau vreun alt fel de succes răsunător, dar trebuia să fie introdus în anale (ho-ho, nu vă grăbiţi să râdeţi, termenul îi e foaaarte bine cunoscut lui monseur prezidente) cu orice chip, aşa că, în lipsă de altceva, a fost imortalizat în dicţionar cu un cuvânt nou: bushism. 

Bushism este termenul care caracterizează o sintagmă, expresie ori afirmaţie, malapropism sau eroare lingvistică pe care numai George W. Bush le-a putut scăpa pe gură şi musai numai în timpul celor 8 ani de mandat prezidenţial. Prin urmare, zicătorile bushesciene, transmise din mână-n mână până-n fund la taxatoare, au traversat mapamondul de la un cap la altu’ până când şi-au luxat fălcile de râs şi ultimii aborigeni răsfiraţi în vârf de cocotier; devenind atât de antologice încât academicienii şi lingviştii din Americuţa au decretat că e cazul să o pună de-un cuvânt nou în DEX-ul lor. Şi uite aşa a fost inventat cuvântul „bushism”. Acuma, dacă Georgică primeşte drepturi de autor sau nu, e un aspect care îl priveşte personal. Pe noi nu ne interesează decât exemplificările.

„A fost un an fabulos pentru mine şi nevastă-mea” – George W. Bush, la trei luni după 9/11

„Karyn este cu noi. O fată din vestul Texasului, ca şi mine.” – George W. Bush, 27 mai 2004

„Ştiu că oamenii şi peştii pot convieţui în pace.” – George W. Bush, 9 septembrie 2000

„Pentru fiecare împuşcătură fatală, există alte trei care nu sunt fatale. Oameni buni, aşa ceva este inacceptabil în America. Şi trebuie să facem ceva în privinţa asta.” – George W. Bush, 14 mai 2001

„Familia este locul unde naţiunea noastră găseşte speranţă, unde aripile capătă vise.” – George W. Bush, 18 octombrie 2000

„Aveţi şi voi negri?” – George W. Bush către preşedintele brazilian Fernando Cardoso, 8 noiembrie 2001

„Rareori cineva ridică întrebarea: copiii noştri merge la şcoală?” – George W. Bush, 11 ianuarie 2000

„Vă spun că există un duşman care ar vrea să atace din nou America şi pe americani. Şi îi transmit cele mai bune urări.”  – George W. Bush, 12 ianuarie 2009

„Duşmanii noştri sunt inventivi şi plini de resurse, ca şi noi. Ei caută mereu alte şi alte metode de a face rău ţării noastre şi cetăţenilor noştri. Ca şi noi.”  – George W. Bush, 5 august 2004

Susţinătorii, simpatizanţii şi sicofanţii lui Georgică încearcă să ne vrăjească cu un diagnostic (retroactiv şi desigur „inappropriate”) de dislexie. Dar, şi pentru un necunoscător în ăle ştiinţe logopedice, rezultă cât se poate de evident că aici nu e vorba de aşa ceva, ci mai degrabă de un diagnostic gen „gura prostului adevăr grăieşte”. Freud avea o teorie (în care cred, pentru că am şi verificat-o) care zice că, de multe ori, „dintr-un nu ştiu ce ori ceva”, omul se dă de gol. Adicătelea, indiferent ce vrea el să spuie ca să vrăjească auditoriul, pe gură îi iese taman ceea ce gândeşte cu adevărat (vezi de par egzamplu ultimul citat), ori ceea ce îl caracterizează (vezi citatul nr. 2).

Acestea fiind zise, dacă americanii fură în stare să-l pună pe piţifelnicul ăsta cretinel în scaunul celui mai puternic om din lume, noi de ce adică ne mai mirăm că una ca EBA a ajuns europarlamentar? Ori, mai ştii, (Doamne-fereşte!) mâine-poimâine prim-ministru cu partenerul SIDA secretar de stat? Păi pe lângă bushismele de le citai mai la deal, „succesurile”, „oamenii care nu vor să vorbesc cu tine”, „Clujul este capitala Aradului”, „i-am dăruit unei bătrâne cu handicap un scaun electric” sunt vorbe de adevărat duh. În rest, pe ici-pe colea, prin părţile esenţiale, ăştia doi seamănă de parc-ar fi fraţi, nu alta.

Şi, pentru că a călcat în viaţă – şi în politică, desigur – pe urmele tăticuţului ei, exact ca şi Georgică junior, având doar mintea oleacă mai odihnită – tot ca şi Georgică jr. –  EBA noastră cea de toate zilele fripte şi bani de la buget tocaţi prin Bruxelles a emanat pe gură o maximă monumentală, de pus la panou cu litere de-o şchioapă:

„Cei care până acum îşi puneau mintea cu un Băsescu, acum trebuie să şi-o pună cu doi. Şi unul cu mintea mai odihnită puţin.”

Maximă pe care, dealtfel, ar fi putut foarte bine să o spună Georgică jr. În orice caz, se potriveşte perfect. De unde rezultă un slogan convingător şi în deplină coordonanţă cu faptele:

„EBA este pentru noi

George Bush junior doi!”

Am zis.

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Bushism